ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.11.2023 pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2023, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea dispozițiilor prevăzute de Capitolul IV din Metodologia de stabilire a regulilor de comercializare a energiei electrice produse în centrale electrice din surse regenerabile cu putere electrică instalată de cel mult 400 kW pe loc de consum aparținând prosumatorilor, care reprezintă Anexa la Ordinul ANRE nr. 15/2022, ce contravin prevederilor art. 73 alin.(l) litera a) și b) din Legea nr. 123/2012, respectiv: art. 11 alin. (3) lit. a, b) și c) și alin. (5), art. 12 alin. (2) art. 12 alin. (3) partea de sfârșit: „inclusiv prețul acesteia care este egal cu prețul din factura emisă prosumatorului în perioada în care energia electrică reportată a fost efectiv produsă și livrată în rețeaua electrică, până la utilizarea integrală a cantității de energie electrică reportată prevăzută în factura emisă conform alin. (2) lit. a sau b), după caz, în ordinea în care aceasta a fost livrată în rețeaua electrică.”; art. 12 alin. (4) și (5) și celelalte dispoziții de trimitere a normelor a căror anulare se cere.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 736 din 24 aprilie 2024, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei; A anulat în parte Ordinul ANRE nr. 15/2022, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 95/2022, respectiv art. 11 alin. (3) lit. a, b), c) și alin. (5), art. 12 alin. (2), alin. (3) teza finală, alin. (4) și 5 din capitolul IV din Anexa la Ordinul 15/2022, modificat prin Ordinul nr. 95/2022; A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 736 din 24 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că hotărârea recurată reprezintă copia fidelă, fără nicio contribuție personală, a sentinței civile nr. 125/25.01.2023, pronunțate în dosarul nr. x/2/2022 (pe care o anexăm în copie prezentului recurs), sau, în subsidiar, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că sentința recurată nu este motivată în acord cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., având în vedere că aceasta reprezintă doar o preluare ad literram a considerentelor instanței cuprinse în sentința civilă nr. 125/25.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2022. Arată că judecătorul fondului a preluat în integralitate fiecare paragraf al sentinței respective, fără a aduce nicio contribuție proprie la motivarea hotărârii din prezenta cauză. Mai arată că singurele elemente schimbate în sentința recurată au fost: modificarea textului la forma singulară a substantivului, în cauză fiind doar un reclamant; eliminarea paragrafului referitor la invocarea de către reclamanții din prima cauză a prevederilor art. 58 din Legea nr. 24/2000, care nu au fost indicate de reclamantă și în prezenta cauză; eliminarea paragrafului legat de capătul 2 de cerere din acțiunea inițială, care nu fusese formulat și în prezenta cauză; modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată, de la 100 de lei la 50 de lei. Cu toate acestea, instanța de fond a preluat inclusiv un paragraf din sentința inițială care se referea la cele 2 întâmpinări depuse de ANRE, în care ar fi existat elemente contradictorii (în dosarul inițial a fost formulată și o cerere completatoare/modificare a acțiunii, care a comportat depunerea unei noi întâmpinări), deși în prezenta cauză a existat o singură acțiune și o singură întâmpinare. De asemenea, sentința recurată nu cuprinde niciun argument legat de anularea art. 12 fiind nemotivată cu privire la acest capăt de cerere solicitat prin prezenta acțiune, dar nu și prin acțiunea din celălalt dosar. Consideră că instanța nu a motivat sub nicio formă hotărârea civilă în speță, or motivarea hotărârii este un aspect esențial pentru ca oricare dintre părți să poată înțelege de ce judecătorul fondului a pronunțat soluția din cauză, respectiv de ce a admis susținerile unei părți și de ce le-a respins pe ale celeilalte, de ce a găsit întemeiată/neîntemeiată o probă, de ce a aplicat o anumită normă sau i-a dat o anumită interpretare, iar neîndeplinirea acestei obligații atrage desființarea hotărârii. Precizează că motivarea hotărârilor judecătorești se impune inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, a fost soluționat procesul; reprezintă o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, iar inexistența motivării atrage casarea hotărârii, concluzie ce se desprinde atât din jurisprudența ÎCCJ, cât și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Arată că în mod necesar, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Totodată, motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate, precum și o condiție a procesului echitabil, întrucât dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța reținând în mod greșit că Metodologia emisă de ANRE adaugă la lege, achiesând astfel la susținerile reclamantei. Astfel, instanța a reținut că prosumatorul, în sensul Legii nr. 123/20129, produce și livrează energie electrică din surse regenerabile, nu doar consumă energie electrică din rețeaua electrică, respectiv produce