ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, sub nr. 4445/

63/2008,

reclamanta

SC P.I. SRL

prin

administrator F.E., a chemat în judecată pe pârâta SC M.B. SRL, solicitând

instanței să constate în temeiul art. 111 C. proc. civ., drepturile și

obligațiile ce rezultă din contractul de schimb încheiat de părți la data de 17

iunie 2007 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de schimb. La data de 9

mai 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că obiectul cererii îl

constituie constatarea drepturilor și obligațiile părților ca urmare a

convenției de schimb de patrimonii încheiată la data de 17 iunie 2007, în sensul

că reclamanta a preluat activul și pasivul SC M.B. SRL, iar aceasta a preluat

patrimoniul reclamantei SC P.I. SRL

.

Prin sentința comercială nr. 578 din

30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

acțiunea promovată de reclamanta

SC

P.I. SRL.

Prin decizia comercială nr. 297 din 28

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul

declarat de reclamanta SC P.I. SRL,

a fost desființată

sentința nr. 578/2008 a Tribunalului Dolj, cauza fiind trimisă pentru

rejudecare la aceiași instanță.

Pârâta SC M.B. SRL a formulat recurs împotriva

deciziei nr. 297/2008 a Curții de Apel Craiova, recurs ce a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 2175 din 29 septembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

După desființarea cu trimite spre

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială,

sub nr. 148/63/2010, iar la data de 14 aprilie 2010, reclamanta SC P.I. SRL

a

precizat cererea principală, în sensul extinderii cadrului procesual pasiv,

solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului M.A.M.

La data de 14 aprilie 2010, numita F.E.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să

se constate schimbul părților sociale între cei doi asociați unici ai SC P.I. SRL

și

SC M.B. SRL, hotărârea urmând să țină loc de act autentic.

Prin sentința nr. 2540 din 30

noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC P.I. SRL

în contradictoriu cu

pârâta SC M.B. SRL și M.A.M. A fost respinsă și cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenienta F.E.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.

58 din 19 aprilie 2011, a respins apelurile formulate de intervenienta F.E. și

reclamanta SC P.I. SRL

în contradictoriu cu intimații pârâți

SC M.B. SRL și M.A.M.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut, în esență, că prin decizia de casare nr. 297 din 28 octombrie

2008 a Curții de apel Craiova, irevocabilă prin decizia nr. 2175 din 29

septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea formulată de

SC P.I. SRL

a fost calificată ca fiind o acțiune

în constatarea drepturilor izvorâte din convenția de schimb din data de 17

iunie 2007, când cele două societăți au convenit să-și transmită părțile

sociale, urmând ca în rejudecare să fie analizate actele depuse de părțile

litigante.

În raport de probatoriul administrat

s-a reținut, că nu rezultă faptul că asociații unici ai societăților litigante

au înțeles să încheie o convenție de schimb privind patrimoniile SC P.I. SRL

și

SC M.B. SRL.

Din înscrisurile depuse de reclamantă,

rezultă că acestea au fost încheiate în numele SC M.B. SRL fiind semnate de

reprezentantul legal al acestei societăți: M.A.M., iar ștampila SC P.I. SRL

a

fost aplicată numai pentru conformitate.

Nici pe chitanțele privind plățile

utilităților, a ratelor scadente sau pe extrasele de cont nu s-a menționat că plățile

pentru SC M.B. SRL sunt făcute de reclamanta SC P.I. SRL sau de intervenienta F.E.

Administratorul social al SC P.I. SRL

nu a efectuat acte de administrare pentru SC M.B. SRL iar fiul intervenientei (F.V.)

este garant al unor credite ale SC M.B. SRL, dar nu a reprezentat în fapt sau

în drept SC P.I. SRL.

Pârâții au contestat existența

intenției de a încheia un contract de schimb a părților sociale și mai mult,

pârâtul M.A.M. a formulat plângere penală împotriva fiului administratorului SC

P.I. SRL, F.V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt a nouă autoturisme și

ștampila SC M.B. SRL pe care ar fi folosit-o pentru încheierea unor contracte.

Nu există dovezi din care să rezulte

că reprezentantul SC M.B. SRL a efectuat acte de dispoziție în numele SC P.I. SRL,

iar achitarea unor debite de către intervenienta F.E., așa cum susține, nu

echivalează cu dobândirea părților sociale ale SC M.B. SRL și eventual, are drept

de creanță împotriva acestei societăți.

În consecință, s-a apreciat că în

cauză nu s-a făcut dovada existenței convenției de schimb, apelurile formulate

fiind respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei nr. 58 din 18

aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a formulat recurs atât SC P.I.

SRL cât și intervenienta F.E.

Recursurile formulate de cele două

recurente, sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

iar motivele arătate de ambele recurente sunt identice motiv pentru care vor fi

analizate împreună, prin considerente comune.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentele arată că în mod greșit au fost respinse apelurile formulate în

condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că prin hotărârea A.G.A. nr.

