ÎCCJ, decizie (scj.ro #83857)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83857) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Executarea mandatului european de arestare.
Depășirea termenelor maxime pentru predare. Soluții
Cuprins pe materii
: Drept procesual
penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept procesual
penal
-
executarea mandatului european de arestare
Legea
nr. 302/2004,
art. 107 alin. (1), art. 111 alin. (4)
Dacă instanța a dispus prin sentință
executarea mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate
și arestarea acesteia, însă termenele maxime pentru predare au fost
depășite fără ca persoana solicitată să fie
primită de către statul emitent, parchetul, constatând că
autoritatea judiciară emitentă insistă în executarea mandatului
european de arestare, poate sesiza din nou instanța, iar instanța
poate dispune printr-o nouă sentință executarea mandatului
european de arestare, predarea persoanei solicitate și arestarea acesteia,
în conformitate cu art. 107 alin. (1) și art. 111 alin. (4) din Legea nr.
302/2004, acest din urmă text de lege stabilind că
depășirea termenelor maxime pentru predare fără ca persoana
solicitată să fie primită de către statul emitent, care
conduce la punerea în libertate a acesteia, nu constituie un motiv de refuz al
executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași
fapte.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr. 2790 din 29 iulie 2011
Prin
sentința nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel
București, Secția I penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea
nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în
executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile
judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina -
Piazza
Bruno
Buozzi
, față de persoana
solicitată D.A.
Prin
aceeași sentință, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.A.
către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii
specialității și arestarea persoanei solicitate pe o
perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de
21 august 2011. S-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Pentru
a pronunța sus-menționata sentință, instanța de fond a
reținut că, la data de 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București a solicitat Curții de Apel București,
Secția I penală, punerea în executare a mandatului european de
arestare emis la data de 17 ianuarie 2011, de către autoritățile
judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A., pentru
săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație
infracțională și exploatarea prostituției, fapte
prevăzute în art. 81, 110, 609 bis, 609
ter
C.
pen
. italian, art.
416 C
.
pen
. italian,
art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958.
Prin
sentința nr. 273 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București,
Secția I penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București și în consecință: a dispus punerea în executare a
mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din
Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina -
Piazza
Bruno
Buozzi
, față de persoana
solicitată D.A.; predarea persoanei solicitate D.A. către
autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii
specialității și arestarea acesteia, pe o perioadă de 25 de
zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.
Prin
decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011, Înalta Curte de Casație
și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de
recurenta-persoană solicitată D.A. împotriva sentinței nr. 273
din 28 iunie
2011 a
Curții de Apel București, Secția I penală, hotărârea
rămânând definitivă.
La
data de 22 iulie 2011, Curtea de Apel București, Secția I
penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea
la Parchetul
de pe
lângă Curtea de Apel București a dosarului având ca obiect cererea
formulată de Biroul SIRENE Național cu privire la imposibilitatea
predării persoanei solicitate D.A. către autoritățile
judiciare italiene.
În
aceeași zi, 22 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
republicată, a solicitat Curții de Apel București punerea în
executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de
Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Latina,
față de cetățeanul român D.A., pentru săvârșirea
infracțiunilor de viol, organizație infracțională și
exploatarea prostituției prevăzute în art. 81, 110, 609 bis, 609
ter
C.
pen
. italian, art.
416 C
.
pen
.
italian, art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958.
Parchetul
a justificat noua cerere de punere în executare a mandatului european de
arestare, invocând dispozițiile art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004,
republicată, și faptul că autoritățile judiciare din
Italia insistă în punerea în executare a mandatului european de arestare
emis la data de 17 ianuarie 2011 cu privire la persoana solicitată D.A.
Curtea
de apel a constatat că sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București este întemeiată.
Potrivit
art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care
sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca
persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va
proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca
acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor
mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În raport cu aceste
dispoziții, curtea de apel a apreciat că se impune admiterea
sesizării formulate de către parchet, în temeiul art. 107 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, republicată, și punerea în executare a
mandatului european de arestare emis de către autoritățile
judiciare din Italia la data de 17 ianuarie 2011, pe numele persoanei
solicitate D.A.
