ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 12 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava - secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 770/39/2012, printre

altele, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava și, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată,

s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P., față de care s-a emis mandatul

european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, la

data de 28 octombrie 2002 și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin

Biroul SIRENE național, pe o durată de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie

2012 și până la data de 24 septembrie 2012, inclusiv.

În

temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus

emiterea mandatului de arestare.

În

temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă,

ca nefondată, cererea formulată de către persoana solicitată privind luarea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. S-a dispus ca persoana solicitată

arestată să fie depusă în Arestul I.P.J. Suceava.

În

motivarea hotărârii s-au reținut următoarele:

La

data de 20 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a

înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea

de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.P., pe baza semnalării

transmise de către Biroul SIRENE național, urmare emiterii mandatului european

de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, nr. dosar

GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002.

S-a

reținut în semnalare că persoana solicitată s-a aliat cu un alt cetățean român

cu scopul de a comite infracțiuni și pentru a-și procura o sursă de venit din

vânzarea bunurilor furate și, pentru a îndeplini acest plan, au intrat pe

proprietățile altor persoane (în principal cu forța) și au furt bani, unelte,

anvelope și telefoane mobile în 10 cazuri între 14 octombrie și 15 noiembrie 2000.

În alte șase cazuri, au deschis cu forța autovehicule și le-au furat (în unele

cazuri inclusiv încărcătura), valoarea bunurilor furate fiind de aproximativ

600.000 mărci germane.

S-a

constatat că mandatul european de arestare a fost emis la data 28 octombrie 2002,

conform acestuia persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârșirea

infracțiunilor de furt grav săvârșit în bandă organizată, prev. de art. 242,

243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par. 1, 25 par. 2, 53 C. pen. german.

S-a

reținut persoana solicitată a susținut că, față de perioada în care se arată a

fi comise presupusele fapte și dat fiind și principiul proporționalității, precum

și dispozițiile Codului de procedură român relativ la luarea măsurii

preventive, în speță se justifică a fi luată măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Curtea

de apel a apreciat însă că aspectele invocate de către persoana solicitată nu

justifică luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere

faptul că asigurarea executării în condiții optime a mandatului european de

arestare impune luarea măsurii arestării preventive.

S-a

constatat, de asemenea, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. a)-f) C.

proc. pen. invocate de apărătorul persoanei solicitate, dat fiind că luarea

prezentei măsuri nu este condiționată de aceste prevederi normative, ea având

un alt scop, cel mai sus-menționat și nu înlăturarea pericolului pentru ordinea

publică pe care lăsarea în libertate al acesteia l-ar prezenta.

S-a

reținut astfel că sunt date în cauză cerințele prevăzute de dispozițiile art. 103

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar pentru a asigura executarea

în condiții optime a mandatului european de arestare, se impune a se lua față

de persoana solicitată o măsură privativă de libertate, motiv pentru care a

fost admisă propunerea formulată de procuror și s-a dispus arestarea persoanei

solicitate pe o perioadă de 5 zile.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.P.,

solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și, pe

fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi localitatea.

Concluziile

formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană

solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta

Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este

fondat pentru considerentele care urmează.

Soluția

dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect

apreciindu-se că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, respectiv

de la 20 septembrie 2012 și până la data de 24 septembrie 2012, inclusiv,

corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează

procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

La

individualizarea măsurii necesare asigurării posibilității predării persoanei

solicitate, Curtea de Apel Suceava a ales măsura aptă a asigura atingerea

scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004,

republicată.

În

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

republicată, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care

nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării și care a relatat

că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată, susținând

că nu a fost niciodată în Landau - Germania întrucât în perioada la care se

face referire se afla în România, iar pe numele său nu a fost eliberat un

pașaport turistic, nesolicitând acest lucru.

Poziția

adoptată de persoana solicitată, de negare a faptelor descrise în mandatul

european de arestare de către autoritățile judiciare germane, nu poate

determina schimbarea măsurii preventive dispuse de instanța de fond, cât timp

cu ocazia soluționării unei cereri de punere în executare a mandatului european

de arestare, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și

formă ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive, fără a se putea

pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

Cu privire la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, înalta

Curte, în acord cu instanța de fond, reține că, în prezenta cauză, această din

urmă măsură nu este oportună pentru a se asigura executarea în bune condiții a

mandatului european de arestare.

Față

de considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție constată că

instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea

dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5

din C.E.D.O., astfel încât, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.P. împotriva încheierii nr.

12 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul nr. 770/39/2012.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 septembrie 2012