ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2012

În noaptea spre 15 octombrie 2000, împreună cu S., G. și U., urmăriți separat, au pătruns în încăperile de birou ale firmei de grădinărit „G.F. - J.K.", Berg, Im Bruch 1, după ce au spart în prealabil un geam de fereastră, au furat printre altele un ferăstrău cu motor, un ciocan pentru beton cu anexe, un burghiu pentru beton cu anexe, precum și două aparate de nivelmetru cu stativ, în valoare totală de 6.000 mărci germane;

În noaptea spre 14 octombrie 2000, împreună cu aceleași persoane au pătruns prin ușa de pivniță neîncuiată în clădirea Ludwig - și au furat de acolo bani, o carte de credit și 3 șei de cal, în valoare totală de 1.200 mărci germane;

Î n noaptea spre 20 octombrie 2000, au furat autoturismul Opel Omega cu nr. de circulație al martorului R.Z., parcat în fața clădirii Maxburgring 29a în Bad Bergzabern;

În noaptea spre 20 octombrie 2000, același grup a spart o ușă a magazinului de specialitate „Fachmark Klein", Bad Bergzabern, Kufurstenstrade 17, și au furat de acolo un camcorder marca Canon, diferite mașini de găurit prin percuție, flexuri, aparate de amestecare, drujbe și pompe submersibile în valoare totală de 80.000 mărci germene;

În noaptea spre 22 octombrie 2000, și-au procurat acces în încăperile unei firme de piese auto, după ce au înlăturat în prealabil un element dintr-un gard plasă de metal și au furat seiful, precum și diferite piese auto, plăcuțe de frână, șaibe de ambreiaj, amortizoare și bujii în valoare totală de 38.715 mărci germane;

În noaptea spre 23 octombrie 2000, același grup a pătruns într-un magazin cu îmbrăcăminte din blană și piele și au furat aproximativ 380 haine și paltoane în valoare totală de 203.478 mărci germane;

În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat rulota marca Adria cu nr. de circulație a martorului J.G. în valoare de aproximativ 4.000 mărci germane, care staționa într-un loc îngrădit în apropierea serviciului de întreținere a drumurilor în Kandel;

În aceeași noapte, aceleași persoane au furat autoturismul Opel Omega cu nr. de circulație al martorului D.N., în valoare de 3.000 mărci germane, care era parcat încuiat în Kandel;

În noaptea spre 30 octombrie 2000, a pătruns în încăperi comerciale și de locuit și după ce a forțat ușa dintre atelier și partea locuită, a furat două telefoane mobile Nokia 5110, împreună cu încărcător,precum și 2 laptop-uri în valoare totală de aprox. 6.000 mărci germane;

În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat autoturismul Mazda cu nr. de circulație al martorei A.S. parcat încuiat vizavi de clădirea Blumenring 19 în Jockgrim;

Î n noaptea spre 07 noiembrie 2000, împreună cu B., P., G. și U., a deschis cu pârghia ușa din metal spre o magazie de anvelope și a furat pneuri de mărci și mărimi diferite în valoare totală de 140.000 mărci germane;

Î n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu B., G. și U., a intrat cu forța în încăperile comerciale ale unei firme, și după ce au deschis o fereastră cu pârghia, au furat diferite obiecte în valoare totală de aprox. 4.000 mărci germane;

Î n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu aceleași persoane, după ce a spart două geamuri, a intrat într-o încăpere a unei firme și a furat bani și unelte în valoare totală de aprox. 2.5000 mărci germane;

Î n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu același grup, a intrat printr-o fereastră al cărei geam l-au spart în prealabil și au furat de acolo printre altele un telefon celular marca Ericson în valoare de aprox. 800 mărci germane;

Î n noaptea spre 15 noiembrie 2000, a furat camionul cu nr. de circulație al martorului M.R. care staționa încuiat lângă clădirea Landkommissarstrade 3 în Landau, în valoare de aprox. 15.000 mărci germane, care era încărcat cu pneuri marca Michelin în valoare totală de 92.236,60 mărci germane;

