ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 18 februarie 2011 la

Curtea de Apel București a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de

arestare, emis la 7 februarie 2011 de Tribunalul Civil și Penal Verona – Biroul

Judecătorului pentru Anchete Preliminare, cu privire la persoana solicitată U.C.M.

Curtea de Apel București, după

confirmarea identității inculpatului aflat în stare de reținere potrivit

Ordonanței nr. 332/II-5/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

a procedat la audiere, acesta susținând că nu este de acord cu predarea sa

autorităților italiene și nu renunță la regula specialității.

Curtea de Apel București, analizând

actele dosarului și luând act de poziția persoanei solicitate–inculpatului U.C.M.

prin sentința penală nr. 56 din 18 februarie 2011 a dispus în temeiul art. 90 alin.

(6) din Legea nr. 302/2004 cu raportare la art. 94 alin. (1) din aceeași lege

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 7 februarie 2011

de Tribunalul Civil și Penal Verona – Biroul Judecătorului pentru Anchete

Preliminare și în consecință arestarea acesteia pe o perioadă de 30 zile,

respectiv 18 februarie 2011 – 18 martie 2011, inclusiv.

S-a constatat că persoana

solicitată-inculpat a fost reținută la 17 februarie 2011.

S-a dispus predarea persoanei

solicitate U.C.M. către autoritățile italiene.

Împotriva acestei hotărâri, persoana

solicitată a formulat recurs, reiterând opoziția sa de a fi predat

autorităților italiene, motivând că, niciodată nu a fost în această țară și nu

are nici o legătură cu acuzațiile ce i se aduc.

Verificând hotărârea atacată

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a verificat

conținutul mandatului european de arestare, constatând îndeplinite dispozițiile

art. 79 din Legea nr. 302/2004, iar potrivit art. 85 alin. (1) pct. 1 și 5 din

aceeași lege a constatat că mandatul privește infracțiuni de participare la un

grup infracțional organizat și fapte legate de criminalitatea informatică

(clonare de carduri), care sunt exceptate de la verificarea îndeplinirii cerinței

dublei incriminări.

Împrejurarea că persoana solicitată-inculpat

s-a opus predării și susține nevinovăția, nu constituie un motiv de refuz al

punerii în executare a mandatului de executare emis de autoritățile italiene.

Dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004

prevăd expres motivele de refuz ale executării mandatului de arestare, astfel

că, autoritățile române judiciare se pot pronunța numai în aceste limite.

Cum apărarea recurentului privește

nevinovăția – aceasta fiind o apărare de fond, se poate invoca de către acesta

doar în fața autorităților judiciare italiene.

Astfel, în cauză, niciunul din

cazurile obligatorii sau facultative prevăzute de art. 88 alin. (1) și (2) din

lege nu sunt îndeplinite, astfel că, în mod întemeiat instanța de fond a dispus

arestarea persoanei solicitate.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul persoanei solicitate va fi respins, ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată U.C.M. împotriva sentinței penale nr. 56 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 01 martie 2011.