ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.  379/2017

Asupra

contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78

din 29 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2017

, s-au

hotărât următoarele:

S-a constatat

că prin sentința penală nr. 61 din 16 martie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. x/54/2016, rămasă definitivă prin

necontestare, la data de 22 martie 2016, s-a admis cererea de executare a

mandatului european de arestare, emis de Curtea Republicii de pe lângă

Curtea de Apel Roma, privind persoana solicitată A.

În baza art. 111

alin. (4) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate A.

către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii

specialității și a asigurării garanției prevăzute

de art. 4 alin. (2) din Decizia - Cadru nr. 584/2002, astfel cum a fost

modificată prin Decizia - Cadru nr. 299/2009.

În baza art. 103

alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 s-a revocat măsura arestului

la domiciliu dispusă în cauză prin Încheierea nr. 34 din 02 martie 2017.

S-a dispus

arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o

perioadă de 30 zile, începând cu 29 martie 2017 și până la 27

aprilie 2017.

S-a dispus

emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat

că, în cauză, persoana solicitată a fost privată de

libertate (arest domiciliar), începând cu data de 02 martie 2017, și

că în Dosarul nr. x/54/2016 al aceleiași instanțe, a fost

privată de libertate în perioada 08 martie 2016-29 martie 2016.

S-a constatat

că în Dosarul nr. x/54/2016 al Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, având ca obiect solicitarea de

recunoaștere a hotărârii de condamnare și de preluare a

executării, soluționat prin sentința penală nr. 87 din 25

aprilie 2016, persoana solicitată a fost privată de libertate în

perioada 30 martie 2016- 25 aprilie 2016.

Cheltuielile

judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut, în

esență, următoarele:

Prin

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/II/5/2017,

înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, la 02 martie 2017, sub nr. x/54/2017, potrivit

dispozițiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a înaintat

instanței semnalarea Biroului Național Sirene din 11 iulie 2016,

efectuată în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul

General de pe lângă Curtea de Apel Roma în Dosarul nr. x, la 27 iunie 2016,

pe numele persoanei solicitate A..

Sesizarea a

fost însoțită de procesul-verbal de identificare a persoanei

solicitate din 02 martie 2017 și Ordonanța nr. 24/2017 din 02 martie 2017,

prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pentru 24 ore, cu

începere de la 02 martie 2017, ora 09:27, până la 03 martie 2017, ora

09:27.

Prin Încheierea

nr. 34 din 02 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2017/a1, a fost

respinsă propunerea parchetului de arestare provizorie a persoanei

solicitate, dispunându-se luarea față de aceasta a măsurii

preventive a arestului la domiciliu pe o durată de 20 zile, începând cu 02

martie 2017 și până la 21 martie 2017, cu instituirea

obligațiilor prevăzute de art. 221 alin. (1) și (2) lit. a) C.

proc. pen., precum și atenționarea părții asupra

dispozițiilor art. 221 alin. (4) C. proc. pen.

Măsura

arestului la domiciliu a fost ulterior menținută, pe o perioadă

de 10 zile, începând cu 22 martie 2017 și până la 31 martie 2017,

prin Încheierea nr. 39 din 17 martie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul

nr. x/54/2017/a2.

În cursul judecării sesizării, urmare

diligențelor instanței, la dosarul cauzei au fost atașate Dosarele

nr. x/54/2016 și nr. x/54/2016 ale Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

La termenul

din 09 martie 2017, după comunicarea mandatului european de arestare

tradus în limba română, instanța a procedat la ascultarea persoanei

solicitate, care a învederat că se opune la predare deoarece nu a avut

cunoștință despre existența procesului penal

desfășurat în Italia, finalizat cu hotărârea de condamnare în

baza căreia s-a emis mandatul european de arestare, nu a fost informat

și nu a luat legătura cu nici un avocat ales sau din oficiu și

nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare decât în procedura anterioară

de recunoaștere a hotărârii, în Dosarul nr. x/54/2016 al

aceleiași instanțe.

