ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2979/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 ianuarie 2007 reclamanta C.D.C. a chemat în judecată pârâții SC D.G.S. SA București, sucursala Brașov, și O.E. solicitând obligarea pârâtei SC D.G.S. SA București, sucursala Brașov, la mutarea contorului de măsurare a gazului metan de pe proprietatea sa pe proprietatea pârâtei O.E. și obligarea pârâtei O.E. de a-și muta instalația de utilizare a gazului metan pe proprietatea acesteia. În motivarea cererii se arată că este proprietara exclusivă a imobilului și nu are părți de uz-comun cu imobilele învecinate. În prezent apartamentul pârâtei O.E. primește gaz-metan prin instalația de utilizare care îi aparține, care traversează proprietatea reclamantei, iar contorul de măsurare a gazului-metan se află tot pe proprietatea reclamantei.

Locuința pârâtei O.E. are ca părți de uz comun și instalațiile de utilizare ale gazului-metan alături de ceilalți coproprietari de la adresa str. R. nr. 49, din C.F. nr. 382 cu top nr. 5476/1/1-5476/2/2. Se arată că potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de expert I.N. mutarea contorului de gaz-metan și a instalației de utilizare, amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei este posibilă și necesară în condițiile în care proprietarul nu le mai acceptă. Existența contorului de gaz-metan al pârâtei pe peretele casei proprietatea reclamantei o prejudiciază întrucât aceasta presupune că pârâta O.E. să aibă acces permanent pe teritoriul proprietatea sa, fapt ce nu îl admite și este nelegal.

De asemenea, accesul pârâtei pe proprietatea sa îi pune în pericol bunurile personale care se află în gangul din interiorul proprietății sale. Pârâta a depus întâmpinare și a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat: - să se instituie un drept de servitute de trecere cu piciorul și auto în favoarea imobilului proprietatea sa, înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr.top 5476/1/1-5476/2/2 asupra imobilului proprietatea reclamantei, în C.F. nr. 25149 Brașov nr. top5476/1/2; - să se dispună instituirea unui drept de servitute de a conduce rețele utilizare-apă, gaze naturale, curent electric și canalizare în favoarea imobilului proprietatea ei, înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1-5476/2/2 asupra imobilului proprietatea reclamantei, înscris în C.F.

nr. 25149 Brașov nr. top 5476/1/2; - să se dispună înscrierea în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1 -5476/2/2 a drepturilor de servitute astfel instituite. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, – prin sentința nr. 558 din 14 aprilie 2010 a admis acțiunea și a obligat pârâta O.E. să își mute contorul și instalația de utilizare a gazului metan de pe proprietatea reclamantei pe proprietatea acesteia. De asemenea, a obligat pârâta SC D.G.S. R. SRL la mutarea contorului de gaz și racordarea la sistemul de distribuție de pe proprietatea reclamantei, pe proprietatea pârâtei O.E. S-a respins cererea reconvențională, precum și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și a lipsei calității procesuale pasive.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta O.E. este proprietară asupra imobilului situat în Brașov, cu titlu de drept de cumpărare conform Legii nr. 112/1995 iar în foaia de sarcini figurând dreptul de servitute de trecere cu piciorul și de folosirea conductelor de apă și canalizare. Prin sentința civilă nr. 1495 din 13 februarie 2009 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă și irevocabilă pronunțată în dosar nr. 969/167/2005 s-a stabilit linia de hotar ce delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei și a celorlalte imobile învecinate potrivit Raportului de expertiză tehnică întocmai de expert P.R. nr. 243044/2007. După cum rezultă din concluziile Raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de expert I.N.

în dosar nr. 12696/2002 mutarea contorului de gaz metan și a instalației de utilizare, amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei este posibilă și necesară în toate condițiile în care proprietarul nu le mai acceptă. Imobilele fiind total independente cu curți și corpuri de cădire separate, apartamentul pârâtei trebuie să fie alimentat cu gaz din branșamentului din str. Republicii, fapt ce necesită aprobarea unui proiect și avizul SC D.G.S. Pârâta SC D.G.S. a fost notificată prin executorul judecătoresc de a-și muta instalația și contorul pe proprietatea acestuia în condițiile în care aceasta are părți de uz comun, servituți și instalațiile utilitare la adresa din str. R. nr. 49. Răspunzând criticilor formulate de pârâte în apelurile promovate Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelurile pârâtei și pe cale de consecință s-a admis apelul declarat de pârâta SC D.G.S.R.

