ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2790/2011

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în dosarul nr. 6763/2/2011 (2721/2011), în baza art. 107 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004 modificată și republicată s-a admis sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a

mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica

Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, față de persoana

solicitată D.A.R.

Prin aceeași

sentință, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. către autoritățile

judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, și arestarea

persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011

până la data de 21 august 2011.

S-a dispus emiterea

mandatului de arestare, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului, iar suma de 320

lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

susmenționata sentință, instanța de fond a reținut că la data de

24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a solicitat Curții de Apel București, secția I-a penală -, punerea în

executare a mandatului european de arestare

emis la data de 17 ianuarie

2011, de către Autoritățile Judiciare din Republica Italia, împotriva numitului

D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol,

organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prevăzute de art.

81, 110, 609 bis, 609 TER.P.C., 416 P.C., 3,4,7 din Legea nr. 75/1958.

Prin

sentința penală nr. 273 din data de 28 iunie 2011

Curtea de Apel

București, secția I-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

modificată și republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București și în consecință: a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia,

G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.R.;

predarea persoanei solicitate D.A.R. către autoritățile judiciare italiene, cu

respectarea regulii specialității și arestarea acesteia, pe o perioadă de 25 de

zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.

Prin decizia penală

nr. 2737 din 20 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

nefondat recursul declarat de recurenta-persoană solicitată D.A.R. împotriva sentinței

penale nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală,

hotărârea rămânând definitivă.

La data de 22 iulie 2011,

Curtea de Apel București, secția I-a penală, a dispus scoaterea cauzei de pe

rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dosarului

nr. 6742/2/2011 având ca obiect cererea formulată de Biroul Sirene Național cu

privire la imposibilitatea predării persoanei solicitate D.A.R. către

autoritățile judiciare italiene.

În aceeași zi, - 22

iulie 2011-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în conformitate cu

art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată a solicitat Curții de

Apel București punerea în executare a mandatului european de arestare emis la

data de 17 ianuarie 2011 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă

Tribunalul Latina, față de cetățeanul român D.A.R. pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției

prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609 bis, art. 609 TER P.C., art. 416 P.C.,

art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958.

Parchetul a

justificat noua cerere de punere în executare a mandatului european de arestare,

invocând dispozițiile art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată,

cât și faptul că autoritățile judiciare din Italia insistă în punerea în

executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de

Tribunalul Latina cu privire la persoana solicitată D.A.R., cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor

de viol, organizație

infracțională și exploatarea prostituției prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609

bis, art. 609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr.

75/1958.

Curtea a constatat

că sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată.

Potrivit art. 111 alin.

(4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depășite

termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de

statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără

ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat

european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În raport de aceste dispoziții,

Curtea a apreciat că, se impune admiterea sesizării formulate de către Parchet,

în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată,

și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către

autoritățile judiciare din Italia la data de 17 ianuarie 2011, pe numele

persoanei solicitate D.A.R.

Curtea a constatat că

faptele

pentru care s-a emis mandatul european de

arestare au corespondent în legislația penală română, fiind sancționate de art.

323 C. pen. (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și respectiv de art. 197

C. pen. (viol) și că, totodată, sunt îndeplinite condițiile generale și

speciale prev. de art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând

niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din aceeași lege.

În

mandatul european de arestare se specifică că persoana solicitată

D.A.R., urmează să fi

cercetată de către Tribunalul Latina, pentru săvârșirea următoarelor fapte:

a). În

concurs cu alte persoane, după ce au privat-o de libertate și au bătut-o, au

obligat pe partea vătămată minoră să întrețină raporturi sexuale complete cu

fiecare dintre ei, în Aprilia, în luna februarie 2010.

b). S-a

asociat cu alte persoane, el fiind șeful organizației, și împreună au recrutat,

au obligat, exploatat și favorizat activitatea unor femei și minore, românce,

stabilindu-le modul de desfășurare a activității de prostituție (tinerele erau

însoțite la locul de practicare a prostituției, erau luate din același loc,

erau găzduite, li se puneau la dispoziție hainele și lenjeria intimă necesară

activități lor, le stabileau tariful cerut clienților și țineau contabilitatea

încasărilor).

Audiată

fiind, la termenul din 22 iulie 2011, persoana solicitată a declarat că nu este

de acord să fie transferată în Republica Italia, întrucât nu are cunoștință de

faptele pentru care este acuzată, nefiind totodată de acord cu predarea și că,

înțelege să se prevaleze de regula specialității.

Concluzionând,

prima instanță a apreciat că sesizarea parchetului, este întemeiată și, în

consecință a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis

de autoritățile judiciare

din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza

Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.R., predarea persoanei solicitate

către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și

arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la

data de 23 iulie 2011 până la data de 21august 2011 inclusiv.

Împotriva

sentinței a declarat recurs, oral, persoana solicitată

D.A.R. care prin

apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii și, pe fond, respingerea

cererii de predare a sa către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european

de arestare, mandat a cărui executare a dispus-o instanța de fond.

În ultimul cuvânt, persoana

solicitată a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului pe

care l-a declarat.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin

apărător, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis la data de 17

ianuarie 2011 de către autoritățile judiciare din Republica Italia, împotriva

numitului D.A.R. a fot pus în executare de Curtea de Apel București, secția I

penală -, prin sentința penală nr. 273 din 28 iunie 2011, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În aplicarea

prevederilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, modificată și republicată, prin sentința penală susmenționată,

instanța de fond a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. și arestarea

acestuia pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data

de 22 iulie 2011, inclusiv.

În mod corect,

instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17

ianuarie 2011 de autoritățile judiciare din Italia împotriva recurentului

persoană solicitată D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol,

organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prev. și ped. de

art. 81, art. 110, art. 609 bis art.

609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958, a constatat incidența în

cauză a prevederilor art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată și

republicată, în conformitate cu care, în cazul în care sunt depășite termenele

maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul

emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca

acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat

european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În concret, faptele de

săvârșirea cărora este acuzat recurentul constau în aceea că, începând cu luna

februarie 2010, până la data de 6 noiembrie 2010, în complicitate cu alte

persoane, a răpit și supus un minor la viol în grup, iar ca membru al unei

organizații infracționale a recrutat, exploatat și încurajat prostituția unor

persoane de sex feminin, printre care s-au aflat și minore.

Recurentul

persoană solicitată

D.A.R.,

arestat de către autoritățile judiciare române în vederea

predării către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de

arestare, nu a putut fi predat acestora din urmă datorită timpului scurt rămas

până la expirarea măsurii arestării dispusă, inițial, prin sentința penală nr. 273

din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, împrejurare ce a determinat

parchetul să sesizeze instanța pentru a dispune, în conformitate cu prevederile

art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta

Curte, constatând, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond că

faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, în a cărei

executare insistă autoritățile judiciare din Italia, au corespondent în

legislația penală română, fiind prevăzute și pedepsite de art. 323 C. pen.

(asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și, respectiv, de art.197 C. pen.

(viol), că sunt îndeplinite condițiile generale și speciale prev. și ped. de

art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de

refuz enumerate de art. 98 din legea menționată, reține că în mod corect,

judecătorul fondului a admis sesizarea parchetului cu consecința punerii în

executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din

Republica Italia împotriva recurentului

persoană solicitată D.A.R., arestării și predării

acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii

specialității.

În consecință, hotărârea

pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de

persoana solicitată D.A.R. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei

de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată D.A.R. împotriva sentinței penale nr. 292 din 22 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iulie 2011.