10/2007 s-a decis atât schimbul de firme între SC P.I. SRL și SC M.B. SRL cât și

predarea către administratorul intimatei pârâte a mijloacelor fixe aflate în

patrimoniu și, totodată, preluarea de către SC P.I. SRL a mijloacelor fixe

aflate în patrimoniul SC M.B. SRL.

Prin Hotărârea A.G.A. nr. 9/2007

asociatul unic F.E. (intervenienta) a decis achiziționarea SC M.B. SRL și schimbul

reciproc a mijloacelor fixe aflate în patrimonial celor două societăți iar prin

procesul-verbal al A.G.A. din 17 iunie 2007 s-a hotărât predarea mijloacelor

fixe, actele fiind înregistrate în Registrul unic A.G.A. al SC P.I. SRL la

poziția 9 și 10.

Instanța de apel nu a analizat

probatoriul administrat în cauză din care rezultă că în urma convenției de  schimb,

SC P.I. SRL prin administratorul unic a efectuat o serie de investiții pentru

societatea intimată, procedând la vânzarea unui autoturism vechi dar și la achiziționarea

în regim de leasing a unui număr 9 autoturisme, creditul fiind garantat de fiul

asociatului unic al SC P.I. SRL, respectiv F.V.

În mod greșit a reținut instanța de

apel ca intimatul M.A.M. a formulat plângere penală împotriva fiului

administratorului SC P.I. SRL, fără să țină cont de Rezoluția Parchetului de pe

lângă Tribunalul Dolj.

Dovezile administrate în cauză de SC P.I.

SRL și intervenienta, nu au fost avute în vedere de instanța de apel, în

condițiile în care, din actele depuse rezultă existența unei convenții verbale

între administratorii celor două societăți. Atât F.E. cât și F.V., au efectuat

acte de administrare pentru și în numele SC M.B. SRL, dar și M.A.M. la rândul

său a efectuat acte de administrate pentru SC P.I. SRL.

În consecință, în raport de probele

administrate se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata SC M.B. SRL a formulat

întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat,

întrucât administratorul SC M.B. SRL nu a încheiat nicio convenție cu privire

la schimbul de patrimonii iar instanța de judecată nu se poate substitui

voinței societare. Eventuale plăți făcute de SC P.I. SRL sau de F.E. și F.V. dă

naștere unui drept de creanță nu la dobândirea de părți sociale din patrimoniul

pârâtei.

Analizând decizia recurată, în

limitele controlului de legalitate, ținând cont de criticile formulate și temeiurile

de drept indicate, se constată că recursurile sunt nefondate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, vizează nelegalitatea

hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului dedus judecății,

ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea greșită a acestuia, îi

alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic. Recurenții

dezvoltând acest motiv de recurs critică probatoriul administrat în cauză și interpretarea

dată probelor dar reaprecierea probelor administrate de către instanțele de

fond nu mai este posibilă în recurs odată cu abrogarea punctelor 10 și 11 ale art.

304 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu-și găsește incidența în cauza de față întrucât

recurenții nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate în raport

de dispozițiile legale invocate.

Recurenta reclamantă și recurenta

intervenientă au solicitat să se constate drepturile izvorât din convenția de

schimb din 17 iunie 2007, când asociații celor două societăți litigante au convenit

să-și transmită reciproc părțile sociale, hotărârea pronunțată urmând să țină loc

de act de schimb.

Este adevărat că schimbul este un

contract sinalagmatic, cu titlu oneros, consensual, cumulativ și translativ de

proprietate, forma autentică nefiind cerută ad validitatem, fiind reglementat

de dispozițiile art. 1405 și următorul C. civ., dar în lipsa acordului de

voință dintre părți nu se poate reține încheierea unui contract.

Recurentele susțin că au convenit pentru

operațiunea de schimb cu SC M.B. SRL prin administrator dar pentru a produce

consecințe juridice consimțământul trebuie să fie exteriorizat, să fie exprimat

cu intenția de a produce efecte juridice dar din probatorul administrat în

cauză, instanța de apel a reținut corect lipsa intenției de schimb din partea

intimatei pârâte. Un contract presupune în raport de dispozițiile art. 942 C.

civ., acordul de voință vizând nașterea raportului juridic dintre părți.

În lipsa acordului de voință din

partea părților contractante nu putem spune că suntem în prezența unui contract

de schimb vizând transmiterea reciprocă a părților sociale ținând cont și de

dispozițiile art. 202 – art. 203 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 196 alin.

(1) și (2) din același act normativ.

Recurentele au invocat formal

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea

deciziei recurate din perspectiva textelor de lege evocate, tinzând la schimbarea

situației de fapt reținută de instanța de apel în raport de probatoriul administrat,

criticile invocate fiind, în esență, motive de netemeinicie și nu de

nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondate, recursurile formulate de SC P.I. SRL Craiova și de intervenienta F.E.,

împotriva deciziei nr. 58 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., nefiind incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC P.I.

SRL CRAIOVA și de intervenienta F.E. împotriva deciziei nr. 58 din 19 aprilie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

01 februarie 2012.