La

același termen, constatând că în cuprinsul mandatului european de

arestare există anumite inadvertențe cu privire la garanțiile

acordate persoanei solicitate conform art. 4 din Decizia-Cadru 2002/584/JAI,

astfel cum a fost modificată prin Decizia Cadru nr. 2009/299/JAI,

instanța a solicitat autorității judiciare emitente relații

suplimentare privind:

- garanțiile

acordate persoanei solicitate, care se află în situația condamnatului

în contumacie (in absentia), indicate la lit. d în formularul mandatului

european de arestare, pct. 2 și 3.2 .- vizând reprezentarea persoanei

solicitate în cursul procesului penal instrumentat de autoritățile

judiciare italiene, atât prin avocat din oficiu, în persoana domnului B., cât

și prin avocați aleși, în persoana doamnei Cecilia Pariboni

și a domnului Fabrizio De Silvestri, în sensul precizării: dacă

persoana solicitată a beneficiat de asistență juridică prin

apărător din oficiu sau angajat, pentru fiecare etapă a

procesului penal - judecata în fond și în căile de atac; în

situația în care asistența juridică a fost asigurată prin

apărător din oficiu, să se specifice dacă acest avocat a

luat legătura, efectiv, cu persoana solicitată, precum și

dacă în dreptul penal italian această garanție poate fi

încadrată în art. 4 a alin. (1) lit. b din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI,

astfel cum a fost modificată prin Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI;

- pentru

situația în care persoana solicitată a fost reprezentată în

proces de un apărător din oficiu, să se comunice un extras al

legislației privitoare la asigurarea garanției dreptului la

apărare din perspectiva asigurării unui proces echitabil;

- pentru

garanția indicată la pct. 3.4 din formularul mandatului european de

arestare (referitoare la dreptul persoanei condamnate în lipsă de a fi

rejudecată după predare), să se precizeze dacă autoritatea

judiciară din statul emitent acordă garanția prevăzută

de art. 4 a alin. (1) lit. d) din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI,

modificată prin Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI, privitoare la înmânarea

hotărârii de condamnare (pronunțate în lipsă) personal,

după predare, precum și la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o

cale de atac, procedură în care are dreptul să fie prezentă

și care permite ca situația de fapt a cauzei să fie

reexaminată, putând conduce la desființarea deciziei inițiale;

- să se

specifice dacă este asigurată și garanția prev. de art. 4 a

alin. (3) din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI, modificată prin Decizia - Cadru

nr. 2009/299/JAI, cu privire la posibilitatea de revizuire a detenției

persoanei predate în cursul procedurii de rejudecare a procesului în care a

fost pronunțată, în lipsă, hotărârea de condamnare.

La data de 18

martie 2017, Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel

din Roma a comunicat instanței următoarele: A. a fost asistat de

către un avocat din oficiu, în persoana avocatului B. din Baroul din Roma,

indicarea celor doi apărători aleși, la pct. 3.2 din formularul

mandatului, constituind o eroare; sentința de condamnare a fost

pronunțată în lipsă, dar persoana condamnată a fost

informată asupra datei și locului procesului soluționat prin

aceasta, prin intermediului avocatului numit în acest scop, fiind aplicat art. 165

C. proc. pen. italian, respectiv „inculpatul nu a putut fi găsit,

împiedicând astfel notificarea în persoană a invitației de a numi un

apărător ales”; apărătorul din oficiu a primit comunicarea

trimiterii în judecată și a datei fixate pentru ședințele

de judecată, a asistat la ședințele de dezbateri, acestuia

fiind, deopotrivă, comunicată sentința, precum și dreptul

de a declara apel, pe care l-a și exercitat.

S-a mai

comunicat că garanțiile în materie de rejudecare după efectuarea

predării sunt cele indicate la pct. 3.4 din mandatul european de arestare,

menționându-se și că transmiterea unui extras al

legislației italiene referitoare la garanția procesului echitabil

și a dreptului la apărare nu este considerată necesară în

prezenta procedură.

