ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra
recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
109/ C din 8 februarie 2006, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.L. în
contradictoriu cu pârâta SE D.S. SA, sucursala Brașov, având ca obiect
obligarea pârâtei de a încheia contractul individual de furnizare a gazului
metan.
În considerentele
sentinței s-a reținut că instalația la care este racordat reclamantul este
coproprietatea tuturor locatarilor, contractul de furnizare fiind încheiat cu
asociația de proprietari, iar instalația numai corespunde tehnic, motiv pentru
care în lipsa efectuării contorizării individuale, contractul solicitat nu
poate fi încheiat.
Împotriva acestei
sentințe reclamantul a declarat apel, în motivarea căruia a susținut, în
esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 74, 75 și 88 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, potrivit cărora numai
consumurile care se pot stabili individual pe apartamente, se încasează prin
asociația de locatari, însă, în speță, reclamantul a rămas singurul beneficiar
al instalației de gaz, ceilalți locatari având centrale individuale, așa încât
facturarea consumului prin intermediul asociației de locatari nu se justifică.
Analizând sentința în
raport de criticile formulate prin decizia nr. 73 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov s-a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut că furnizarea gazului metan la apartamentul
reclamantului se realizează prin instalația aflată în coproprietate cu toți
locatarii imobilului, în baza contractului încheiat cu asociația de
proprietari.
Reclamantul a
recunoscut că instalația de gaz metan este coproprietatea asociației de
proprietari, iar acesta deține contractul de furnizare a gazelor naturale, situație
în care cererea reclamantului de a prelua acest contract nu se poate efectua în
lipsa acordului asociației de proprietari și a furnizorului de servicii.
Instanța a mai
reținut că reclamantul nu deține un sistem propriu de măsurare a consumului de gaze,
așa încât sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) din H.G.R. nr. 1275/2006,
potrivit cărora repartizarea cheltuielilor se stabilește prin hotărârea
asociației de proprietari. În consecință, în lipsa contorizării individuale a
consumului de gaze în mod justificat nu se poate încheia contractul de
furnizare gaze.
Prin decizia nr. 941
din 1 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul
reclamantului declarat împotriva acestei decizii cu consecința desființării cu
trimiterea spre rejudecare, pentru a se reanaliza posibilitatea tehnică de
asigurare a livrării gazelor direct către reclamant și dacă asociația de
proprietari este de acord cu rezilierea contractului.
Prin decizia nr. 95/ A
din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială rejudecând apelul
l-a respins ca nefondat.
Instanța de apel a
confirmat soluția însușindu-și motivarea instanței de fond, în raport de care a
statuat că instalația nu corespunde din punct de vedere tehnic, deoarece trece
prin apartamentul nr. 2 de la parter și nu este dimensionată pentru a se putea
monta o centrală.
Împotriva acestei
decizii reclamantul a declarat recurs criticând soluția dată, criticând-o
pentru nelegalitate arătând, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile
art. 74,75 și 88 din H.G. nr. 1275/2000, pentru că toți locatarii din blocul
unde locuiește au aparate de măsură individuale și au încheiat contracte
individuale.
Critica formulată nu
se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fapt pentru care recursul
este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanțe au
reținut corect motivele pentru care nu se poate face, în condițiile actuale,
facturarea gazului direct către reclamant. Așa cum rezultă din actele de la
dosar, facturarea gazului direct către consumator se face numai după
contorizarea individuală a contractului în baza unui contract de furnizare
gaze.
De reținut că
instanța la care este racordat reclamantul numai corespunde din punct de vedere
tehnic așa cum prevede Normativul. NT-DPE-01/2004 care prevede la pct. 820 „că
este interzisă din alt apartament cu excepția coloanelor existente; din
schițele prezentate în probatorii a rezultat că în prezent coloana principală
este amplasată pe casa scărilor și vechea instalație a reclamantului trece prin
apartamentul 2 ca să ajungă în apartamentul 4 pe care reclamantul îl ocupă,
ceea ce înseamnă că nu îndeplinește condițiile prevăzute de actul normativ
incident în speță.
Corect s-a reținut că
încheierea unui contract de furnizare gaze separat cu societatea pârâtă nu se
poate face decât cu respectarea dreptului de proprietate al celorlalți
coproprietari. Acest lucru se face cu respectarea actului normativ
NT-DPE-01/2004, respectiv montarea unui contor separat pe casa scării și
scoaterea instalației de utilizare din apartamentul vecin și redirecționarea ei
conform acestuia actul normativ așa cum a precizat însăși pârâta la termenul de
judecată la 14 iunie 2007, prilej cu care a indicat două variante legal
admisibile și, totodată reclamantul este obligat să dețină acordul celorlalți
proprietari să se racordeze la instalația nou existentă în urma unei estimative
despăgubiri.
Or, reclamantul a
refuzat să facă demersuri cu privire la încheierea unui contract individual de
furnizare gaz metan, împrejurare ce rezultă din adresa emisă de Asociația de
Proprietari, depusă în dosarul de recurs la fila xx, către reclamant, potrivit
căreia aceasta aduce la cunoștință că sunt de acord cu efectuarea demersurilor
de contractare utilitară.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul
reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 95/ A din 21 iunie
2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 aprilie 2008.