ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2023

Ședința publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II contencios administrativ și fiscal la data de 30.03.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să răspundă la petitul cererii/petiției din 16.02.2022, la plata sumei de 37,5 RON reprezentând cota parte din factura SC. B. x/07.12.2021 și la plata de 1000 RON cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004.

La data de 03.06.2022, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția nulității cererii de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

Cu privire la excepția necompetenței materiale, pârâta a arătat că, având în vedere calitatea acesteia de autoritate publică centrală, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 3865/07.07.2022, Tribunalul București, secția a II contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu ANRE în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 27.07.2022.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1729 din 13.10.2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 1729 din 13.10.2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurent reclamantul A. invocând generic dispozițiile art. 480 și 481 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susținut în esență că respingerea probei cu martori, raportat la particularitătile spetei, este nelegală, având în vedere că a solicitat martor pe dl. C. având în vedere atributiile pe care le-a avut, le are ca Administrator al bl. C-5 (str. x, Sector 6), fiind implicat în încălcarea cadrului legal cu privire la achizitia instalarea senzorilor de gaz metan în blocul C-5; încălcarea cadrului legal a constituit obiectul plângerii sale reluat prin mai multe petitii.

Pe de altă parte, dl. C. (reprezentant legal al proprietarului blocului C-5), era îndrituit să i se prezinte/demonstreze la fata locului (nu la fata blocului cum confuz a consemnat CURTEA), pretinsele " pierderi de gaze pe IUGN la etaj 2 și la robinetul contorului " ?!

L-a solicitat martor pe dl. D. (?!), având în vedere că locuiește la apart. 126,sc. D (4) din bl. C-5 și poate confirma/infirma susținerea pârâtei cu privire la pretinsele pierderi de gaze la etajul 2 sc. D (4).

Cu privire la referirea reținerea instanței de fond "nici adresa completă a martorului", recurentul consideră că aceasta a manifestat superficialitate/neglijență, în condițiile în care, în plângerea sa, la pct. 3, a consemnat adresa d-lui C., Administrator al blocului C-5, proprietar al apart. nr. 3, bl. C-5. De asemenea, pentru al doilea martor pe nume D. 1., proprietar al apart. 126, informatiile necesare (cu privire la adresä), sunt consemnate în Răspunsul la întâmpinare, pagina 2, pct. 1.3.b.

În ceea ce privește considerentele instanței de la pagina 6, în sensul " Ca urmare a solicitărilor formulate (....), pârâta a comunicat reclamantului prevederile legale aplicabile montării detectoarelor automate de gaze naturale precum și faptul că Asociația de proprietari a imobilului în cauză este îndrituită să întreprindă acte de administrare ", susține recurentul că aceasta a achiesat la o speculatie a pârâtei potrivit căreia pârâta "a comunicat" or, recurentul susține că el a fost cel care a semnalat nereguli cu privire la achizitia și instalarea senzorilor de gaz metan la blocul C-5, raportându-se la cadrul legal. Așadar, pârâta trebuia să analizeze obiectul plângerii și să confirme/infirme neregulile semnalate; în schimb, aceasta a eludat obiectul reclamațiilor și i-a răspuns cu divagatii.

În ceea ce privește reținerile instanței de la fila x, în sensul că "Totodată, i s-a adus la cunoștință reclamantului că pârâta ANRE a solicitat operatorului de distribuție a gazelor naturale/OSD S.C. E. S.R.L. să întreprindă verificări ", susține recurentul că, în respectivele verificări ar fi trebuit să se cerceteze dacă a fost încălcat cadrul legal cu privire la achizitia și instalarea senzorilor de gaz metan, respectiv, trebuia cercetată temeinicia/netemeinicia petițiilor sale iar această cerință a fost ignorată.

Susținând, în continuare că instanța consemnează și încalcă reguli de topică, mai susține recurentul că, pârâta recunoaște dreptul de proprietate al Asociatiei de proprietari asupra IUGN (instalatie de utilizare gaze naturale), pe de altă parte ignoră dreptul proprietarului de a participa la constatări cu privire la functionarea IUGN. Ignorând dreptul proprietarului sub pretextul că ar fi constatat pierderi de gaze, E. a închis instalatia (care nu-i este proprietate) iar această măsură flind presupusă faptă penală (prin efectele generate timp de 4 zile, în plină iarnă), recurentul a făcut plângere la Parchet (dosar x/28.02.2022).

De asemenea, recurentul mai arată că fraza consemnată la punctul 4 este "chinuitoare, confuză, încalcă reguli de topică. Din respectiva frază se desprinde constatarea: "IUGN în discutie îndeplinește condițiile tehnice de funcționare în siguranță.". Consideră că această constatare ar fi trebuit să fie motiv de admitere a plângerii. ! CURTEA nu a înteles (ori a ignorat) și a preluat constatarea înscrisă în Proces Verbal de receptie al S.C. B./07.12.2022 (existând la dosarul cauzei), în care s-a consemnat: "In urma reviziei — verificării, instalația și sistemul funcționează în parametri normali, nu sunt pierderi de gaze" Așadar, nu s-au făcut lucrări de remediere, care, conform normelor legale ar fi fost consemnate. In aceste împrejurări, consideră recurentul că este de netăgăduit că închiderea IUGN a fost o samavolnicie.