Examinând cererea

cu care a fost învestită, Curtea a reținut că mandatul european

de arestare emis de autoritățile judiciare italiene pe numele

persoanei solicitate A. se întemeiază pe Ordinul de executare nr. 548/2011/SIEP,

emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma la

data de 06 mai 2011, în baza sentinței nr. 38/09/RG/48/09/Sent,

pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma la data de 22 octombrie

2009, definitivă la data de 03 mai 2011, prin care persoana

solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani și 4 luni

închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, între care a fost

reținută o unitate infracțională de tip continuat (art. 81 C.

pen. italian), și anume:

-

infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prevăzută de art. 416 C. pen. italian, constând în

aceea că s-a asociat cu alte persoane, în scopul de a comite mai multe

infracțiuni de furt, folosind minori în vârstă de până la 18 ani

(faptă comisă la Roma, Milano și în alte locuri, constatată

până în iulie 2006);

-

infracțiunea de aducere sau menținere în stare de sclavie,

prevăzută de art. 600 alin. (1) și (3) C. pen. italian, constând

în aceea că, prin violență fizică sau prin amenințare

cu violență fizică, a adus în stare de supunere continuată

minori în vârstă de până la 18 ani, constrângându-i să

cerșească sau să desfășoare activități care

implicau exploatarea (faptă comisă la Roma, Milano și în alte

locuri, constatată până în iulie 2006);

-

infracțiunea de participație la furt calificat continuat - determinarea

unei persoane în vârstă de până la 18 ani la comiterea de

infracțiuni, prevăzută de art. 81, art. 624, art. 625 nr. 4 în

raport cu art. 111 alin. (1) și art. 112 alin. (2) C. pen. italian,

constând în aceea că, pentru punerea în aplicare a planului infracțional,

a determinat minori în vârstă de până la 18 ani, conduși de

acesta împreună cu alte persoane, să comită o serie de furturi

în paguba unor persoane neidentificate (faptă comisă la Roma, Milano

și în alte locuri, constatată până în iulie 2006).

Pe baza

celorlalte înscrisuri aflate la dosar (declarația persoanei solicitate din

09 martie 2017, informațiile suplimentare din 18 martie 2017 comunicate de

autoritățile judiciare italiene), precum și a actelor aflate în Dosarele

nr. x/54/2016 și nr. x/54/2016 ale Curții de Apel Craiova,

instanța de fond a mai reținut:

martie 2016, pe rolul aceleiași instanțe a fost înregistrată,

sub nr. x/54/2016, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații

Schengen față de persoana solicitată A., în baza mandatului

european de arestare emis de Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de

Apel Roma la data de 06 mai 2011.

În

respectiva procedură, persoana solicitată a fost reținută

pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanța nr. 16 din 08 martie 2016 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar ulterior,

arestată provizoriu în vederea predării, pe o perioadă de 15

zile, începând cu 09 martie 2016 și până la 23 martie 2016, inclusiv,

prin încheierea din 09 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016.

Fiind

audiată, persoana solicitată a învederat că nu are

obiecțiuni în legătură cu identitatea sa, dar că nu este de

acord cu predarea întrucât nu a comis infracțiunile indicate în mandatul

european de arestare.

Prin

sentința penală nr. 61 din 16 martie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

în Dosarul nr. x/54/2016, s-a admis cererea de executare a mandatului european

de arestare emis de Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma,

dispunându-se, în baza art. 103 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004,

predarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialității,

către autoritățile judiciare italiene.

Prin

aceeași hotărâre s-a menținut arestarea persoanei solicitate în

vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu 24 martie 2016,

până la 22 aprilie 2016, inclusiv.

Minuta

hotărârii și o copie a procesului-verbal în care a fost

consemnată declarația persoanei solicitate au fost comunicate

autorităților judiciare italiene.