SRL București, cu sediul în București, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 559/C din 14 aprilie 2010 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta C.D.C., cu domiciliul în Brașov, județ Brașov, în contradictoriu cu această pârâtă. S-a admis în parte apelul declarat de pârâta O.E., cu domiciliul în Brașov, județ Brașov , împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o, în sensul că: S-a admis excepția autorității de lucru judecat față de pârâta O.E. și a respins acțiunea formulată de reclamanta C.D.C. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta O.E. în contradictoriu cu reclamanta C.D.C., și-n consecință: S-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu auto în favoarea imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F.

nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1 - 5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149 Brașov nr. top 5476/1/2, cât și instituirea unui drept de servitute de a conduce rețele utilitare apă, gaze naturale, curent electric și canalizare în favoarea imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F. nr. 382 Brașov nr. top 5476/1/1-5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149 Brașov nr. top 5476/1/2. S-a dispus înscrierea în C.F. nr. 382 și nr. 25149 Brașov a drepturilor de servitute instituite și s-a respins restul pretențiilor. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că instalația a cărei dezafectare se solicită, a fost montată în mod legal, în baza autorizației nr. 6088/1976 (fila 22 dosar), respectându-se normativele în vigoare la acea dată.

Amplasarea instalației și a aparatului de măsură respectă și în prezent dispozițiile legale în materie, respectiv Normativul de Gaze Naturale I6/98, art. 4.5 potrivit căruia „amplasarea contoarelor se face în incinta consumatorului, cât mai aproape de limita de proprietate, în locuri ușor accesibile, ventilate și uscate”, astfel cum rezultă din adresa nr. 779/D2 din 19 iunie 2001 emisă de SC D.G.S. SA (fila 22 vol. I dosar de fond). De asemenea, potrivit răspunsului la obiecțiunile formulate de expertul I.N. în expertiza extrajudiciară depusă în probațiune, se arată că „montarea contorului de gaz pentru familia O., într-o altă poziție, respectiv pe peretele casei sale, fără mutarea branșamentului de gaz nu este posibilă pentru că nu sunt îndeplinite condițiile art. 6.36 din Normativul I6/98” (fila 16 dosar nr. 7913/97/2006 al Judecătoriei Brașov).

Din adresa nr. 261/S din 10 aprilie 2003 emisă de SC D.G.S. SA, sucursala Brașov, rezultă că instalația de utilizare a gazelor naturale a pârâtei O.E. nu poate fi racordată la instalația de utilizare existentă la cele 14 familii coproprietare la imobilul din strada R. nr. 49, deoarece aceasta nu face față debitului necesar de gaz și instalația nu va avea presiune pentru că locuința se află la o distanță de 60 metri față de postul de reglare existent pe strada Republicii (fila 23 dosar fond). Este și motivul pentru care o parte din coproprietarii imobilului de pe strada R. nu și-au dat acordul pentru racordarea la instalația comună a instalației pârâtei O.E. (fila 73 volumul II dosar fond). Susținerile reclamantei privind drepturile pârâtei O.E.

la părțile de uz comun ale imobilului de pe strada Republicii și astfel la dreptul de acces la branșamentul instalațiilor de gaz ale coproprietarilor acestui imobil au fost respinse având în vedere considerentele legate de imposibilitatea tehnică de racordare la instalația de gaz datorită distanței prea mari existente de la imobilul pârâtei la instalația celorlalți coproprietari și a debitului insuficient pentru alimentarea cu gaz a imobilului pârâtei. Prin urmare, având în vedere că contorul de gaz și instalația de utilizare a gazelor naturale respectă prevederile legale în vigoare și în prezent și autorizația emisă la instalare precum și că dezafectarea acestei instalații nu este posibilă din punct de vedere tehnic, ca și din lipsa acordului celorlalți coproprietari, rezultă că menținerea instalației existente nu constituie un abuz de drept din partea pârâtei SC D.G.S.R.

