ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4000/2012

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 111 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, s-a admis sesizarea formulată de autoritățile judiciare

din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare privind

persoana solicitată C.F., în prezent deținut în Penitenciarul G.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004 s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile

judiciare din Italia în vederea executării mandatului european de arestare mai sus

indicat, după terminarea executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin

mandatul din 4 mai 2011 emis de Judecătoria Sighetu Marmației în Dosar nr. 107/307/2011

în baza sentinței penale nr. 180 din 12 aprilie 2011.

În

baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus

arestarea persoanei solicitate C.F., pe o perioadă de 30 zile de la data încetării

motivelor care au justificat amânarea predării.

În

baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a fost emis

mandatul de arestare a persoanei solicitate, mandat care va fi pus în executare

la încetarea motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată s-a constatat că persoana solicitată

a renunțat la regula specialității stabilită de art. 115 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond

a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat arestarea numitului

C.F., în prezent deținut în Penitenciarul G., întrucât pe numele acestuia fusese

emis mandat european de arestare de către autoritățile din Italia.

Persoana solicitată C.F. a fost condusă

la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a fost audiată de către

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 25

octombrie 2012, ocazie cu care a recunoscut că datele sale de identitate coincid

cu cele arătate în mandatul european de arestare.

În

ședința publică din data de 25 octombrie 2012 a fost verificată

din nou de către instanță identitatea persoanei solicitate C.F. și i s-a adus la

cunoștință conținutul mandatului european de arestare, respectiv faptul că acesta

a fost emis ca urmare a pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă de

10 ani închisoare și plata amenzii de 1.720 euro, pentru săvârșirea infracțiunii

de furt prevăzută de art. 624 C. pen. Italian - „Furtul", 624 bis C. pen. Italian

-„Furtul comis în locuință", art. 625 C. pen. Italian - „Circumstanțe agravante"

(fapte săvârșite cu dexteritate, fapte comisei asupra bunurilor existente în stabilimente

sau birouri publice).

Instanța de fond a adus la cunoștința persoanei

solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 respectiv a informat

persoana solicitată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, precum

și cu privire la dreptul de a fi asistată de apărător, drept realizat prin asistarea

de către un apărător din oficiu.

Persoanei solicitate C.F. i s-a adus la

cunoștință și i s-a explicat regula specialității, după care persoana solicitată

a învederat că renunță la regula menționată.

De asemenea persoana solicitată a arătat

că este de acord cu predarea către autoritățile italiene.

Instanța a procedat la audierea persoanei

solicitate C.F., ocazie cu care aceasta nu a invocat existența vreunuia din motivele

obligatorii sau opționale de neexecutare, nu a formulat obiecțiuni cu privire la

identitatea sa, arătând că recunoaște comiterea faptelor pentru care a fost condamnat

în Italia și solicitând predarea sa cât mai repede autorităților italiene.

Raportat la faptul că în cauză nu au fost

ridicate obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate și nu au fost

invocate motive obligatorii sau opționale de neexecutare instanța a admis cererea

formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului

european de arestare privind persoana solicitată C.F.

Instanța a mai reținut și faptul că, potrivit

fișei de cazier, persoana solicitată C.F. se află în executarea pedepsei de 3 ani

închisoare stabilită prin mandatul din 4 mai 2011 emis de Judecătoria Sighetu Marmației

în Dosar nr. 107/307/2011 în baza sentinței penale nr. 180 din 12 aprilie 2011.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

recurs persoana solicitată C.F. solicitând casarea hotărârii și predarea de îndată

autorităților judiciare italiene pentru a nu-și înrăutăți situația juridică.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor

legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac

în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate

prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac,

același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația

sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea

căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială,

Titlul

II,

Capitolul III, Secțiunile

I

și

II

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată

de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care

au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac

și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile

judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, conform dispozițiilor art. 108

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 actualizată, hotărârea prevăzută la art. 107

alin. (1) poate fi atacată cu recurs în

termen de 5 zile de la pronunțare,

cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea

este definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se

că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în

soluționarea unui recurs, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de persoana solicitată C.F. împotriva sentinței penale nr. lll din 25 octombrie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la

plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 04 decembrie 2012.