ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2790/2011

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 6763/2/2011 (2721/2011), în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.R. Prin aceeași sentință, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, și arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21 august 2011. S-a dispus emiterea mandatului de arestare, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.; cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului, iar suma de 320 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța susmenționata sentință, instanța de fond a reținut că la data de 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat Curții de Apel București, secția I-a penală -, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011, de către Autoritățile Judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prevăzute de art. 81, 110, 609 bis, 609 TER.P.C., 416 P.C., 3,4,7 din Legea nr. 75/1958.

Prin sentința penală nr. 273 din data de 28 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția I-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință: a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.R.; predarea persoanei solicitate D.A.R. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și arestarea acesteia, pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv. Prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-persoană solicitată D.A.R.

împotriva sentinței penale nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, hotărârea rămânând definitivă. La data de 22 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dosarului nr. 6742/2/2011 având ca obiect cererea formulată de Biroul Sirene Național cu privire la imposibilitatea predării persoanei solicitate D.A.R. către autoritățile judiciare italiene. În aceeași zi, - 22 iulie 2011-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată a solicitat Curții de Apel București punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Latina, față de cetățeanul român D.A.R.

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609 bis, art. 609 TER P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958. Parchetul a justificat noua cerere de punere în executare a mandatului european de arestare, invocând dispozițiile art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, cât și faptul că autoritățile judiciare din Italia insistă în punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de Tribunalul Latina cu privire la persoana solicitată D.A.R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției prevăzute de art. 81, art. 110, art. 609 bis, art. 609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958.

Curtea a constatat că sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată. Potrivit art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În raport de aceste dispoziții, Curtea a apreciat că, se impune admiterea sesizării formulate de către Parchet, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia la data de 17 ianuarie 2011, pe numele persoanei solicitate D.A.R.

Curtea a constatat că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare au corespondent în legislația penală română, fiind sancționate de art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și respectiv de art. 197 C. pen. (viol) și că, totodată, sunt îndeplinite condițiile generale și speciale prev. de art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din aceeași lege.

În mandatul european de arestare se specifică că persoana solicitată D.A.R., urmează să fi cercetată de către Tribunalul Latina, pentru săvârșirea următoarelor fapte: a). În concurs cu alte persoane, după ce au privat-o de libertate și au bătut-o, au obligat pe partea vătămată minoră să întrețină raporturi sexuale complete cu fiecare dintre ei, în Aprilia, în luna februarie 2010. b). S-a asociat cu alte persoane, el fiind șeful organizației, și împreună au recrutat, au obligat, exploatat și favorizat activitatea unor femei și minore, românce, stabilindu-le modul de desfășurare a activității de prostituție (tinerele erau însoțite la locul de practicare a prostituției, erau luate din același loc, erau găzduite, li se puneau la dispoziție hainele și lenjeria intimă necesară activități lor, le stabileau tariful cerut clienților și țineau contabilitatea încasărilor).

Audiată fiind, la termenul din 22 iulie 2011, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie transferată în Republica Italia, întrucât nu are cunoștință de faptele pentru care este acuzată, nefiind totodată de acord cu predarea și că, înțelege să se prevaleze de regula specialității. Concluzionând, prima instanță a apreciat că sesizarea parchetului, este întemeiată și, în consecință a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina – Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.R., predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21august 2011 inclusiv.

Împotriva sentinței a declarat recurs, oral, persoana solicitată D.A.R. care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii și, pe fond, respingerea cererii de predare a sa către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, mandat a cărui executare a dispus-o instanța de fond. În ultimul cuvânt, persoana solicitată a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului pe care l-a declarat. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de către autoritățile judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A.R.

a fot pus în executare de Curtea de Apel București, secția I penală -, prin sentința penală nr. 273 din 28 iunie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și republicată, prin sentința penală susmenționată, instanța de fond a dispus predarea persoanei solicitate D.A.R. și arestarea acestuia pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011, inclusiv. În mod corect, instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare din Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prev. și ped.

de art. 81, art. 110, art. 609 bis art. 609 TER.P.C., art. 416 P.C., art. 3, art. 4, art. 7 din Legea nr. 75/1958, a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, în conformitate cu care, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În concret, faptele de săvârșirea cărora este acuzat recurentul constau în aceea că, începând cu luna februarie 2010, până la data de 6 noiembrie 2010, în complicitate cu alte persoane, a răpit și supus un minor la viol în grup, iar ca membru al unei organizații infracționale a recrutat, exploatat și încurajat prostituția unor persoane de sex feminin, printre care s-au aflat și minore.

Recurentul persoană solicitată D.A.R., arestat de către autoritățile judiciare române în vederea predării către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, nu a putut fi predat acestora din urmă datorită timpului scurt rămas până la expirarea măsurii arestării dispusă, inițial, prin sentința penală nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, împrejurare ce a determinat parchetul să sesizeze instanța pentru a dispune, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Înalta Curte, constatând, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, în a cărei executare insistă autoritățile judiciare din Italia, au corespondent în legislația penală română, fiind prevăzute și pedepsite de art. 323 C. pen.

(asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și, respectiv, de art.197 C. pen. (viol), că sunt îndeplinite condițiile generale și speciale prev. și ped. de art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din legea menționată, reține că în mod corect, judecătorul fondului a admis sesizarea parchetului cu consecința punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A.R., arestării și predării acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității. În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de persoana solicitată D.A.R.

se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.A.R. împotriva sentinței penale nr. 292 din 22 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2011.