pentru consumul propriu și injectează surplusul în rețea, contra cost, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul lor de energie electrică. Precizează vă prosumatorul de energie electrică trebuie să vândă furnizorului său de energie electrică, contra cost, surplusul de energie electrică livrat în rețelele electrice, iar pe de altă parte, având în vedere calitatea prosumatorului de client final, furnizorul de energie electrică este obligat să emită factură pentru energia electrică consumată din rețeaua electrică de prosumator, în calitatea sa de consumator, la prețul stabilit în contractul de furnizare a energiei electrice, la care se adaugă taxele și tarifele legal stabilite (certificate verzi, contribuția de cogenerare și tarifele de rețea, etc.), cu respectarea dispozițiilor art. 73 ind. l alin. (3) din Legea nr. 123/2012. Susține că în lipsa definirii noțiunii de compensare cantitativă, aceasta se poate face în factură numai cu respectarea întregului cadru legal în ceea ce privește emiterea facturilor pentru energia electrică produsă și livrată în rețeaua electrică și a celei consumate din rețeaua electrică, respectiv prin valorizarea energiei electrice produse și livrate în rețeaua electrică, respectiv a celei consumate din rețeaua electrică, prin intermediul prețului acestora, inclusiv taxele fiscale în vigoare pentru energia electrică produsă și livrată în rețeaua electrică, respectiv taxele și tarifele legale în vigoare pentru energia electrică consumată din rețeaua electrică. În situația în care în factură s-ar aplica, conform înțelesului dat de instanță noțiunii de compensare cantitativă, adică exclusiv între cantitatea de energie electrică consumată și cantitatea de energie electrică produsă și livrată în rețeaua electrică, fără ca această compensare să fie valorică, ar rezulta o serie de încălcări de către ANRE a prevederilor legale în vigoare, recurenta-pârâtă exemplificând o serie de situații ipotetice prin prezentarea conținutului facturilor. Apreciază că interpretarea dată de instanță conduce la anularea de către ANRE a prețului energiei electrice din contractul de furnizare a energiei electrice agreat între furnizor și prosumator în calitate de consumator final, fără drept legal prevăzut expres în legislația primară; impunerea prețului zero pentru energia electrică consumată din rețea de prosumator, ceea ce încalcă prevederile art. 2 alin. (4) din OUG nr. 27/202211; are consecință directă asupra reducerii valorii TVA care devine nulă, ceea ce înseamnă anularea implicită a unor venituri la bugetul de stat. Practic, consideră că se impune scăderea strictă a unor cantități în factură fără a exista un astfel de drept legal și fără valorizare, ceea ce prejudiciază statul, prosumatorul și furnizorul, fără ca astfel de operațiuni să fie permise în factură de Codul fiscal. Consecința directă asupra facturării serviciilor de rețea pentru o cantitate de energie electrică consumată mult mai mică decât cea înregistrată de contorul de decontare este că se reduce semnificativ valoarea TVA, ceea ce înseamnă reducerea drastică, implicită, a unor venituri la bugetul de stat, situație în care inclusiv furnizorul de energie electrică este prejudiciat în mod direct, ca urmare a diferenței dintre energia electrică măsurată de contorul de decontare și cantitatea redusă de energie electrică din factura de energie electrică; impunerea aplicării contribuției de cogenerare de înaltă eficiență pentru o cantitate mult mai mică decât cea măsurată de contorul de decontare, fără a exista o prevedere legală expresă, în acest sens. Arată că o asemenea interpretare prejudiciază furnizorul, deoarece pentru diferența dintre energia electrică măsurată de contorul de decontare și cantitatea redusă de energie electrică furnizată din factura de energie electrică, acesta este obligat să plătească la B SA contribuția de cogenerare, conform art. 11 din HG nr. 1215/2009, pentru toată cantitatea de energie electrică consumată din rețeaua electrică și impunerea aplicării contravalorii certificatelor verzi pentru o cantitate mult mai mică decât cea măsurată de contorul de decontare, fără a exista o prevedere legală expresă în acest sens. Astfel, furnizorul trebuie să achiziționeze certificate verzi, conform prevederilor Legii nr. 220/2008, pentru toată cantitatea de energie electrică furnizată consumatorilor finali și nu doar pentru o parte din energia electrică furnizată acestora, ceea ce are consecință directă asupra veniturilor din aplicarea accizei. Pe de altă parte, arată că facturarea conform interpretării date de instanță conduce la încălcarea unor prevederi legale în vigoare și la prejudicierea bugetului de stat, a furnizorului și chiar și a prosumatorului. Însă, din aplicarea mecanismului de compensare cantitativă conform Metodologiei, respectiv valorizarea cantităților de energie electrică (preț diferit de 0) sunt respectate toate prevederile legale în vigoare, inclusiv cele fiscale. Concluzionând, arată că aplicarea compensării cantitative conform Metodologiei, cu respectarea atât a prevederilor art. 73 ind. 1 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, cât