ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3075/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar:
Prin sentința penală nr. 109 din data de 21 septembrie
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în
temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004
republicată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de
arestare emis de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, nr. dosar
GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, împotriva persoanei solicitate M.P.
S-a dispus predarea persoanei solicitate M.P., autorităților
judiciare emitente ale statului german.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeași lege, s-a
dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate,
persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea 302/2004
republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P., împotriva căreia
s-a emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță
Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, în vederea
predării, pe o durată de 28 de zile, începând cu data de 21 septembrie 2012 și
până la data de 18 octombrie 2012, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004
republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Instanța a constatat încetate efectele mandatului de
arestare nr. 22 din data de 20 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Suceava
în baza încheierii nr. 12 din aceeași dată.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la
regula specialității.
S-au reținut, în esență, următoarele :
La data de 20 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanțe, ca autoritate judiciară
competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării persoanei
solicitate M.P., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național,
urmare emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria de Primă
Instanță Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002.
Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore
prin ordonanța nr.1 din data de 19 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Suceava.
S-a reținut în semnalare că persoana solicitată s-a
aliat cu un alt cetățean român cu scopul de a comite infracțiuni și pentru a-și
procura o sursă de venit din vânzarea bunurilor furate și, pentru a îndeplini acest
plan, au intrat pe proprietățile altor persoane (în principal cu forța) și au
furt bani, unelte, anvelope și telefoane mobile în 10 cazuri între 14 octombrie
și 15 noiembrie 2000. În alte șase cazuri au deschis cu forța autovehicule și
le-au furat (în unele cazuri inclusiv încărcătura). Valoarea bunurilor furate
este de aproximativ 600.000 mărci germane.
Mandatul european de arestare a fost emis la data 28
octombrie 2002, conform căruia persoana solicitată este cercetată pentru
săvârșirea infracțiunilor de furt grav săvârșit în bandă organizată, prev. de
art. 242, art. 243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par.1, 25 par. 2, 53 din
Codul penal german.
Prin încheierea nr. 12 din data de 20 septembrie 2012
a Curții de Apel Suceava s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P. pe o
durată de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012,
inclusiv.
Prin adresa nr. 886/11/5/2012 din data de 21
septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a înaintat
instanței mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane
împotriva numitului M.P., solicitându-se totodată luarea măsurii arestării
persoanei solicitate.
În fapt, se reține că persoana solicitată M.P. s-a
aliat cu alți cetățeni români pentru a comite împreună furturi ca să-și asigure
prin vânzarea bunurilor furate o sursă de venit. Pentru a îndeplini acest plan,
au intrat pe proprietățile altor persoane în perioada 14 octombrie 2000 și 15
noiembrie 2000. fiind comise în comun 16 acțiuni independente juridic,
respectiv:
În noaptea spre 15 octombrie 2000, împreună cu S.,
G. și U., urmăriți separat, au pătruns în încăperile de birou ale firmei de
grădinărit „G.F. - J.K.", Berg, Im Bruch 1, după ce au spart în prealabil
un geam de fereastră, au furat printre altele un ferăstrău cu motor, un ciocan
pentru beton cu anexe, un burghiu pentru beton cu anexe, precum și două aparate
de nivelmetru cu stativ, în valoare totală de 6.000 mărci germane;
În noaptea spre 14 octombrie 2000, împreună cu
aceleași persoane au pătruns prin ușa de pivniță neîncuiată în clădirea Ludwig
- și au furat de acolo bani, o carte de credit și 3 șei de cal, în valoare
totală de 1.200 mărci germane;
Î
n noaptea spre 20 octombrie 2000, au furat
autoturismul Opel Omega cu nr. de circulație al martorului R.Z., parcat în fața
clădirii Maxburgring 29a în Bad Bergzabern;
În noaptea spre 20 octombrie 2000, același grup a
spart o ușă a magazinului de specialitate „Fachmark Klein", Bad
Bergzabern, Kufurstenstrade 17, și au furat de acolo un camcorder marca Canon,
diferite mașini de găurit prin percuție, flexuri, aparate de amestecare, drujbe
și pompe submersibile în valoare totală de 80.000 mărci germene;
În noaptea spre 22 octombrie 2000, și-au procurat
acces în încăperile unei firme de piese auto, după ce au înlăturat în prealabil
un element dintr-un gard plasă de metal și au furat seiful, precum și diferite
piese auto, plăcuțe de frână, șaibe de ambreiaj, amortizoare și bujii în
valoare totală de 38.715 mărci germane;
În noaptea spre 23 octombrie 2000, același grup a
pătruns într-un magazin cu îmbrăcăminte din blană și piele și au furat
aproximativ 380 haine și paltoane în valoare totală de 203.478 mărci germane;
În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat rulota
marca Adria cu nr. de circulație a martorului J.G. în
valoare de aproximativ 4.000 mărci germane, care staționa
într-un loc îngrădit în apropierea serviciului de întreținere a drumurilor în
Kandel;
În aceeași noapte, aceleași persoane au furat
autoturismul Opel Omega cu nr. de circulație al martorului D.N., în valoare de
3.000 mărci germane, care era parcat încuiat în Kandel;
În noaptea spre 30 octombrie 2000, a pătruns în
încăperi comerciale și de locuit și după ce a forțat ușa dintre atelier și
partea locuită, a furat două telefoane mobile Nokia 5110, împreună cu
încărcător,precum și 2 laptop-uri în valoare totală de aprox. 6.000 mărci germane;
În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat
autoturismul Mazda cu nr. de circulație al martorei A.S. parcat încuiat vizavi
de clădirea Blumenring 19 în Jockgrim;
Î
n noaptea spre 07 noiembrie 2000, împreună cu B., P.,
G. și U., a deschis cu pârghia ușa din metal spre o magazie de anvelope și a
furat pneuri de mărci și mărimi diferite în valoare totală de 140.000 mărci germane;
Î
n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu B., G.
