ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 29 ianuarie 2007 reclamanta C.D.C. a chemat în judecată

pârâții SC D.G.S. SA București, sucursala Brașov, și O.E. solicitând obligarea

pârâtei SC D.G.S. SA București, sucursala Brașov, la mutarea contorului de

măsurare a gazului metan de pe proprietatea sa pe proprietatea pârâtei O.E. și

obligarea pârâtei O.E. de a-și muta instalația de utilizare a gazului metan pe

proprietatea acesteia.

În motivarea cererii

se arată că este proprietara exclusivă a imobilului și nu are părți de uz-comun

cu imobilele învecinate. În prezent apartamentul pârâtei O.E. primește

gaz-metan prin instalația de utilizare care îi aparține, care traversează

proprietatea reclamantei, iar contorul de măsurare a gazului-metan se află tot

pe proprietatea reclamantei. Locuința pârâtei O.E. are ca părți de uz comun și

instalațiile de utilizare ale gazului-metan alături de ceilalți coproprietari

de la adresa str. R. nr. 49, din C.F. nr. 382 cu top nr. 5476/1/1-5476/2/2.

Se arată că potrivit

concluziilor raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de

expert I.N. mutarea contorului de gaz-metan și a instalației de utilizare,

amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei este posibilă și

necesară în condițiile în care proprietarul nu le mai acceptă. Existența

contorului de gaz-metan al pârâtei pe peretele casei proprietatea reclamantei o

prejudiciază întrucât aceasta presupune că pârâta O.E. să aibă acces permanent

pe teritoriul proprietatea sa, fapt ce nu îl admite și este nelegal.

De asemenea, accesul

pârâtei pe proprietatea sa îi pune în pericol bunurile personale care se află

în gangul din interiorul proprietății sale.

Pârâta a depus

întâmpinare și a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat:

- să se instituie un

drept de servitute de trecere cu piciorul și auto în favoarea imobilului

proprietatea sa, înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr.top 5476/1/1-5476/2/2 asupra

imobilului proprietatea reclamantei, în C.F. nr. 25149 Brașov nr. top5476/1/2;

- să se dispună

instituirea unui drept de servitute de a conduce rețele utilizare-apă, gaze

naturale, curent electric și canalizare în favoarea imobilului proprietatea ei,

înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1-5476/2/2 asupra imobilului

proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. 25149 Brașov nr. top 5476/1/2;

- să se dispună

înscrierea în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1 -5476/2/2 a drepturilor de

servitute astfel instituite.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, – prin sentința nr. 558 din 14

aprilie 2010 a admis acțiunea și a obligat pârâta O.E. să își mute contorul și

instalația de utilizare a gazului metan de pe proprietatea reclamantei pe

proprietatea acesteia.

De asemenea, a

obligat pârâta SC D.G.S. R. SRL la mutarea contorului de gaz și racordarea la

sistemul de distribuție de pe proprietatea reclamantei, pe proprietatea pârâtei

O.E.

S-a respins cererea

reconvențională, precum și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale

și a lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că pârâta O.E. este proprietară asupra

imobilului situat în Brașov, cu titlu de drept de cumpărare conform Legii nr. 112/1995

iar în foaia de sarcini figurând dreptul de servitute de trecere cu piciorul și

de folosirea conductelor de apă și canalizare.

Prin sentința civilă

nr. 1495 din 13 februarie 2009 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă și

irevocabilă pronunțată în dosar nr. 969/167/2005 s-a stabilit linia de hotar ce

delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei și a celorlalte imobile

învecinate potrivit Raportului de expertiză tehnică întocmai de expert P.R. nr.

243044/2007.

După cum rezultă din

concluziile Raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de

expert I.N. în dosar nr. 12696/2002 mutarea contorului de gaz metan și a

instalației de utilizare, amplasate pe peretele imobilului proprietatea

reclamantei este posibilă și necesară în toate condițiile în care proprietarul

nu le mai acceptă. Imobilele fiind total independente cu curți și corpuri de

cădire separate, apartamentul pârâtei trebuie să fie alimentat cu gaz din

branșamentului din str. Republicii, fapt ce necesită aprobarea unui proiect și

avizul SC D.G.S.

Pârâta SC D.G.S. a

fost notificată prin executorul judecătoresc de a-și muta instalația și

contorul pe proprietatea acestuia în condițiile în care aceasta are părți de uz

comun, servituți și instalațiile utilitare la adresa din str. R. nr. 49.