Sentința

a rămas definitivă, prin necontestare, la data de 22 martie 2016,

motiv pentru care s-a procedat la informarea autorității judiciare

emitente a mandatului european de arestare cu privire la realizarea procedurii

de predare a persoanei solicitate prin intermediul Biroului Sirene, conform

dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

La data de 08

martie 2016, autoritățile judiciare italiene au informat

autoritățile judiciare române că nu vor proceda la preluarea

persoanei solicitate, întrucât urmează să transmită certificatul

emis în baza Deciziei - Cadru nr. 909/2008, în vederea recunoașterii

hotărârii de condamnare care a motivat mandatul european de arestare

și a preluării executării de către statul român, ca stat de

cetățenie și de reședință al condamnatului.

În cuprinsul

aceluiași înscris, autoritățile judiciare italiene au solicitat

luarea față de persoana solicitată a măsurii

arestării, până la pronunțarea hotărârii definitive de

preluare a executării față de acesta.

la data de 30 martie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

în temeiul art. 160 din Legea nr. 302/2004, a sesizat aceeași

instanță cu o cerere de recunoaștere a Hotărârii nr. 48/2009/Reg/Sent

din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma

în Dosarul nr. x/09/Reg/Gen, rămasă definitivă la 03 mai 2011,

și de preluare a executării pedepsei de 3040 zile închisoare (8 ani

și 4 luni închisoare) aplicată condamnatului A., cetățean

român, aflat pe teritoriul României.

Sesizarea,

care a fost însoțită de înscrisurile comunicate de Parchetul General

al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma privitoare la

întreruperea procedurii de predare a persoanei solicitate (fila 32),

certificatul emis în temeiul Deciziei - Cadru nr. 909/2008 (filele 34-41,

respectiv 19 - 29), precum și de Hotărârea de condamnare nr. 48/2009/Reg/Sent

din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Roma

în Dosarul nr. x/09/Reg/Gen, definitivă la 03 mai 2011 (filele 234-270), a

făcut obiectul Dosarului nr. x/54/2016 al Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Instanța

învestită cu soluționarea cauzei a solicitat informații

suplimentare de la autoritatea judiciară emitentă a certificatului,

cu privire la garanțiile asigurate persoanei solicitate, care a fost

condamnată printr-o hotărâre pronunțată în

absență.

Prin adresa

transmisă de autoritățile judiciare italiene la data de 05

aprilie 2016 s-a comunicat că persoana condamnată a fost

informată cu privire la data și locul procedurii

desfășurate față de ea, printr-un avocat din oficiu, numit

în acest scop conform art. 165 C. proc. pen. italian, apărător care a

primit comunicarea de trimitere în judecată și a datei stabilite

pentru începerea procesului, a asistat la ședințele pentru

susținerea pledoariilor, a primit comunicarea depunerii sentinței

și a avut capacitatea de a face apel, pe care l-a și exercitat.

Prin

sentința penală nr. 87 din 25 aprilie 2016, rămasă

definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, a respins cererea formulată de

autoritățile judiciare italiene, de recunoaștere a

hotărârii de condamnare a persoanei solicitate A. și de preluare a

executării.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut, în

esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prev. de art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana

condamnată nu a fost încunoștințată prin citație

scrisă, înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax,

e-mail sau prin alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și

locul de înfățișare și la consecințele legale în caz

de neprezentare, nu i-a fost înmânată personal hotărârea de condamnare

și nici nu i-a fost adus la cunoștință faptul că poate

exercita cale de atac împotriva acestuia, după cum, deopotrivă,

aceasta nu l-a mandatat pe apărătorul desemnat din oficiu să o

reprezinte.

În

această procedură, persoana solicitată a fost arestată

preventiv începând cu data de 01 aprilie 2016 (în baza încheierii

instanței din aceeași dată), până la 25 aprilie 2016, când

a fost eliberată ca urmare a revocării măsurii arestării

dispusă prin sentința pronunțată în cauză.

pendinte, la data de 02 martie 2017, instanța a fost investită, în

procedura prev. de art. 101 din Legea nr. 302/2004, cu propunerea de luare a

măsurii arestării față de persoana solicitată A., în

baza semnalării introdusă de autoritățile judiciare

italiene în Sistemul de Informații Schengen, motivată de mandatul european

de arestare, emis de Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma

la data de 27 iunie 2016.