și U., a intrat cu forța în încăperile comerciale ale unei firme, și după ce au
deschis o fereastră cu pârghia, au furat diferite obiecte în valoare totală de
aprox. 4.000 mărci germane;
Î
n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu
aceleași persoane, după ce a spart două geamuri, a intrat într-o încăpere a
unei firme și a furat bani și unelte în valoare totală de aprox. 2.5000 mărci germane;
Î
n noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu același
grup, a intrat printr-o fereastră al cărei geam l-au spart în prealabil și au
furat de acolo printre altele un telefon celular marca Ericson în valoare de
aprox. 800 mărci germane;
Î
n noaptea spre 15 noiembrie 2000, a furat camionul cu
nr. de circulație al martorului M.R. care staționa încuiat lângă clădirea
Landkommissarstrade 3 în Landau, în valoare de aprox. 15.000 mărci germane,
care era încărcat cu pneuri marca Michelin în valoare totală de 92.236,60 mărci
germane;
În noaptea spre 06 noiembrie 2000, a furat
autoturismul Opel Kadett cu nr. de circulație al martorului M.E.J. care era
parcat încuiat în Heidelberg, în valoare de aprox. 3.000 mărci germane.
Persoana solicitată nu a consimțit la predare și
fiind audiată, nu a recunoscut faptele reținute în sarcină în mandatul emis pe
numele său, susținând că nu el este autorul.
Au fost atașate la dosar fotografii de către
autoritățile germane privind persoana solicitată.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată,
mandatul european de arestare este o hotărâre prin care autoritatea judiciară
competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și
predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea
efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse
sau a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza
principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu
dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002
modificată.
Conform art. 103 alin. (7) din aceeași lege prevede
că în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare, poate formula
opoziție numai pentru existența unei erori cu privire la identitatea acesteia
sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului,
curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește
condițiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 republicată, că faptele
reclamate se regăsesc printre faptele enumerate în art. 96 pct. 18 din același
act normativ, instanța neputându-se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi
penale.
S-a reținut că mandatul european de arestare
îndeplinește condițiile de formă în conformitate cu dispozițiile naționale și
conține pe fond datele prevăzute de lege pentru valabilitatea sa. Cât privește
mandatul de arestare preventivă emis în baza unei hotărâri din data de 28
octombrie 2002, legalitatea și temeinicia acestuia nu poate fi pusă în discuție
în acest cadru procesual, excedând limitelor în care instanța poate analiza o
astfel de cerere. Cu privire la eventualele garanții, care în opinia persoanei
solicitate lipsesc sau sunt insuficiente, în speță nu este vorba de o
rejudecare, având în vedere că aceasta este solicitată în vederea efectuării
actelor de urmărire penală și nu este necesară precizarea expresă a unor
garanții suplimentare legate de faza judecății. Având în vedere că mandatul
european de arestare nu este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei
măsuri privative de libertate, situația persoanei solicitată nu este identică
cu cea reglementată de art. 4a din decizia menționată mai sus pentru a fi
analizată.
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 300/2004
republicată, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului
european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru
infracțiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei aplicate
s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.
Curtea de apel a reținut că faptele ce se impută
persoanei solicitate prin mandatul european de arestare, astfel cum mai sus au
fost descrise, sunt fapte grave potrivit legislației germane, care nu
reglementează instituția prescripției răspunderii penale, invocată în cauză de
persoana solicitată. Potrivit legislației române, faptele persoanei solicitate
s-ar încadra în dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e),
g), i) C. pen.
La stabilirea prescripției răspunderii penale se are
în vedere pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reținute în sarcina
persoanei solicitate și nu cea prevăzută de legea străină (a statului
solicitant), având în vedere că astfel s-ar ajunge la o combinație de legi.