și a celorlalte prevederi legale în vigoare, în ansamblul ei și în corelație cu alte prevederi din legislația primară și europeană privind procesul de facturare, nu înseamnă că s-a adăugat la lege prin reglementare, așa cum a reținut instanța de fond, motiv pentru care apreciază că argumentele instanței referitoare la compensarea cantitativă nu sunt justificată și nici corecte, având caracter vădit ilegal și generând prejudicii atât statului, furnizorilor și chiar prosumatorilor. Astfel fiind, instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 123/2012, respectiv prevederile art. 73 ind. 1 alin. (3) lit. a din lege, pe care le-a analizat în mod strict, ignorând alte prevederi legale în vigoare atât din Legea nr. 123/2012, cât și din alte legi în vigoare aplicabile consumatorilor finali, cum ar fi: art. 79 alin. (5) lit. a din Legea nr. 123/2012 referitoare la tarifele de rețea, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, art. 11 din HG nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, art. 319 alin. (10) lit. d ale Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal De asemenea, arată că scrisoarea Ministerului Finanțelor nr. 6971/70389/738505/01.03.2022, înregistrată la ANRE sub nr. 46671/09.03.2022, confirmă faptul că prevederile Codului Fiscal referitoare la taxe - TVA, etc., trebuie aplicate și prosumatorilor care dețin centrale electrice din surse regenerabile cu putere electrică instalată de cel mult 200 kW pe loc de consum. Susține că prevederile art. 73 ind. 1 alin. (8) din Legea nr. 123/2012 se referă la exceptarea prosumatorilor persoane fizice de la plata obligațiilor fiscale prevăzute în Codul fiscal în vigoare (TVA, accize) aferente cantității de energie electrică produsă și livrată în rețeaua electrică, iar Metodologia respectă întocmai aceste scutiri fiscale legale acordate prosumatorilor persoane fizice, prevăzute la art. 73 ind. l alin. (1) și (4) din Legea nr. 123/2012 și care livrează în rețeaua electrică energia electrică produsă în centralele electrice din surse regenerabile pe care acești prosumatori le dețin. În acest sens, invocă și dispozițiile art. art. 319 alin. (10), lit. d din Codul fiscal. Precizează că ANRE a fost mandatată prin lege să elaboreze o metodologie de stabilire a mecanismului de compensare cantitativă, legiuitorul lăsând Ia latitudinea reglementatorului modul de detaliere a aplicării compensării cantitative, iar ANRE, în lipsa unor prevederi legale care să detalieze modul de aplicare al art. 73 ind. 1 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, a elaborat Metodologia cu respectarea tuturor prevederilor legale. Referitor la emiterea facturilor de energie electrică de către furnizorii de energie electrică, invocă respectarea prevederilor art. 24 alin. (1), (3) și (7) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 5/2023, care transpune prevederile art. 59 ind. 1 din Legea 123/2012, precum și a Directivei (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE, respectiv Anexa nr. 1 - pct. 1.2 lit. a, pct. 2 și 3 din această directivă. Pe de altă parte, arată că pentru energia electrică produsă și livrată în rețeaua electrică de către prosumator, factura de energie electrică emisă de furnizorul de energie electrică în contul prosumatorului sau, după caz, în nume propriu pentru cazul prosumatorilor care, conform prevederilor Codului fiscal, nu au obligația emiterii de facturi (prosumatorii persoane fizice care dețin centrale electrice din surse regenerabile cu puteri electrice de cel mult 27 kW/loc de consum) nu cuprinde valoarea legală a taxelor, având în vedere prevederile art. 73 ind. 1 alin. (8) din Legea nr. 123/2012 și nici tarifele de rețea. Astfel că, în cazul compensării cantitative, facturile de energie electrică se compensează cantitativ, în cadrul următoarelor etape: furnizorul de energie electrică realizează mai întâi diferența între cantitatea de energie electrică consumată și cea produsă și livrată în rețeaua electrică de către prosumatori pe componenta de energia electrică activă evaluată la același preț, urmând a emite: o factură (în contul prosumatorului) pentru cantitatea de energie electrică produsă și livrată în rețeaua electrică până cel mult la nivelul consumului din luna de facturare; o factură (în numele furnizorului) pentru toată cantitatea de energie electrică consumată din rețeaua electrică pentru aceeași lună de facturare, iar facturarea altor servicii auxiliare sau taxe financiare se realizează potrivit prevederilor legale specifice în vigoare, având în vedere faptul că această cantitate de energie electrică este o sumă a unor valori orare când consumul de energie electrică era mai mare decât producția; dacă cantitatea de energie electrică produsă și livrată în rețeaua electrică este mai mare decât energia electrică consumată într-o lună de facturare, o factură de energie electrică pentru excedentul livrat în rețeaua electrică fără taxe și tarife, urmând ca atunci când aceasta se consumă în alte luni de facturare, aceasta să fie purtătoare de taxele și tarifele legale în vigoare. Menționează că instanța nu a precizat la care calitate a prosumatorului se referă, deoarece taxele fiscale conform Codului fiscal nu se aplică pentru calitatea de producător a prosumatorului, dar se aplică pentru calitatea de consumator a prosumatorului conform prevederilor art. 358 alin. (2) din Codul fiscal, în condițiile în care pentru energia electrică consumată din rețeaua electrică, accizele se aplică în conformitate cu aceste prevederi.