În ceea ce privește considerentele instanței de la pag. 6 în sensul "Ulterior reclamantul a formulat o nouă petiție (....) prin care a reclamat o serie de aspecte în legătură cu măsura dispusă de OSD precum și faptul că reprezentanții operatorului au comunicat locatarilor din imobil că sistarea alimentării cu gaze naturale a fost dispusă în urma reclamației sale" (adică, în urma reclamatiei pe care a făcut-o, reclamatie cu alt obiect), recurentul arată că, din lecturarea acesteia rezultă fie o neîntelegere, fie o eroare în judecată, prima instanță nereținând ori ignorând o mărturisire consemnată: "Reprezentanții operatorului au comunicat", această mărturisire având o componentă neonestă/tendentioasă; comunicarea nu a explicat obiectul reclamatiei pe care a făcut-o. Pe de altă parte, CURTEA a ignorat ori a omis un mijloc de probă și anume, Anunțul afișat de Administratorul blocului C5, dl. C. (solicitat ca martor). În respectivul Anunt (existent la dosarul cauzei), Administratorul a consemnat: "Ca urmare a sesizărilor A. a fost întreruptă furnizarea gazului metan pe scara D". Anuntul respectiv, coroborat cu comunicarea neonestă făcută de E., locatarilor din blocul C-5, a creat dezordine socială, recurentul fiind expus oprobiului public; fiind apostrofat, insultat, amenintat și nevoit să se plângă Politiei.

În ceea ce privește considerentele de la finalul paginii 6), respectiv "s-a susținut că lucrările de revizie tehnică periodică efectuate la data de 07.12.2021 în urma cărora a fost reluată alimentarea cu gaze naturale au înregistrat pierderi de gaze, nefiind luate măsuri de remediere a defectelor constatate la data de 03.122021, iar întreruperea alimentării cu gaze naturale din data de 03.12.2021 o consideră ca exces de putere ", recurentul critică exprimarea instanței, invocând deopotrivă o judecată cu părtinire, aceasta achiesând la susținerile pârâtei.

Susține în final că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, în cadrul căreia solicită anularea recursului, ca netimbrat, sau în subsidiar, anularea, ca nemotivat, ori respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate.

În susținerea excepției nulității, intimata a arătat că din recursul formulat de recurent reiese în mod indubitabil că nu se aduce niciun fel de critică sentinței recurate și nu se indică niciunul dintre motivele de casare prevăzute de C. proc. civ., recursul fiind, în esență, nemotivat.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 12 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și reține a reținut cauza spre soluționare, urmând ca, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimata – pârâtă în cadrul întâmpinării și, în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în cadrul întâmpinării, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin acțiunea introdusă pe rolul instanței la data de 30.03.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să răspundă la petitul cererii/petiției din 16.02.2022, la plata sumei de 37,5 RON reprezentând cota parte din factura SC. B. x/07.12.2021 și la plata de 1000 RON cheltuieli de judecată.

Ca urmare a respingerii acțiunii, de către Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a promovat recurs și, invocând generic dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a criticat respingerea de către prima instanță a probei testimoniale, susținând că această soluție a fost nelegală.

În continuare, recurentul reda parte din considerentele instanței, criticând modul de exprimare al acesteia, ori comportamentul pârâtei care " trebuia să analizeze obiectul plângerii și să confirme/infirme neregulile semnalate", fără a invoca și a expune norme legale încălcate.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recursul, generic întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, recurentul - reclamant critică respingerea de către prima instanță a probei cu martori.

Or, sub acest aspect, Înalta Curte reține că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate a sentinței instanței de fond, ci de netemeinicie, respectiv de apreciere a probatoriului administrat în cauză, care nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., neputând face obiectul analizei în prezenta decizie.

Cu titlu prealabil se impune a se preciza că, în principiu, critica privind respingerea de către instanța de fond a unor probe, în speță a probei testimoniale, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. Aprecierea utilității, pertinenței și concludenței probelor este atributul primei instanțe, conform art. 254 din C. proc. civ., și acestea conferă temeinicie hotărârii. Pe calea recursului, cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii, nu pot fi aduse critici de netemeinicie.

Modul în care instanța de fond a apreciat cu privire la utilitatea și pertinența probelor, modul cum a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare, instanța de recurs nemaiavând competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care prima instanță o constată.

Prin urmare, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie.

În atare situație, criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt sau modul de administrare și interpretare a probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate și nu de temeinicie.

Nici criticile ce vizează modul de exprimare al instanței de fond, " încălcarea regulilor de topică" ori simpla redare a considerentelor instanței de fond, nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora " 1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate", acestea fiind enumerate în mod limitativ la pct. 1-8 din același act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C . proc. civ.

Așadar, în condițiile în care prin calea de atac promovată reclamantul s-a limitat a reda pasaje din considerentele instanței, invocând încălcarea unor reguli de topică, fără a combate raționamentul juridic al acesteia și a menționa norma legale încălcată sau eronat interpretată, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susțin nelegalitatea hotărârii de fond, instanța de control judiciar neputând încadra susținerile părții în vreunul din motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Constată, așadar, Înalta Curte că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluția primei instanțe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Așadar, în raport de argumentele ce susțin cererea de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii, prin greșita reținere a stării de fapt, în urma interpretării probelor administrate, Înalta Curte constată că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor din perspectiva respingerii acțiunii reclamantului, ca nefondată, analiza ce excede unei verificări de legalitate ce poate face obiectul judecării căii extraordinare a recursului, aspect sub care excepția nulității invocată de intimata-pârâtă este fondată, urmând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ., cu consecința constatării nulității recursului.

Soluția de anulare a recursului nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimata – pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond pe care, în consecință, o va menține, ca legală, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1729 din data de 13 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția de VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.