Așadar, termenul de prescripție se calculează potrivit legii române și care în
speță nu este îndeplinit, având în vedere
disp. art. 122
alin. (1) lit. b) rap. la art. 124 C. pen.
Instanța a constatat că în cauză nu există motive de
refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea 302/2004
republicată, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art.
112 din același act normativ. în plus, nu există nicio dovadă că persoanei
solicitate nu i se vor garanta, de către autoritatea solicitantă, dreptul la un
proces echitabil și dreptul la apărare, cu tot ce acesta include.
Constatând că mandatul european de arestare
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 modificată, că
faptele reclamate sunt sancționate cu pedeapsa închisorii și că se regăsesc
printre faptele enumerate în art. 96 din același act normativ, punctul 18, în
temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004
republicată, curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european
de arestare emis de către Judecătoria de Primă Instanță Landau-Germania, nr. dosar
GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, împotriva persoanei solicitate M.P. și
a dispus predarea ei autorității judiciare emitente.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeași lege, a
dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate,
persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
Împotriva sentinței penale sus-menționate, persoana
solicitată a declarat recurs, pentru motivele arătate în partea introductivă a
hotărârii.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că
nu este fondat.
În ce privește criticile referitoare la încălcarea
dreptului la apărare și la un proces echitabil, Înalta Curte constată că nu
sunt întemeiate, întrucât din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată
a avut un apărător ales de la momentul luării declarației și a reținerii sale,
același apărător asigurându-i asistența juridică și în fața instanței. Drept
urmare, în condițiile în care apărătorul avea cunoștință de actele dosarului și
a fost înștiințat cu privire la termenul stabilit de Curtea de Apel Suceava,
termenul de o oră în vederea pregătirii apărării era suficient pentru
asigurarea unei apărări efective,în ce privește criticile pe fondul cauzei:
Din examinarea conținutului faptelor descrise în
mandatul european de arestare și în raport cu motivele de refuz ale executării
acestuia, enumerate de art. 98 din Legea nr. 302/2004, se constată că,
într-adevăr, în cauză nu este incident nici unul din aceste motive obligatorii
sau facultative, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.
Astfel, se constată că este îndeplinită condiția
dublei incriminări, întrucât infracțiunile reținute în sarcina persoanei
solicitate, de furt grav săvârșit în bandă organizată, prev. de art. 242, art. 243
alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par.1, 25 par. 2, 53 din Codul penal german au
corespondent în legislația română, în infracțiunile prevăzute de art. 208 alin.
(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și, totodată, nu este
incidență vreuna dintre situațiile care, conform art. 98 alin. (1) din Legea
nr. 302/2004, constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării.
În ce privește susținerea apărării, în sensul că
instanța nu a efectuat toate diligentele cu privire la motivele de refuz a executării,
pentru a fi precizate momentul săvârșirii faptei și dacă, raportat la aceasta,
furt grav în bandă, a intervenit prescripția răspunderii penale, se constată că
nu este întemeiată.
Dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
reglementează un motiv facultativ în care autoritatea judiciară română de
executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, respectiv
când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se
întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au
prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.
Așa cum rezultă din interpretarea textului de lege
sus-menționat, la stabilirea prescripției răspunderii penale se are în vedere
pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reținute în sarcina persoanei
solicitate în mandatul european de arestare, și nu cea prevăzută de legea
străină, în cauză nefiind împlinit termenul de prescripție, conform
disp. art. 122
alin. (1) lit. b) rap. la art.124 C. pen.
Nici criticile privitoare la omisiunea instanței de a
solicita garanții de la autorități, conform art.103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004,
nu pot fi primite.
Prima instanță a apreciat corect că în cauză nu se
impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității
judiciare emitente, raportat la împrejurarea că persoana este solicitată în
vederea efectuării actelor de urmărire penală și nu este necesară precizarea
expresă a unor garanții suplimentare legate de faza judecății.
Cât privește susținerile apărării, că ar fi o eroare
în identitatea persoanei solicitate, din examinarea actelor dosarului, rezultă
că, cu prilejul întocmirii procesului-verbal din 19 septembrie 2012, persoana
solicitată, nu a avut nicio obiecție asupra mențiunilor din procesul-verbal sau
alte mențiuni. în ce privește alte obiecțiuni cu privire la temeinicia
mandatului european de arestare, acestea sunt chestiuni ce țin de fondul
cauzei, care nu intră în competența instanței sesizate cu punerea în executare
a unui mandat european de arestare.
Având în vedere și celelalte argumente, prezentate de
Curtea de Apel Suceava, în considerentele sentinței, se constată că recursul
este nefondat și, în consecință, el va fi respins, ca atare, cu obligarea
recurentului persoană solicitată M.P. la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana
solicitată M.P. împotriva sentinței penale nr. 109 din data de 21 septembrie
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei
de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 01 octombrie
2012.