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, apreciind în esență că motivele de casare invocate de către recurentă nu sunt incidente. Consideră că hotărârea recurată este motivată și că instanța de fond a dat o dezlegare corectă litigiului.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 5 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanta A a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei: anularea dispozițiilor prevăzute de Capitolul IV din Metodologia de stabilire a regulilor de comercializare a energiei electrice produse în centrale electrice din surse regenerabile cu putere electrică instalată de cel mult 400 kW pe loc de consum aparținând prosumatorilor, care reprezintă Anexa la Ordinul ANRE nr. 15/2022, ce contravin prevederilor art. 73 alin.(l) litera a) și b) din Legea nr. 123/2012, respectiv: art. 11 alin. (3) lit. a, b) și c) și alin. (5), art. 12 alin. (2) art. 12 alin. (3) partea de sfârșit: „inclusiv prețul acesteia care este egal cu prețul din factura emisă prosumatorului în perioada în care energia electrică reportată a fost efectiv produsă și livrată în rețeaua electrică, până la utilizarea integrală a cantității de energie electrică reportată prevăzută în factura emisă conform alin. (2) lit. a sau b), după caz, în ordinea în care aceasta a fost livrată în rețeaua electrică.”; art. 12 alin. (4) și (5) și celelalte dispoziții de trimitere a normelor a căror anulare se cere. Instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a anulat în parte Ordinul ANRE nr. 15/2022, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 95/2022, respectiv art. 11 alin. (3) lit. a, b), c) și alin. (5), art. 12 alin. (2), alin. (3) teza finală, alin. (4) și 5 din capitolul IV din Anexa la Ordinul 15/2022, modificat prin Ordinul nr. 95/2022. Împotriva sentinței nr. 736 din 24 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat. Înalta Curte reține că hotărârea recurată nu este motivată în concret, în raport cu toate elementele deduse judecății. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: „b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate în textul de lege anterior redat, în condițiile în care judecătorul fondului a preluat în mod fidel, în motivarea hotărârii recurate, considerentele sentinței nr. 125 din 25.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2022 și nu a analizat aspectele ce au fost invocate în respectivul dosar. Astfel, în dosarul nr. x/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au solicitat doar anularea art. 11 alin. (3) din Cap. IV al Anexei la Ordinul nr. 15/2022, acest capăt de cerere fiind menținut și prin cererea modificatoare depusă de către reclamanți la data de 05.04.2022. De asemenea, în dosarul de față, reclamanta a solicitat anularea în parte a Ordinului ANRE nr. 15/2022, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 95/2022, respectiv art. 11 alin. (3) lit. a, b), c) și alin. (5), art. 12 alin. (2), alin. (3) teza finală, alin. (4) și 5 din capitolul IV din Anexa la Ordinul 15/2022, modificat prin Ordinul nr. 95/2022. Examinând considerentele sentinței recurate în raport cu pretențiile deduse judecății în cauza de față, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a motivat cererile reclamantei privind anularea art. 11 alin. (5), art. 12 alin. (2) și alin. (3) teza finală, alin. (4) și 5 din Capitolul IV din Anexa la Ordinul 15/2022, modificat prin Ordinul nr. 95/2022, cereri ce nu au făcut obiectul dosarului nr. x/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, hotărârea recurată fiind nemotivată sub aceste aspecte. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ. Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, capetele de cerere cu care a fost învestită, respectiv motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, motive ce necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar. Astfel fiind, s-a încălcat principiul disponibilității, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., reclamanta înțelegând să învestească instanța cu soluționarea unei cereri, care nu a făcut obiectul analizei instanței de fond. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că „dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat”, iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul. În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată reclamantei nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea soluționării unitare a cauzei și motivării în concret a tuturor pretențiilor deduse judecății, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., invocat de către recurent, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței nr. 736 din 24 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,