ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1174/2012

HOTĂRÂRE
13.04.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1174/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 2 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă

de executare, propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate G.A.D.,

pe baza semnalării transmise de către Biroul S.I.R.E.N.E. național, urmare emiterii

mandatului european de arestare din 20 martie 2012 de către Tribunalul Roma - Italia.

S-a reținut în semnalarea

înaintată de către Biroul național S.I.R.E.N.E. că mandatul european de arestare

a fost emis la data de 20 martie 2012 de către Tribunalul Roma - Italia, împotriva

persoanei solicitate, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de crimă cu intenție,

jaf, prev. de art. 110, 575, 576, 577, 628 C. pen. italian.

În fapt, s-a reținut în

semnalare că: în noaptea dintre 21 din 22 februarie 2012 persoana solicitată l-a

ucis pe T.C.A.H., prin sugrumare și loviri repetate în față. Sub amenințare și violență

împotriva victimei persoana solicitată a furat 4 telefoane mobile, 350/400 euro

și alte obiecte, persoana solicitată având calitatea de coautor.

Curtea a reținut că sunt

date în cauză cerințele prevăzute de disp. art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată,

nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la identitate, iar pentru a asigura predarea

persoanei solicitate s-a impus a se lua față de aceasta o măsură privativă de libertate,

motiv pentru care a admis propunerea formulată de procuror și a dispus arestarea

persoanei solicitate G.A.D. pe o perioadă de 5 zile, respectiv de la 03 aprilie

2012 și până la data de 07 aprilie 2012, inclusiv.

În temeiul art. 103

alin. (2), (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a dispus emiterea de

îndată a mandatului de arestare.

Pentru prezentarea de

către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba

română, și constatând necesar a se solicita relații de la I.P.J. Botoșani, în sensul

cererii formulate de apărătorul persoanei solicitate, precum și fișa de cazier judiciar

a acesteia, s-a fixat termen de judecată pentru data de 6 aprilie 2012, ora 13,00,

cu citarea persoanei solicitate, conform disp. art. 103 alin. (2) din Legea nr.

302/2004 republicată.

Având în vedere că, până

la data de 06 aprilie 2012, nu s-a transmis de către autoritățile judiciare din

Italia mandatul european de arestare emis împotriva persoanei solicitate G.A.D.,

instanța a amânat judecarea cauzei la data de 7 aprilie 2012, ora 14,00.

La data de 07 aprilie

2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții de Apel Suceava,

ca autoritate judiciară competentă de executare, cererea de executare a mandatului

european de arestare din 20 martie 2012 emis împotriva persoanei solicitate G.A.D.

de către Tribunalul din Roma - Italia, solicitând totodată arestarea persoanei solicitate

și amânarea predării acesteia către autoritatea judiciară solicitantă italiană,

întrucât are afaceri judiciare și pe teritoriul României.

În susținerea cererii,

procurorul a arătat că sunt date condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată,

pentru ca o astfel de solicitare să fie admisă.

Prin sentința penală

nr. 51 din 7 aprilie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea

nr. 302/2004 republicată, a admis cererea de executare a mandatului european de

arestare din 20 martie 2012 emis de către Tribunalul din Roma - Italia, împotriva

persoanei solicitate G.A.D.

A dispus predarea persoanei

solicitate G.A.D. autorităților judiciare emitente ale statului italian.

În baza art. 103

alin. (10), (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei

solicitate G.A.D., împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare din 20

martie 2012 emis de către Tribunalul din Roma - Italia în vederea predării, pe o

durată de 26 de zile, începând cu data de 07 aprilie 2012 și până la data de 02

mai 2012, inclusiv.

În baza art. 103

alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea mandatului de

arestare.

A constatat încetate efectele

mandatului de arestare din data de 03 aprilie 2012 emis de Curtea de Apel Suceava

în baza încheierii nr. 4 din aceeași dată, pronunțată în Dosar nr. 294/39/2012.

A luat act că persoana

solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Persoana solicitată nu

a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului, din analiza conținutului

și formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplinește cerințele

prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reclamate

negăsindu-se printre faptele enumerate în art. 96 alin. (1) din același act normativ,

la pct. 3.

S-a mai reținut că în

cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98

din Legea nr. 302/2004 republicată, și nici de predare amânată sau condiționată

în accepțiunea art. 112 din același act normativ și că nu sunt incidente dispozițiile

art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată. De asemenea, instanța a constatat că

nu există impedimente la executare din cele prevăzute în art. 88 din aceeași lege,

iar persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea,

singurul motiv pentru care a declarat că nu este de acord cu executarea mandatului

european fiind acela că se consideră nevinovată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs persoana solicitată G.A.D.