Răspunzând criticilor

formulate de pârâte în apelurile promovate Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a admis apelurile pârâtei și pe cale de consecință s-a admis apelul declarat de

pârâta SC D.G.S.R. SRL București, cu sediul în București, sector 4, împotriva

sentinței civile nr. 559/C din 14 aprilie 2010 pronunțate de Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o, în

sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta

C.D.C.,

cu domiciliul în Brașov, județ Brașov,

în

contradictoriu cu această pârâtă.

S-a admis

în parte apelul declarat de pârâta O.E., cu domiciliul în Brașov,

județ Brașov

, împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o, în

sensul că:

S-a admis

excepția autorității de lucru judecat față de pârâta O.E. și a respins acțiunea

formulată de reclamanta C.D.C.

S-a admis

în parte cererea reconvențională formulată de pârâta O.E. în contradictoriu cu

reclamanta C.D.C., și-n consecință:

S-a

dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu auto în favoarea

imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1

- 5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149

Brașov nr. top 5476/1/2, cât și instituirea unui drept de servitute de a

conduce rețele utilitare apă, gaze naturale, curent electric și canalizare în

favoarea imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr. top

5476/1/1-5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149

Brașov nr. top 5476/1/2.

S-a

dispus înscrierea în C.F. nr. 382 și nr. 25149 Brașov a drepturilor de servitute

instituite și s-a respins restul pretențiilor.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că

instalația a cărei

dezafectare se solicită, a fost montată în mod legal, în baza autorizației nr. 6088/1976

(fila 22 dosar), respectându-se normativele în vigoare la acea dată. Amplasarea

instalației și a aparatului de măsură respectă și în prezent dispozițiile

legale în materie, respectiv Normativul de Gaze Naturale I6/98, art. 4.5

potrivit căruia „amplasarea contoarelor se face în incinta consumatorului, cât

mai aproape de limita de proprietate, în locuri ușor accesibile, ventilate și

uscate”, astfel cum rezultă din adresa nr. 779/D2 din 19 iunie 2001 emisă de SC

D.G.S. SA (fila 22 vol. I dosar de fond).

De asemenea, potrivit

răspunsului la obiecțiunile formulate de expertul I.N. în expertiza

extrajudiciară depusă în probațiune, se arată că „montarea contorului de gaz

pentru familia O., într-o altă poziție, respectiv pe peretele casei sale, fără

mutarea branșamentului de gaz nu este posibilă pentru că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 6.36 din Normativul I6/98” (fila 16 dosar nr. 7913/97/2006 al

Judecătoriei Brașov).

Din adresa nr. 261/S

din 10 aprilie 2003 emisă de SC D.G.S. SA, sucursala Brașov, rezultă că

instalația de utilizare a gazelor naturale a pârâtei O.E. nu poate fi racordată

la instalația de utilizare existentă la cele 14 familii coproprietare la

imobilul din strada R. nr. 49, deoarece aceasta nu face față debitului necesar

de gaz și instalația nu va avea presiune pentru că locuința se află la o

distanță de 60 metri față de postul de reglare existent pe strada Republicii

(fila 23 dosar fond). Este și motivul pentru care o parte din coproprietarii

imobilului de pe strada R. nu și-au dat acordul pentru racordarea la instalația

comună a instalației pârâtei O.E. (fila 73 volumul II dosar fond).

Susținerile

reclamantei privind drepturile pârâtei O.E. la părțile de uz comun ale

imobilului de pe strada Republicii și astfel la dreptul de acces la

branșamentul instalațiilor de gaz ale coproprietarilor acestui imobil au fost

respinse având în vedere considerentele legate de imposibilitatea tehnică de

racordare la instalația de gaz datorită distanței prea mari existente de la

imobilul pârâtei la instalația celorlalți coproprietari și a debitului

insuficient pentru alimentarea cu gaz a imobilului pârâtei.

Prin urmare, având în

vedere că contorul de gaz și instalația de utilizare a gazelor naturale

respectă prevederile legale în vigoare și în prezent și autorizația emisă la

instalare precum și că dezafectarea acestei instalații nu este posibilă din

punct de vedere tehnic, ca și din lipsa acordului celorlalți coproprietari,

rezultă că menținerea instalației existente nu constituie un abuz de drept din

partea pârâtei SC D.G.S.R. SRL.