SRL. S-a constatat că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată având în vedere identitatea de obiect, cauză și părți față de hotărârea judecătorească ce a fost pronunțată în dosarul nr. 3094/R/2004 prin decizia nr. 1640/R din 24 noiembrie 2004 de Curtea de Apel Brașov. Astfel, s-a reținut că și în prezentul litigiu, aceeași reclamantă solicită aceleiași pârâte să-și mute contorul și instalația de gaze naturale de pe proprietatea sa, obiectul acțiunii și cauza fiind identică, fiind întrunite condițiile art. 1201 C. civ. În legătură cu cererea reconvențională se constată că apelanta pârâtă contestă neaplicarea prevederilor art. 616 C. civ. în condițiile în care probele administrate în cauză au demonstrat că imobilul ei a constituit un singur corp de avere cu imobilul reclamantei, iar după dezmembrare nu i se permite accesul la instalațiile existente pe proprietatea reclamantei.

Prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al fondului dominant, pârâta având ieșire la calea publică potrivit expertizei topografice. Într-adevăr, potrivit extrasului C.F. nr. 382 Brașov, rezultă că pârâta O.E. beneficiază de un drept de servitute de trecere cu piciorul prin actuala intrare în strada Republicii și de un drept de servitute pentru folosirea conductelor de apă și canalizare ambele servituți în favoarea imobilelor dominante al pârâtei și reclamantei. Conform schițelor topografice anexate la expertiza extrajudiciară întocmită cu ocazia stabilirii grănițuirii imobilului reclamantei, rezultă că imobilul proprietatea pârâtei O.E. este mărginit de case și garduri din zid, accesul spre calea publică fiind restricționat de gardurile provizorii ridicate de reclamantă (anexa 8 – fila 51 – dosar fond).

Dacă pentru accesul de trecere cu piciorul, imobilul pârâtei O.E. are deschidere spre strada Republicii, pentru trecerea cu mijloace auto această deschidere nu poate fi folosită din cauza lățimii înguste a gangului de ieșire. În consecință, în temeiul art. 616 C. civ. s-a considerat că s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al proprietății pârâtei O.E. pentru accesul auto astfel încât se vor admite argumentele apelantei pârâte în sensul instituirii dreptului de servitute auto asupra imobilului reclamantei, schița topografică din anexa 8 dovedind că acest acces este posibil pe terenul proprietatea reclamantei și nu spre ieșirea spre strada R. În privința accesului de trecere cu piciorul, față de servitutea existentă, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea pârâtei.

Cu referire la instituirea unui drept de servitute de a conduce rețelele utilitare (apă, gaze naturale, curent electric și canalizare) în favoarea imobilului proprietatea pârâtei peste imobilul proprietatea reclamantei, se constată că instanța de fond nu a analizat cererea, reținând doar că nu s-a dovedit caracterul de loc înfundat. Cu privire la rețelele utilitare și în special cu referire la instalația de gaz și contorul de măsurare, s-a reținut în considerentele de mai sus, că acestea au fost amplasate pe imobilul proprietatea reclamantei în baza unei autorizații legale, iar amplasarea lor respectă și în prezent normativele legale în vigoare. Având în vedere că prin ridicarea gardului provizoriu reclamanta a închis accesul pârâtei la instalația de gaz și nu a permis nici accesul lucrătorilor de la societatea pârâtă la contorul de gaz pentru citirea consumului, astfel cum rezultă din actele dosarului, în baza art. 616 C. civ.

s-a admis cererea pârâtei în sensul instituirii dreptului de servitute de a conduce rețelele utilitare ce alimentează imobilul acesteia și trec pe imobilul proprietatea reclamantei. Faptul că pârâta beneficiază de un drept de servitute de folosire a conductelor de apă și canalizare asupra imobilelor servante ce au intrarea în strada Republicii nu exclude instituirea unui drept de servitute de a conduce rețelele utilitare asupra imobilului reclamantei în condițiile în care aceste rețele utilitare aparțineau unui singur corp de avere și deci deserveau ambele proprietăți, iar dreptul de a conduce rețelele utilitare este diferit de dreptul de folosire a conductelor de apă și canalizare. Cu petiția înregistrată la data de 29 decembrie 2010 reclamanta C.D.C.

a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101 din 4 noiembrie 2010 criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de fond a respins în mod eronat și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte 2 ca fiind lipsită de interes în condițiile în care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care o asemenea excepție este absolută, dirimantă și de ordine publică. Consideră recurenta că o asemenea excepție nu poate fi lipsită de interes, iar respingerea ei s-a făcut nemotivat.