În noaptea spre 06 noiembrie 2000, a furat autoturismul Opel Kadett cu nr. de circulație al martorului M.E.J. care era parcat încuiat în Heidelberg, în valoare de aprox. 3.000 mărci germane. Persoana solicitată nu a consimțit la predare și fiind audiată, nu a recunoscut faptele reținute în sarcină în mandatul emis pe numele său, susținând că nu el este autorul. Au fost atașate la dosar fotografii de către autoritățile germane privind persoana solicitată. Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o hotărâre prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 modificată. Conform art. 103 alin. (7) din aceeași lege prevede că în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare, poate formula opoziție numai pentru existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În speță, analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 republicată, că faptele reclamate se regăsesc printre faptele enumerate în art. 96 pct. 18 din același act normativ, instanța neputându-se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale. S-a reținut că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile de formă în conformitate cu dispozițiile naționale și conține pe fond datele prevăzute de lege pentru valabilitatea sa. Cât privește mandatul de arestare preventivă emis în baza unei hotărâri din data de 28 octombrie 2002, legalitatea și temeinicia acestuia nu poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual, excedând limitelor în care instanța poate analiza o astfel de cerere. Cu privire la eventualele garanții, care în opinia persoanei solicitate lipsesc sau sunt insuficiente, în speță nu este vorba de o rejudecare, având în vedere că aceasta este solicitată în vederea efectuării actelor de urmărire penală și nu este necesară precizarea expresă a unor garanții suplimentare legate de faza judecății. Având în vedere că mandatul european de arestare nu este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, situația persoanei solicitată nu este identică cu cea reglementată de art. 4a din decizia menționată mai sus pentru a fi analizată. Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 300/2004 republicată, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Curtea de apel a reținut că faptele ce se impută persoanei solicitate prin mandatul european de arestare, astfel cum mai sus au fost descrise, sunt fapte grave potrivit legislației germane, care nu reglementează instituția prescripției răspunderii penale, invocată în cauză de persoana solicitată. Potrivit legislației române, faptele persoanei solicitate s-ar încadra în dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. La stabilirea prescripției răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reținute în sarcina persoanei solicitate și nu cea prevăzută de legea străină (a statului solicitant), având în vedere că astfel s-ar ajunge la o combinație de legi. Așadar, termenul de prescripție se calculează potrivit legii române și care în speță nu este îndeplinit, având în vedere disp. art. 122 alin. (1) lit. b) rap. la art. 124 C. pen. Instanța a constatat că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea 302/2004 republicată, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ. în plus, nu există nicio dovadă că persoanei solicitate nu i se vor garanta, de către autoritatea solicitantă, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, cu tot ce acesta include. Constatând că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 modificată, că faptele reclamate sunt sancționate cu pedeapsa închisorii și că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 96 din același act normativ, punctul 18, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004 republicată, curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, împotriva persoanei solicitate M.P. și a dispus predarea ei autorității judiciare emitente. În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeași lege, a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei. Împotriva sentinței penale sus-menționate, persoana solicitată a declarat recurs, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii. Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că nu este fondat. În ce privește criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate, întrucât din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată a avut un apărător ales de la momentul luării declarației și a reținerii sale, același apărător asigurându-i asistența juridică și în fața instanței. Drept urmare, în condițiile în care apărătorul avea cunoștință de actele dosarului și a fost înștiințat cu privire la termenul stabilit de Curtea de Apel Suceava, termenul de o oră în vederea pregătirii apărării era suficient pentru asigurarea unei apărări efective,în ce privește criticile pe fondul cauzei: Din examinarea conținutului faptelor descrise în mandatul european de arestare și în raport cu motivele de refuz ale executării acestuia, enumerate de art. 98 din Legea nr. 302/2004, se constată că, într-adevăr, în cauză nu este incident nici unul din aceste motive obligatorii sau facultative, care să facă inadmisibilă executarea mandatului. Astfel, se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări, întrucât infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, de furt grav săvârșit în bandă organizată, prev. de art. 242, art. 243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par.1, 25 par. 2, 53 din Codul penal german au corespondent în legislația română, în infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și, totodată, nu este incidență vreuna dintre situațiile care, conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării. În ce privește susținerea apărării, în sensul că instanța nu a efectuat toate diligentele cu privire la motivele de refuz a executării, pentru a fi precizate momentul săvârșirii faptei și dacă, raportat la aceasta, furt grav în bandă, a intervenit prescripția răspunderii penale, se constată că nu este întemeiată. Dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, reglementează un motiv facultativ în care autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, respectiv când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Așa cum rezultă din interpretarea textului de lege sus-menționat, la stabilirea prescripției răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reținute în sarcina persoanei solicitate în mandatul european de arestare, și nu cea prevăzută de legea străină, în cauză nefiind împlinit termenul de prescripție, conform disp. art. 122 alin. (1) lit. b) rap. la art.124 C. pen. Nici criticile privitoare la omisiunea instanței de a solicita garanții de la autorități, conform art.103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi primite. Prima instanță a apreciat corect că în cauză nu se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente, raportat la împrejurarea că persoana este solicitată în vederea efectuării actelor de urmărire penală și nu este necesară precizarea expresă a unor garanții suplimentare legate de faza judecății. Cât privește susținerile apărării, că ar fi o eroare în identitatea persoanei solicitate, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, cu prilejul întocmirii procesului-verbal din 19 septembrie 2012, persoana solicitată, nu a avut nicio obiecție asupra mențiunilor din procesul-verbal sau alte mențiuni. în ce privește alte obiecțiuni cu privire la temeinicia mandatului european de arestare, acestea sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei, care nu intră în competența instanței sesizate cu punerea în executare a unui mandat european de arestare. Având în vedere și celelalte argumente, prezentate de Curtea de Apel Suceava, în considerentele sentinței, se constată că recursul este nefondat și, în consecință, el va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului persoană solicitată M.P. la cheltuieli judiciare către stat.