S-a constatat că

excepția autorității de lucru judecat este întemeiată având în vedere

identitatea de obiect, cauză și părți față de hotărârea judecătorească ce a

fost pronunțată în dosarul nr. 3094/R/2004 prin decizia nr. 1640/R din 24

noiembrie 2004 de Curtea de Apel Brașov. Astfel, s-a reținut că și în prezentul

litigiu, aceeași reclamantă solicită aceleiași pârâte să-și mute contorul și

instalația de gaze naturale de pe proprietatea sa, obiectul acțiunii și cauza

fiind identică, fiind întrunite condițiile art. 1201 C. civ.

În legătură cu

cererea reconvențională se constată că apelanta pârâtă contestă neaplicarea

prevederilor art. 616 C. civ. în condițiile în care probele administrate în

cauză au demonstrat că imobilul ei a constituit un singur corp de avere cu

imobilul reclamantei, iar după dezmembrare nu i se permite accesul la

instalațiile existente pe proprietatea reclamantei.

Prima instanță a

reținut că nu s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al fondului

dominant, pârâta având ieșire la calea publică potrivit expertizei topografice.

Într-adevăr, potrivit extrasului C.F. nr. 382 Brașov, rezultă că pârâta O.E. beneficiază

de un drept de servitute de trecere cu piciorul prin actuala intrare în strada

Republicii și de un drept de servitute pentru folosirea conductelor de apă și

canalizare ambele servituți în favoarea imobilelor dominante al pârâtei și

reclamantei. Conform schițelor topografice anexate la expertiza extrajudiciară

întocmită cu ocazia stabilirii grănițuirii imobilului reclamantei, rezultă că

imobilul proprietatea pârâtei O.E. este mărginit de case și garduri din zid,

accesul spre calea publică fiind restricționat de gardurile provizorii ridicate

de reclamantă (anexa 8 – fila 51 – dosar fond). Dacă pentru accesul de trecere

cu piciorul, imobilul pârâtei O.E. are deschidere spre strada Republicii,

pentru trecerea cu mijloace auto această deschidere nu poate fi folosită din

cauza lățimii înguste a gangului de ieșire. În consecință, în temeiul art. 616 C.

civ. s-a considerat că s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al

proprietății pârâtei O.E. pentru accesul auto astfel încât se vor admite

argumentele apelantei pârâte în sensul instituirii dreptului de servitute auto

asupra imobilului reclamantei, schița topografică din anexa 8 dovedind că acest

acces este posibil pe terenul proprietatea reclamantei și nu spre ieșirea spre

strada R. În privința accesului de trecere cu piciorul, față de servitutea

existentă, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea

pârâtei.

Cu referire la

instituirea unui drept de servitute de a conduce rețelele utilitare (apă, gaze

naturale, curent electric și canalizare) în favoarea imobilului proprietatea

pârâtei peste imobilul proprietatea reclamantei, se constată că instanța de

fond nu a analizat cererea, reținând doar că nu s-a dovedit caracterul de loc

înfundat. Cu privire la rețelele utilitare și în special cu referire la

instalația de gaz și contorul de măsurare, s-a reținut în considerentele de mai

sus, că acestea au fost amplasate pe imobilul proprietatea reclamantei în baza

unei autorizații legale, iar amplasarea lor respectă și în prezent normativele

legale în vigoare. Având în vedere că prin ridicarea gardului provizoriu

reclamanta a închis accesul pârâtei la instalația de gaz și nu a permis nici

accesul lucrătorilor de la societatea pârâtă la contorul de gaz pentru citirea

consumului, astfel cum rezultă din actele dosarului, în baza art. 616 C. civ. s-a

admis cererea pârâtei în sensul instituirii dreptului de servitute de a conduce

rețelele utilitare ce alimentează imobilul acesteia și trec pe imobilul

proprietatea reclamantei. Faptul că pârâta beneficiază de un drept de servitute

de folosire a conductelor de apă și canalizare asupra imobilelor servante ce au

intrarea în strada Republicii nu exclude instituirea unui drept de servitute de

a conduce rețelele utilitare asupra imobilului reclamantei în condițiile în

care aceste rețele utilitare aparțineau unui singur corp de avere și deci

deserveau ambele proprietăți, iar dreptul de a conduce rețelele utilitare este

diferit de dreptul de folosire a conductelor de apă și canalizare.

Cu petiția

înregistrată la data de 29 decembrie 2010 reclamanta C.D.C. a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 101 din 4 noiembrie 2010 criticile făcând referire la aspectele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că

instanța de fond a respins în mod eronat și excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimatei-pârâte 2 ca fiind lipsită de interes în

condițiile în care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, în

condițiile în care o asemenea excepție este absolută, dirimantă și de ordine

publică.