Curtea
de apel a constatat că faptele pentru care s-a emis mandatul european de
arestare au corespondent în legislația penală română, fiind
sancționate de art.
323 C
.
pen
. (asociere pentru săvârșirea de
infracțiuni) și de art.
197
C
.
pen
. (viol) și
că, totodată, sunt îndeplinite condițiile generale și
speciale prevăzute în art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004,
neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate în art. 98 din aceeași
lege.
Prima
instanță a apreciat că sesizarea parchetului este
întemeiată și, în consecință, a dispus punerea în executare
a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din
Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina -
Piazza
Bruno
Buozzi
, față de persoana
solicitată D.A., predarea persoanei solicitate către
autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii
specialității și arestarea preventivă a persoanei
solicitate, pe o perioadă de 30 de zile,
de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21 august 2011 inclusiv.
Împotriva
sentinței a declarat recurs persoana solicitată D.A. care, prin
apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii
și, pe fond, respingerea cererii de predare a sa către
autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare.
Examinând
hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana
solicitată prin apărător, cât și din oficiu, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul nu este
fondat.
Din
actele și lucrările dosarului rezultă că mandatul european
de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de către
autoritățile judiciare din Republica Italia, împotriva numitului
D.A., a fot pus în executare de Curtea de Apel București, Secția I
penală, prin sentința nr. 273 din 28 iunie 2011, rămasă
definitivă prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie
2011 a
Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
În
aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, republicată, prin
sentința penală menționată, instanța de fond a dispus
predarea
persoanei solicitate D.A.
și arestarea sa pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie
2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.
În
mod corect, instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București cu punerea în executare a mandatului european de
arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare
din Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A., pentru
săvârșirea
infracțiunilor
de viol, organizație infracțională și exploatarea
prostituției, fapte prevăzute și pedepsite de art. 81, 110, 609
bis, 609
ter
C.
pen
.
italian, art.
416 C
.
pen
. italian, art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958, a
constatat incidența în cauză a prevederilor art. 111 alin. (4) din
Legea nr. 302/2004, republicată, în conformitate cu care, în cazul în care
sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca
persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va
proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca
acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor
mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În concret, faptele
de săvârșirea cărora este acuzat recurentul constau în aceea
că, începând cu luna februarie 2010, până la data de 6 noiembrie
2010, în complicitate cu alte persoane, a răpit și supus un minor la
viol în grup, iar ca membru al unei organizații infracționale a
recrutat, exploatat și încurajat prostituția unor persoane de sex
feminin, printre care s-au aflat și minore.
Recurentul
persoană solicitată D.A., arestat de către
autoritățile judiciare române în vederea predării către
autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare,
nu a putut fi predat acestora din urmă datorită timpului scurt
rămas până la expirarea măsurii arestării dispusă,
inițial, prin sentința penală nr. 273 din 28 iunie
2011 a
Curții de Apel
București, împrejurare ce a determinat parchetul să sesizeze
instanța pentru a dispune, în conformitate cu prevederile art. 107 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, constatând, în acord cu concluzia
la care a ajuns instanța de fond, că faptele pentru care s-a emis mandatul
european de arestare, în a cărei
executare insistă autoritățile judiciare din Italia, au
corespondent în legislația penală română, fiind prevăzute
și pedepsite de art.
323
C
.
pen
. (asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni) și de art.
197 C
.
pen
.
(viol), că
sunt îndeplinite
condițiile generale și speciale
prevăzute în art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând
niciunul din motivele de refuz enumerate în art. 98 din legea
menționată, reține că, în mod corect, judecătorul
fondului a admis sesizarea parchetului, cu consecința punerii în executare
a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din
Republica Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A.,
arestării și predării acestuia către autoritățile
judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității.
În
consecință, hotărârea pronunțată de instanța de
fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de persoana
solicitată D.A. împotriva sentinței nr. 292 din 22 iulie 2011,
pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I
penală, a fost respins, ca nefondat.