În contextul

prezentat, instanța a apreciat că, deși sesizarea a avut loc în

temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004, parchetul reținând că

există o semnalare în vederea arestării, în fapt, aceasta constituie

o nouă cerere de predare a cetățeanului român A. în baza

aceluiași mandat european de arestare, prima procedură de predare a

acestuia, încuviințată prin sentința penală definitivă

nr. 61 din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016, fiind

întreruptă în faza de executare a dispoziției de predare, ca urmare a

faptului că autoritățile judiciare italiene au formulat o

solicitare de recunoaștere a hotărârii de condamnare în baza

căreia a fost emis mandatul european de arestare și de preluare a

executării pedepsei.

Pe cale de

consecință, a reținut că temeiul juridic aplicabil

prezentei cauze este art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, care constituie

transpunerea în legea română a dispozițiilor art. 23 din Decizia -

Cadru nr. 2002/584/JAI (cu denumirea „termenul pentru predarea persoanei”),

text care a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene de

Justiție în cauza C-640/15 (hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza

Vilkas), arătându-se că „o interpretare a articolului 15 alin. (1)

și a art. 23 din decizia-cadru potrivit căreia autoritatea

judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea

persoanei căutate și nici să convină, în acest scop, asupra

unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă,

după expirarea termenelor menționate la articolul 23, ar fi de

natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de

simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru (parag. 71)”

și că „simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate

exonera statul membru de executare de obligația de a continua procedura de

executare a unui mandat european de arestare și de a proceda la predarea

persoanei căutate, autoritățile în cauză trebuind să

convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării” (parag. 72).

Raportat la

calificarea juridică dată cererii, procedând la verificarea

garanțiilor conferite persoanei solicitate conform dispozițiilor

Deciziei - Cadru nr. 2009/299/JAI, prin care a fost modificată Decizia - Cadru

nr. 2002/584/JAI, instanța a reținut că persoana solicitată

A. a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii de 8 ani și 4

luni, într-o procedură penală instrumentată de Curtea de Apel cu

Jurați din Roma în absența acesteia, în cuprinsul mandatului european

de arestare reținându-se că „numitul A., fugit și judecat în

contumacie în prima instanță în fața Curții cu Juri din

Roma și în al doilea grad de judecată, în fața Curții de

Apel cu Juri din Roma, a fost asistat pe tot parcursul judecății de

un apărător, d-nul B.”, prin intermediul căruia „a declarat apel

împotriva sentinței pronunțată de prima instanță”.

A mai

reținut că, la pct. 3.3. din mandatul european de arestare, se

arată că A. se află în situația „persoanei căreia nu

i-a fost înmânată personal decizia, dar sistemul juridic italian

acordă condamnatului dreptul de a ataca sentința în cazul în care

rezultă că persoana în cauză nu a avut cunoștință,

fără vina sa, despre proces și despre sentința

pronunțată”, indicându-se dispozițiile art. 175 alin. (2) C.

proc. pen. italian, respectiv „dacă a fost pronunțată o

sentință în contumacie inculpatul este repus în termen, la cererea

sa, cu excepția cazului în care acesta a știut efectiv despre proces

și despre decizia luată și a renunțat de bună voie

să se prezinte sau să atace hotărârea luată; în acest scop

autoritatea judiciară face orice verificare necesară”.

În raport cu

aspectele constatate, apreciind că garanția oferită de

autoritățile judiciare italiene persoanei solicitate corespunde celei

prevăzute de art. 4a alin. (1) lit. d) din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI,

care are își găsesc corespondent în legislația

națională în conținutul art. 98 alin. (2) lit. i) parag. IV din

Legea nr. 302/2004, instanța a apreciat că în cauză nu este

incident motivul de refuz la predare invocat de apărare, astfel încât

solicitarea autorităților judiciare italiene este întemeiată.