De asemenea se susține că admiterea parțială a cererii reconvenționale, în sensul instituirii unui drept de servitute de trecere auto în favoarea imobilului proprietatea intimatei-pârâte 1, situat în Brașov, consideră că acest lucru este imposibil din punct de vedere al legilor fizicii, datorită geografiei locului specificată în Raportul de expertiză tehnică topografică nr. 243044/2007 efectuat de expertul P.R.A. precum și a măsurii edililor locali de a interzice folosirea autovehiculelor pe str. M. (situată în Centrul Vechi al Brașovului), cu excepția riveranilor care posedă telecomanda pentru coborârea bornei de acces (riveranii agreați de Primăria Brașov) așa cum reiese și din planșele foto anexate.

Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia, luând naștere pentru utilitatea și comoditatea unui fond, în speță fiind vorba despre o servitute de interes privat (servitutea de trecere cu autoturismul) constituită în sarcina fondului aservit pentru a asigura libera circulație a fondului dominant – proprietatea intimatului. Cert este că introducerea unui autoturism în gangul interior nu este posibilă din cauza îngustimii acestei curți a fondului aservit cu nr. top 5724/1/2 (Casa C. conform Planului B. Detaliere scara 1:200, nu ar avea spațiu unde să mai parcheze pe un petic de pământ delimitat de linia de hotar și zidul Casei O. În apel nu s-au administrat probe noi pentru susținerea cererii reconvenționale.

Instanța de fond a dispus în mod nelegal și o servitute de a conduce rețele utilitare apă, gaze naturale, curent electric și canalizare, în condițiile în care nu există un interes actual, fiind instituită deja ca sarcini o servitute de folosire a conductelor de apă și canalizare în favoarea fondurilor dominante, renumerotate după grănițuire cu nr.top 5476/1/2 și 5476/2/2 conform extras C.F. nr. 382 din 11 decembrie 2008. De asemenea rețeaua de curent electric existentă face parte din structura clădirii în care domiciliază intimata-pârâtă 1, și alimentează întreg imobilul din Brașov, nefiind necesară instituirea unei noi servituți excesive în raport cu dispozițiile art. 577 C. civ. Interesul actual subzistă doar în cazul servituții de gaze naturale.

Recursul este nefondat. Deși sunt enumerate ca motive de recurs cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 dezvoltarea acestora nu se circumscrie acestor texte de lege, ci vizează aspecte de netemeinicie, respectiv referiri la modul de administrare și interpretare a probatorilor. Admiterea excepției autorității de lucru judecat s-a făcut în condițiile art. 1201 C. civ. Nu pot fi primite nici criticile privind admiterea cererii reconvenționale având în vedere că ambele imobile au făcut parte din același corp funciar cu intrare de pe aceiași stradă și cu utilitățile aduse tot de acolo așa cum rezultă din expertizele omologate de instanță. De altfel extrasul de carte funciară depus de recurentă în probațiune nu se referă la imobilul intimatei persoană fizică care nu are înscrisă în Cartea Funciară nicio servitute peste imobilul recurentei.

Nu pot fi reținute nici criticile privind dezafectarea instalației de gaze naturale. Astfel, potrivit art. 17 din H.G. nr. 1043/2004, SC D.G.S.R. SRL are obligația în calitate de operator al sistemului de distribuție a gazelor naturale să emită acordul de acces pentru consumator după ce acesta a solicitat și acordul proprietarilor instalației la care se va realiza racordarea. Prin urmare justificat instanța de apel a apreciat că în lipsa acordului proprietarilor instalației și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de H.G. nr. 1043/2004, respectiv a proiectului tehnic, avizarea proiectului, autorizarea lucrării și recepționarea acesteia SC D.S.G. nu poate fi obligată la dezafectarea instalației inițiale.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.D.C. împotriva deciziei nr. l01/Ap de la 4 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 octombrie 2011.