ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1774/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1774/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului penal de față constată:
Prin sentința
penală nr. 69/F din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea autorității judiciare italiene
și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 14
martie 2011 emis de Tribunalul Penal din Roma, secția judecătorilor pentru cercetări
preliminare, în Dosarul N.30707/09 R.G.P.M. și N.64/10 R.G.G.I.P., pe numele
persoanei solicitate C.D.B.
În consecință,
s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate C.D.B. pe o durată de 29
zile, cu începere de la 20 aprilie 2011 până la 18 mai 2011, în vederea predării
acesteia către autoritățile judiciare italiene, cu condiția respectării regulii
specialității și a dreptului persoanei solicitate de a fi transferată în România
pentru executarea pedepsei pentru cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă
de libertate.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că pe numele cetățeanului român C.D.B.
a fost emis la data de 14 martie 2011 un mandat european de arestare de către autoritățile
judiciare italiene - Tribunal Penal din Roma, secția judecătorilor pentru
cercetările preliminare, în Dosarul nr. N.30707/09 R.G.P.M. și N.64/10 R.G.G.I.P.,
sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de menținere în stare de sclavie sau servitute
a unei persoane, prin înșelăciune și întrebuințare de violențe și amenințări, în
scopul exploatării sexuale prin obligarea la practicarea prostituției, faptă prevăzută
și pedepsită de art. 600, 110 C. pen. italian, art. 3 și 4 alin. (1) din Legea
nr. 75/1958 și art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 69/2005.
Ca situația de
fapt, s-a reținut că persoana solicitată și numitul H.V.S. au exploatat activitatea
de prostituție desfășurată de numita R.G.A., în perioada 16 mai 2009-16 iunie 2009,
victima fiind recrutată în acest scop și constrânsă să se prostitueze, prin înșelăciune
și amenințări.
S-a mai reținut
că mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile necesare cu privire
la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul
de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare,
precum și faptul că erau îndeplinite toate cerințele legale cu privire punerea în
executare a mandatului european de arestare, cu referire la natura faptei săvârșite,
condiția dublei incriminări și limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru
fapta ce constituie infracțiune, luând act și de consimțământul la predare al persoanei
solicitate, instanța a admis sesizarea autorității judiciare italiene, dispunând
predarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialității și a dreptului
de a fi transferată în România pentru executarea pedepsei, în cazul în care va fi
condamnată pentru infracțiunea de care era acuzată.
Pe cale de consecință,
s-a dispus și arestarea provizorie a persoanei solicitate în vederea predării către
autoritățile judiciare italiene, pe o durată de 29 zile, cu începere de la 20
aprilie 2011, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală.
Împotriva acestei
sentinței, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată C.D.B.
Recursul declarat
în cauză a fost circumscris dispoziției privind luarea măsurii arestării provizorie
în vederea predării cuprinsă în sentința penală nr. 69/F din 20 aprilie 2011 a Curții
de Apel Galați.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 493/44/2011.
În ședința publică
de astăzi, 02 mai 2011, persoana solicitată a solicitat instanței să ia act că înțelege
să-și retragă recursul formulat în cauză.
Recursul este
inadmisibil.
Din situația mai
sus prezentată, se reține că prin sentința instanței Curții de Apel Galați a fost
soluționată favorabil cererea privind punerea în executare a mandatului european
de arestare emis de Tribunalul Penal din Roma, secția judecătorilor pentru
cercetările preliminare, pe numele persoanei solicitate C.D.B., la data de 14
martie 2011.
Prin sentința
susmenționată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare
italiene și arestarea în vederea predării, constatându-se că erau îndeplinite toate
condițiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare,
nu existau impedimente legale la predare, iar persoana solicitată își exprimase
consimțământul irevocabil la predare.
Potrivit art.
94
1
alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, hotărârea pronunțată asupra executării mandatului
european de arestare, când persoana solicitată consimte la predare, este definitivă.
Caracterul definitiv
al hotărârii pronunțate asupra executării mandatului european de arestare în baza
consimțământului la predare al persoanei solicitate se întinde în mod firesc și
asupra dispoziției conexe privind arestarea în vederea predării, această măsură
făcând corp comun cu predarea în sine, în lipsa căreia nici nu ar fi fost dispusă,
fiind menită să asigure aducerea la îndeplinire a dispoziției de predare.
Această interpretare
este susținută și de modul în care a fost reglementată procedura punerii în executare
a mandatului european de arestare, la art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 prevăzându-se
expres că în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, instanța se
pronunță deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.
Rezultă astfel
că măsura arestării dispusă subsecvent predării persoanei solicitate în vederea
executării mandatului european de arestare, în baza consimțământului la predare
al persoanei solicitate, nu este supusă reglementării generale prevăzută în materia
căilor de atac împotriva măsurilor preventive, ci prevederii de excepție de la
art. 94
1
alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004.
Ca urmare, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație
și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de persoana
solicitată C.D.B., fără a fi dat eficiență cererii privind retragerea căii de atac
exercitate, știut fiind că numai un recurs admisibil este susceptibil de a fi retras.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de persoana solicitată C.D.B. împotriva sentinței penale nr. 69/F
din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Obligă recurenta
persoană solicitată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 2 mai 2011.