În fine,

instanța a constatat că, întrucât, în legislația

națională, garanția prevăzută de art. 4a alin. (1) lit.

d) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI este recunoscută în favoarea

persoanei condamnate in absentia numai în procedura mandatului european de

arestare (având corespondent în art. 98 alin. (2) lit. i) parag. IV din Legea nr.

302/2004), iar nu și în procedura recunoașterii hotărârii

străine de condamnare și preluării executării pedepsei în

statul de cetățenie al persoanei condamnate (dispozițiile art. 151

alin. (1) lit. g) din aceeași lege nereglementând o astfel de

situație), recunoașterea existenței acesteia în favoarea

persoanei solicitate A. nu pune în discuție autoritatea de lucru judecat a

sentinței penale nr. 87 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul

nr. x/54/2016, prin care instanța a constatat că în cauză nu

erau îndeplinite condițiile prev. de art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr.

302/2004.

În

consecință, fără a mai analiza apărările

formulate de persoana solicitată sub aspectul neîndeplinirii procedurii de

citare și a nerespectării dreptului de apărare în cadrul

procesului penal instrumentat de Curtea de Apel din Roma, instanța, în

temeiul art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea

autorităților italiene.

Împotriva

acestei sentințe penale, a formulat contestație, în termen legal,

persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 3 aprilie 2017,

când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 7 aprilie 2017.

Persoana

solicitată nu a motivat în scris calea de atac declarată, în

dezvoltarea orală a motivelor de contestație, apărătorul

acesteia susținând, în esență, că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică întrucât, motivele de

refuz al executării mandatului european de arestare sunt identice cu cele

de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârilor

judecătorești străine, astfel că instanța nu putea

încuviința cererea de predare a părții, în vederea punerii în

executare a unei hotărâri judecătorești străine, pe care

anterior, prin hotărâre definitivă, refuzase să o

recunoască tocmai ca urmare a constatării incidenței unuia

dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 151 din Legea nr.

302/2004.

Examinând actele cauzei în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

nefondată contestația, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că instanța de fond a

stabilit corect contextul factual al cauzei, reținând că

prin

sentința nr. 38/09/RG/48/09/Sent, pronunțată de Curtea de Apel

cu Juri din Roma la data de 22 octombrie 2009, definitivă la data de 03

mai 2011, persoana solicitată A. a fost condamnată, în lipsă, la

pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea, într-o

unitate infracțională de tip continuat, a infracțiunilor de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 416 C. pen. italian; aducerea sau menținerea

în stare de sclavie, prevăzută de art. 600 alin. (1) și (3) C.

pen. italian și participație la furt calificat continuat -

determinarea unei persoane în vârstă de până la 18 ani la comiterea

de infracțiuni, prevăzută de art. 81, art. 624, art. 625 nr. 4

în raport cu art. 111 alin. (1) și art. 112 alin. (2) C. pen. italian.

În vederea

punerii în executare a acestei hotărâri, la data de 06 mai 2011, pe numele

persoanei solicitate a fost emis ordinul de executare al Parchetului General al

Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma, în baza căruia, la data

de 24 septembrie 2015, a fost emis mandatul european de arestare.

executare a acestui mandat european de arestare a fost încuviințată

prin sentința penală nr. 61 din 16 martie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016, rămasă

definitivă prin necontestare la data de 22 martie 2016, predarea persoanei

solicitate neavând însă loc întrucât autoritățile judiciare

italiene au renunțat la procedură, formulând cerere de

recunoaștere a hotărârii de condamnare și de preluare a

executării pedepsei de către statul de executare.

