ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5443/2009

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3205 din 9 iunie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, a respins contestația în anulare formulată de SC

S.D. SRL Ploiești cu privire la decizia din 24 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Înalta Curte a reținut, că prin motivele contestației în anulare, contestatoarea

a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție – ca instanță de control judiciar,

învestită cu soluționarea recursului declarat de SC S.D. SRL – Ploiești împotriva

sentinței civile nr. 3253 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, nu s-a pronunțat asupra motivului

de recurs referitor la legalitatea determinării cifrei de afaceri a societății și

la legalitatea determinării amenzii aplicate prin actul ce formează obiectul acțiunii

în fond (decizia din 19 decembrie 2005 emisă de Consiliul Concurenței).

Sub acest aspect, Înalta

Curte, a reținut că este neîntemeiată susținerea contestatoarei în sensul că instanța

de recurs ar fi reținut că a fost soluționat de Curtea Constituțională motivul de

recurs referitor la „nelegalitatea aplicării amenzii în procent de 0,8% din cifra

de afaceri totală”.

Înalta Curte a mai constatat

că instanța de recurs nu a reținut că acest motiv de recurs ar fi fost soluționat

de Curtea Constituțională, ci, așa cum rezultă expres din considerentele de la

pct. 12 din decizia atacată cu contestație în anulare, instanța de recurs a avut

în vedere faptul că, prin Decizia nr. 243/2008, Curtea Constituțională, a respins

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 din Legea concurenței

nr. 21/1996, invocată chiar de către recurenta

SC S.D. SRL – Ploiești. Prin aceste considerente, instanța de recurs a adus un argument

suplimentar pentru înlăturarea criticilor recurentei SC S.D. SRL – Ploiești referitoare

la greșita stabilire a amenzii în sumă fixă, iar nu în procent din cifra de afaceri.

În ceea ce privește susținerea

contestatoarei referitoare la faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra

motivului de recurs referitor la verificarea legalității modului de determinare

a cifrei de afaceri totale, Înalta Curte a constatat și reținut că recurenta SC

S.D. SRL – Ploiești nu a învestit instanța de control judiciar cu un asemenea petit

în verificarea controlului de legalitate și temeinicie al sentinței civile pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal,

cu privire la determinarea cifrei de afaceri în raport de care se stabilește amenda

cu respectarea cotei procentuale maxime prevăzute de lege.

Înalta Curte a mai reținut

că, prin motivele de recurs, SC S.D. SRL – Ploiești a criticat atât decizia ce formează

obiectul acțiunii în fond, cât și sentința pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, numai sub aspectul faptului

că amenda a fost stabilită în sumă fixă de 1.034.929,12 RON, iar nu în procent din

cifra de afaceri, așa cum se prevede la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996,

republicată.

În ceea ce privește stabilirea

amenzii în sumă fixă, iar nu în procent din cifra de afaceri, instanța de recurs,

prin considerentele de la pct. 2-4 din decizia atacată cu contestație în anulare,

a argumentat pe larg, prin raportare la textele de lege aplicabile, legalitatea

stabilirii sancțiunii în sumă fixă, iar nu prin indicarea în decizia atacată a procentului

din cifra de afaceri, înlăturând criticile din recurs referitoare la nulitatea actul

administrativ ce formează obiectul cauzei.

Împotriva hotărârii

nr. 3205 contestatoarea SC S.D. SRL, Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii de

revizuire se reiau argumentele invocate în recurs precum și în contestația în anulare.

Nici unul dintre cazurile

legale de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C.

proc. civ. nu a fost indicat și invocat ca temei de drept al cererii de revizuire.

Examinând prezenta cerere

de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul

admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC S.D. SRL, Ploiești

pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere

revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția

ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte

stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite,

în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu

se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs soluționează contestația în

anulare, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

Drept urmare, calea extraordinară

promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate

prevăzută de textul legal sus-arătat.

Înalta Curtea reține totodată

că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în care nu

a fost indicat de către revizuentă nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru

introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile

de fapt arătate.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC S.D. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 3205 din 9 iunie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.