Recursul nu este fondat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele

de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este

fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Din conținutul mandatului

european de arestare rezultă că persoana solicitată G.A.D. este cercetată pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor și vătămare corporală gravă și furt organizat

sau armat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 110, 575, 576 alin. (1), 577

alin. (4) corelate cu art. 61 alin. (4) și (61) n 5, art. 110, 628 alin. (1) și

(3) n 1 C. pen. italian constând în aceea că:

În noaptea de 21 din

22 februarie 2012, la Roma, împreună și de comun acord cu U.N.I., R.C.I. și C.D.,

persoana solicitată a aplicat repetate lovituri în zona feței și prin sufocare împotriva

lui T.C.A.H., agresorul maltratându-și victima, profitând de lipsa de apărare a

acesteia, cu intenția de furt prin violență și amenințare. În aceeași noapte și

împreună cu aceleași persoane, a furat prin amenințări și violență de la aceeași

persoană T.C.A.H., suma de 530/400 euro, 4 telefoane mobile și alte bunuri în curs

de investigare.

Persoana solicitată nu

a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului, susținând că nu

este vinovată de comiterea faptelor pentru care este cercetată și, fiind audiată,

a precizat că nu renunță la principiul specialității.

Potrivit art. 84 din Legea

nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară

prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene

solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate

în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei

pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare

se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate

cu dispozițiile deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002,

publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie

2002.

Din analiza conținutului

și formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplinește cerințele

prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reclamate

regăsindu-se printre faptele enumerate în art. 96 alin. (1) din același act normativ,

la pct. 3.

În cauză nu există motive

de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004

republicată, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112

din același act normativ. În plus, nu există nicio dovadă că persoanei solicitate

nu i se vor garanta, de către autoritatea solicitantă, dreptul la un proces echitabil

și dreptul la apărare, cu tot ce acesta include.

Deși persoana solicitată

a susținut că în cauză există un motiv de refuz a executării mandatului european

de executare întrucât este cercetat pentru fapte comise pe teritoriul României în

aceeași perioadă, instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 98 din

Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, se constată că

persoana solicitată este cercetată în dosarul de urmărire penală nr. 930/P/2012

aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, având calitatea de

inculpat, iar la data de 13 martie 2012, prin încheierea nr. 25 a Judecătoriei Botoșani,

s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G.A.D. cercetat pentru complicitatea

la săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat.

Cu toate că, potrivit

art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritatea judiciară română

de executare poate dispune amânarea predării persoanei solicitate când aceasta este

urmărită penal de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită, instanța

apreciază că, față de gravitatea faptelor descrise în conținutul mandatului european

de arestare, se impune predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

Deși persoana solicitată

a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în mandatul european

de arestare, instanța nu se poate pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale,

aceasta având posibilitatea de a-și exercita, în cadrul procedurilor ce se vor desfășura

în fața autorităților emitente, drepturile procesuale reglementate de legislația

statului italian.

De asemenea, instanța

constată că nu există impedimente la executare din cele prevăzute în art. 88 din

aceeași lege, iar persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește

identitatea, singurul motiv pentru care a declarat că nu este de acord cu executarea

mandatului european fiind acela că se consideră nevinovată.

Așa fiind, se constată

că hotărârea penală atacată pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin care s-a admis cererea de executare a mandatului

european de arestare din 20 martie 2012 emis de către Tribunalul din Roma - Italia

împotriva persoanei solicitate G.A.D. dispunându-se arestarea persoanei solicitate

în vederea predării pe o durată de 26 de zile începând cu data de 7 aprilie 2012

și până la data de 2 mai 2012, inclusiv, este legală și temeinică, Înalta Curte

urmând să respingă ca nefondat recursul persoanei solicitate.

Va obliga recurenta persoană

solicitată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată G.A.D. împotriva sentinței penale nr. 51

din 7 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata

sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2012
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31 august 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a dispus, conform art. 103 alin. (1) în referire la art. 101 alin. (1) din Legea nr.
ÎCCJ 2012-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2012
apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 de lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 24 noiembrie 2011, a fost înregistrată sesizarea formulată de Ministerul Pub
ÎCCJ 2012-07-11
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2012
Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea penală din 25 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4303/2/2012 (1702/2012) în baza art. 103 alin. (2)
ÎCCJ 2012-09-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 12 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 770/39/2012, printre
ÎCCJ 2012-06-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2091/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 229/F din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Cur
Sursă