Consideră recurenta

că o asemenea excepție nu poate fi lipsită de interes, iar respingerea ei s-a

făcut nemotivat.

De asemenea se

susține că admiterea parțială a cererii reconvenționale, în sensul instituirii

unui drept de servitute de trecere auto în favoarea imobilului proprietatea

intimatei-pârâte 1, situat în Brașov, consideră că acest lucru este imposibil

din punct de vedere al legilor fizicii, datorită geografiei locului specificată

în Raportul de expertiză tehnică topografică nr. 243044/2007 efectuat de

expertul P.R.A. precum și a măsurii edililor locali de a interzice folosirea

autovehiculelor pe str. M. (situată în Centrul Vechi al Brașovului), cu

excepția riveranilor care posedă telecomanda pentru coborârea bornei de acces

(riveranii agreați de Primăria Brașov) așa cum reiese și din planșele foto

anexate.

Dreptul de servitute

este un drept real asupra lucrului altuia, luând naștere pentru utilitatea și

comoditatea unui fond, în speță fiind vorba despre o servitute de interes

privat (servitutea de trecere cu autoturismul) constituită în sarcina fondului

aservit pentru a asigura libera circulație a fondului dominant – proprietatea

intimatului.

Cert este că

introducerea unui autoturism în gangul interior nu este posibilă din cauza

îngustimii acestei curți a fondului aservit cu nr. top 5724/1/2 (Casa C.

conform Planului B. Detaliere scara 1:200, nu ar avea spațiu unde să mai parcheze

pe un petic de pământ delimitat de linia de hotar și zidul Casei O.

În apel nu s-au

administrat probe noi pentru susținerea cererii reconvenționale.

Instanța de fond a

dispus în mod nelegal și o servitute de a conduce rețele utilitare apă, gaze

naturale, curent electric și canalizare, în condițiile în care nu există un

interes actual, fiind instituită deja ca sarcini o servitute de folosire a

conductelor de apă și canalizare în favoarea fondurilor dominante, renumerotate

după grănițuire cu nr.top 5476/1/2 și 5476/2/2 conform extras C.F. nr. 382 din 11

decembrie 2008.

De asemenea rețeaua

de curent electric existentă face parte din structura clădirii în care

domiciliază intimata-pârâtă 1, și alimentează întreg imobilul din Brașov, nefiind

necesară instituirea unei noi servituți excesive în raport cu dispozițiile art.

577 C. civ.

Interesul actual

subzistă doar în cazul servituții de gaze naturale.

Recursul este

nefondat.

Deși sunt enumerate

ca motive de recurs cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

dezvoltarea acestora nu se circumscrie acestor texte de lege, ci vizează

aspecte de netemeinicie, respectiv referiri la modul de administrare și

interpretare a probatorilor.

Admiterea excepției

autorității de lucru judecat s-a făcut în condițiile art. 1201 C. civ.

Nu pot fi primite

nici criticile privind admiterea cererii reconvenționale având în vedere că

ambele imobile au făcut parte din același corp funciar cu intrare de pe aceiași

stradă și cu utilitățile aduse tot de acolo așa cum rezultă din expertizele

omologate de instanță.

De altfel extrasul de

carte funciară depus de recurentă în probațiune nu se referă la imobilul

intimatei persoană fizică care nu are înscrisă în Cartea Funciară nicio

servitute peste imobilul recurentei.

Nu pot fi reținute

nici criticile privind dezafectarea instalației de gaze naturale.

Astfel, potrivit art.

17 din H.G. nr. 1043/2004, SC D.G.S.R. SRL are obligația în calitate de

operator al sistemului de distribuție a gazelor naturale să emită acordul de

acces pentru consumator după ce acesta a solicitat și acordul proprietarilor

instalației la care se va realiza racordarea.

Prin urmare

justificat instanța de apel a apreciat că în lipsa acordului proprietarilor

instalației și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de H.G. nr. 1043/2004,

respectiv a proiectului tehnic, avizarea proiectului, autorizarea lucrării și

recepționarea acesteia SC D.S.G. nu poate fi obligată la dezafectarea

instalației inițiale.

Față de cele arătate,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.D.C. împotriva deciziei nr. l01/Ap de la 4 noiembrie 2010

pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 6 octombrie 2011.