ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5502/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul C.D.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale suspendarea executării efectelor ordinului

nr. 2037 din 09 octombrie 2009 privind încetarea raporturilor sale de muncă cu Oficiul

Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Ialomița prin eliberarea din funcția

publică de conducere de director coordonator adjunct, la data expirării termenului

de preaviz de 15 zile, până la pronunțarea instanței de fond asupra contenciosului

de anulare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că ordinul atacat nu aduce nicio motivare a dispoziției de

înlăturare a sa din funcția publică de conducere de director coordonator.

Pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare invocând excepția lipsei de obiect, ca

urmare a faptului că actul administrativ contestat este un act de executare „uno

ictu”, astfel încât executarea sa s-a realizat, nemaifiind posibilă suspendarea

executării.

Prin sentința nr. 4173

din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de obiect,

a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.D.E. și a dispus suspendarea

executării ordinului nr. 2037 din 09 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunțarea

instanței de fond.

Referitor la excepția

lipsei de obiect s-a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece actul contestat

a determinat o situație continuă, el producând efecte, consecințe juridice în ceea

ce-l privește pe reclamant, de la zi la zi, înlăturarea sa din funcție reprezentând

o situație continuă, care poate fi însă suspendată prin efectul admiterii unui astfel

de acțiuni.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut, în esență, că prin actul administrativ contestat, reclamantului i-au fost

și îi vor fi diminuate veniturile salariale, cel puțin în ceea ce privește cuantumul

indemnizației de conducere, iar paguba sporește proporțional cu mărimea perioadei

de timp în care ordinul își produce efectele, fiind îndeplinită și cerința necesității

suspendării ordinului pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În motivele de recurs,

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că nu poate forma

obiectul cererii de suspendare un act administrativ care și-a produs efectele anterior

pronunțării și introducerii acțiunii, că legiuitorul a vizat numai actele cu execuție

succesivă și nu pe cele cu executare dintr-o dată.

A precizat recurentul

că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cu privire la paguba iminentă

s-a arătat că dacă actul se va anula, reclamantul poate recupera eventualul prejudiciu,

instanța de fond având posibilitatea de a-i acorda drepturile bănești de care ar

fi fost lipsit ca urmare a eliberării din funcție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru

considerentele ce urmează:

Suspendarea executării

actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime

ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz,

a producerii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice.

Conform unei reguli de

interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie

interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei

de conținut.

De aceea, prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilității

de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ

cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea

de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare

a actelor administrative o constituie cele de acest tip.

Pentru aceste motive,

susținerile recurentului privind lipsa de obiect a cererii apar ca lipsite de fundament.

În ceea ce privește întrunirea

condițiilor necesare suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte

apreciază că în mod corect a reținut în speță instanța de fond

îndeplinirea condițiilor

prevăzute cumulativ de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte

constată că este corectă măsura suspendarii executării Ordinului nr. 2036 din

09 octombrie 2009 emis de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, până la pronunțarea instanței de fond, întrucât lipsirea de temei legal

a ordinului menționat, urmare a faptului că O.U.G. nr. 105/2009, ce a stat la baza

emiterii acesteia, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009

pronunțată de Curtea Constituțională, creează o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, fapt ce conduce la îndeplinirea condiției prevăzute de

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Această situație se răsfrânge

și asupra laturii materiale a litigiului, întrucât un act administrativ lipsit de

temei legal este evident că produce un prejudiciu material, cât și moral, astfel

că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția referitoare

la paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Neconstituționalitatea

actului normativ în baza căruia a fost emis un act administrativ este o împrejurare

de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Lipsirea funcționarului

public de plata drepturilor salariale până la momentul incert în care acesta urmează

a fi reintegrat în funcție sau a obține, pe cale judecătorească, acordarea retroactivă

a acestor drepturi, reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil, fiind

de datoria instanței, în cadrul stabilit de lege, să ia măsuri pentru împiedicarea

producerii acestuia.

Pentru acestea, nefiind

întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 4173 din

25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.