Cererea de

recunoaștere a hotărârii de condamnare a fost respinsă prin

sentința penală nr. 87 din 25 aprilie 2016, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2016, instanța apreciind

că în cauză este incident motivul de nerecunoaștere

prevăzut de art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, în sensul

că persoana condamnată: nu a fost încunoștințată prin

citație scrisă, înmânată personal sau prin notificare

telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace cu privire la

ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la

consecințele legale în caz de neprezentare; nu a avut

cunoștință de ziua, luna, anul, locul de

înfățișare și nu a mandatat pe apărătorul

desemnat din oficiu să o reprezinte; nu i-a fost înmânată personal

hotărârea de condamnare și nu a fost încunoștiințată

că hotărârea este supusă unei căi de atac.

Această

hotărâre a rămas definitivă prin necontestare.

context, Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma a reiterat,

la data de 27 iunie 2016, mandatul european de arestare, în baza căruia a

fost efectuată în Sistemul de Informații Schengen

semnalarea

din data de 11 iulie 2016, care a fost transmisă Curții de Apel

Craiova, în cauza pendinte, în procedura prevăzută de art. 101 din

Legea nr. 302/2004.

Subsidiar, Înalta Curte constată că, dat fiind

istoricul procedurilor prevăzute de Legea nr. 302/2004

desfășurate față de persoana solicitată

A., prima

instanță a concluzionat întemeiat că, raportat la datele

particulare ale cauzei, cererea autorităților judiciare italiene se

circumscrie ipotezei reglementate de art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004,

constituind, în fapt, o nouă cerere de predare a persoanei solicitate A.

în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Republicii de pe

lângă Curtea de Apel Roma, a cărui punere în executare a fost

încuviințată anterior prin sentința penală definitivă nr.

61 din 16 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. x/54/2016, dar nerealizată în fapt.

Or, în

contextul justei calificări dată cererii pendinte, constatând că

mandatul european de arestare, emis la data de 27 iunie 2016 de Parchetul

Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma, față de persoana

solicitată A., constituie o reiterare fidelă a mandatului european de

arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 24

septembrie 2015, prima instanță nu a procedat la o nouă

verificare a

îndeplinirii

condițiilor de formă și conținut ale mandatului

prevăzute

de art. 86 din Legea nr. 302/2004,

care legitimează punerea în executare a

acestuia, constatând că asupra acestui aspect a statuat Curtea de Apel

Craiova, cu autoritate de lucru judecat, prin

sentința

penală nr. 61 din 16 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/54/2016.

Ca urmare,

prima instanță a procedat direct la verificarea garanțiilor

conferite persoanei solicitate A. conform dispozițiilor Deciziei - Cadru nr.

2009/299/JAI, prin care a fost modificată Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI,

reținând corect că partea, care se află în situația

persoanei condamnate in absentia (astfel cum rezultă din mențiunile

existente la pct. d.2. din mandatul european de arestare), beneficiază în

cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare de

dreptul la rejudecarea cauzei după predare (expres menționat la pct.

d.3.3 din mandat), garanție oferită de autoritățile

judiciare italiene în virtutea art. 4a alin. (1) lit. d) din Decizia - Cadru nr.

2002/584/JAI.

Această

garanție își găsește corespondent în legislația

națională în art. 98 alin. (2) lit. i) parag. (iv) din Legea nr. 302/2004,

fiind reglementată ca o excepție de la motivul facultativ de refuz al

executării mandatului european de arestare emis față de o

persoană condamnată în lipsă.

În

consecință, constatând că în cauză nu este incident vreunul

dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare

prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, instanța a dispus

predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare

italiene, iar, în aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (11) teza

finală din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a acesteia, în vederea

realizării procedurii.

Persoana

solicitată a criticat soluția primei instanțe, susținând

că motivele de refuz al executării mandatului european de arestare

sunt identice cu cele de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârilor

judecătorești străine, astfel că instanța nu putea

încuviința cererea de predare a părții, în vederea

executării unei hotărâri judecătorești străine pe care

anterior, prin hotărâre definitivă, refuzase să o

recunoască, tocmai ca urmare a constatării incidenței unuia

dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 151 din Legea nr.

302/2004.

Raportat la

criticile astfel formulate în contestație, Înalta Curte, similar primei

instanțe, reține că dreptul la rejudecarea cauzei după

predare, recunoscut persoanei solicitate de către autoritățile

judiciare italiene în procedura de executare a mandatului european, constituie

o garanție suplimentară față de cele conferite persoanei

condamnate in absentia în procedura de recunoaștere și punere în

executare a hotărârii judecătorești străine, garanție

care, potrivit art. 98 alin. (2) lit. i) parag. (iv) din Legea nr. 302/2004,

justifică punerea în executare a mandatului european de arestare emis

față de persoana condamnată în lipsă.

În acest

sens, Înalta Curte notează că, în cazul procedurii de

recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești

străine

,

prin dispozițiile art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004 s-au

instituit trei garanții care valorifică dreptul persoanei condamnate

in absentia de a fi informată cu privire la desfășurarea

procedurii penale împotriva sa, dreptul la apărare sub aspectul

mandatării unui avocat care să-i asigure asistență

juridică în mod concret și dreptul de a-i fi comunicată personal

hotărârea și de a exercita căi de atac împotriva hotărârii

de referință.

În cazul

mandatului european de arestare, este instituită suplimentar și

garanția persoanei judecate în lipsă de a beneficia, după

predare, de dreptul la rejudecarea cauzei în care aceasta a fost

condamnată, conform legislației statului emitent al mandatului

european.

În

consecință, în ipoteza unei condamnări în lipsă, dacă

autoritățile judiciare străine emitente oferă garanția

de rejudecare a cauzei după predare, în condițiile prevăzute de art.

98 alin. (2) lit. i) parag. (iv) din Legea nr. 302/2004, instanțele

naționale sunt obligate să pună în executare mandatul european

de arestare emis în baza hotărârii judecătorești

pronunțată în lipsa persoanei solicitate.

Tocmai de

aceea, hotărârea autorității române de executare, de

nerecunoaștere a hotărârii judecătorești străine ca

urmare a constatării motivului de refuz prevăzut de art. 151 alin.

(1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, nu are autoritate de lucru judecat în

procedura subsecventă de predare a condamnatului în baza unui mandat

european de arestare.

Pentru aceste

considerente, constatând că aspectele de critică invocate de

contestator sunt neîntemeiate, Înalta Curte,

în conformitate cu

dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondată,

contestația formulată de persoana

solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 29 martie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Notând

că, din înscrisul aflat la fila 132/verso, în Dosarul nr. x/54/2016 al

Curții de Apel Craiova, rezultă că persoana solicitată s-a

aflat în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare emis în Dosarul

nr. x/54/2016 al aceleiași instanțe, în perioada 01 aprilie 2016 - 25

aprilie 2016, până la data de 31 martie 2016 fiind arestat în baza

mandatului emis în Dosarul nr. x/54/2016, Înalta Curte va rectifica în mod

corespunzător perioadele în care persoana solicitată a fost

privată de libertate, indicând baza legală a acestora. Prin urmare,

în temeiul art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 422 C. proc.

pen., va

constata

că persoana solicitată A. a fost privată de libertate de la 02

martie 2017 la zi (în prezenta cauză), respectiv de la 08 martie 2016 la

31 martie 2016 (în Dosarul nr. x/54/2016) și de la 01 aprilie 2016 la 25

aprilie 2016 (în Dosarul nr. x/54/2016).

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată

la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275

alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în

sumă de 105 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A.

împotriva sentinței penale nr. 78 din 29 martie 2017, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Constată

că persoana solicitată A. a fost privată de libertate de la 02

martie 2017 la zi (în prezenta cauză), de la 08 martie 2016 la 31 martie 2016

(în Dosarul nr. x/54/2016) și de la 01 aprilie 2016 la 25 aprilie 2016 (în

Dosarul nr. x/54/2016).

Obligă

contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

contestatorul persoană solicitată, în sumă de 105 lei, se

plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.