ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.L. a solicitat

prin acțiune obligarea pârâtei SC D.S. SA SUCURSALA BRAȘOV la încheierea

contractului individual de furnizare a gazului metan, iar hotărârea să țină loc

de contract de furnizare, cu cheltuieli de judecată. În susținerea cererii,

reclamantul a arătat că în fapt i se furnizează gaz metan iar facturarea se

face prin intermediul asociației de locatari pentru motivul că este necesară o

contorizare separată individuală prin dezafectarea postului de măsurare deținut

în comun de asociația de proprietari.

Reclamantul a considerat abuzivă

poziția pârâtei pentru motivul că numai apartamentul său este racordat la

contorul 023187 și că în aceste condiții nu este necesară dezafectarea

contorului existent și efectuarea unei alte instalații ci doar emiterea facturii

în mod direct pe numele său.

Tribunalul Brașov, secția

comercială, prin sentința nr. 109/2006, i-a respins acțiunea reclamantului cu

motivarea că acesta nu și-a dovedit conform art. 1169 C. civ., pretențiile

deduse judecății întrucât contractul de furnizare se poate încheia numai după efectuarea

contorizării individuale a consumului pentru apartamentul său. A mai reținut că

în prezent contractul este încheiat cu asociația de proprietari și că se impune

racordarea separată a recurentului. Un alt motiv reținut de instanța de fond se

referă la faptul că instalația trece prin alte apartamente lucru neadmis de

normele tehnice din 2004.

Sentința tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, care a respins, ca

nefondat, apelul reclamantului, prin decizia nr. 73 din 1 iunie 2006. Instanța

de apel a examinat schițele de proiect privind separarea instalației de

utilizare a gazului metan cât și contractul asociației de proprietari și a

ajuns la concluzia că reclamantul nu poate prelua acest contract fără acordul

Asociației de proprietari întrucât instalația este coproprietatea tuturor

locatarilor din imobil. A fost înlăturată și susținerea potrivit căreia i s-ar

aplica art. 74, 75, 88 din H.G. nr. 1275/2000 pentru motivul că aceste dispoziții

se referă la modul de repartizare a consumului de gaze, acolo unde nu există

sisteme proprii de măsurare, iar repartizarea cheltuielilor se face prin

hotărârea asociației de proprietari.

Împotriva deciziei nr. 73/2006

a declarat recurs, reclamantul C.L. pentru motivele prevăzute de art. 304 alin.

(7) – (9) C. proc. civ. În esență, recurentul a criticat decizia pentru motivul

că s-au interpretat greșit prevederile din H.G. nr. 1275/2000 și Legea nr. 114/1996

întrucât dispozițiile reținute de instanța de apel se referă la situația în

care în imobil nu există aparate de măsură a consumurilor individuale pe apartamente

și locatari. Recurentul a mai susținut că din cei 10 locatari de pe scara blocului

este singurul căruia i se contorizează consumul de gaze la vechiul contor care

a aparținut asociației de proprietari și că oricum această investiție făcută de

proprietari s-a amortizat iar prin contorizarea separată aceștia au renunțat la

contribuția adusă pentru realizarea investiției. În prezent, a mai arătat

recurentul, contorul în discuție măsoară consumul de gaze la bucătărie numai pentru

aparatamentul său așa încât nu se justifică facturarea consumului prin

intermediul asociației de proprietari. La cererea de recurs au fost anexate

înscrisuri pentru a se dovedi intervențiile care au fost făcute în acest scop

la D. de asociația de proprietari pentru a se găsi o soluție tehnică în vederea

montării unui convector pe gaz metan, cât și adresa Asociației de proprietari

din 15 ianuarie 2007 către recurent în legătură cu faptul că s-au făcut

demersuri pentru rezilierea contractului încheiat de asociația de proprietari

cu intimata. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat ca soluțiile

pronunțate să fie modificate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei

intimate la încheierea contractului individual de furnizare a gazului metan.

Intimata, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea recursului pentru motivul că facturarea gazului metan

nu se poate face direct către consumator în lipsa unei contorizări individuale.

De asemenea, a arătat că nu se poate încheia contract cu reclamantul pentru că

instalația este coproprietatea locatarilor de pe scară dar și pentru că

instalația așa cum este în prezent nu mai corespunde din punct de vedere tehnic.

Recursul este fondat.

O primă chestiune care se

impune a fi precizată este cea referitoare la poziția intimatei de unic

distribuitor de gaze care în raporturile cu persoanele fizice și juridice consumatoare

impune propria sa conduită fără să aibă în vedere și protecția pe care trebuie

să o asigure consumatorilor.

Din acest punct de vedere,

al poziției sale dominante, se constată din actele dosarului că intimata, deși

sesizată de asociația de proprietari și de recurent cu o situație care s-a ivit

ca urmare a contorizărilor individuale, s-a situat în postura de a susține

drepturile asociației de proprietari asupra unei instalații de gaze care nu mai

era utilizată decât de recurent. Contrar acestei situații, asociația de

proprietari a făcut demersuri către intimată în sensul de a-l sprijini pe

recurent în rezolvarea problemei legată de distribuția de gaze tocmai în

considerarea faptului că este unicul proprietar care mai utilizează vechea

instalație de gaze solicitându-i D. să găsească o soluție tehnică pentru

acesta, în condițiile în care consumatorul nu poate suporta cheltuielile pentru

contorizare separată.

La acest demers nu s-a dat

un răspuns cu referire la solicitarea respectivă și mai mult se afirmă prin întâmpinare

că nu s-ar putea utiliza instalația existentă pentru că este depășită tehnic

deși în prezent livrarea de gaze se face prin aceasta. Pentru a se înlătura

această conduită care în context poate fi considerată abuzivă față de poziția

distribuitorului de gaze în raporturile cu consumatorii se impune, având în

vedere și disponibilitatea asociației de locatari de a renunța la contract și

de a sprijini demersurile recurentului, să se reanalizeze posibilitățile

tehnice de asigurare a livrării gazelor către recurent și de debranșare a

caloriferului din uscătorie cu acordul asociației de proprietari precum și a

poziției asociației de locatari chiar dacă nu este parte în proces față de

utilizarea vechii instalații și a contorului care în prezent măsoară doar consumul

recurentului.

Față de precizările de mai

sus se constată că soluția din apel nu  s-a bazat pe o analiză în context a

sentinței dedusă spre examinare din punctul de vedere al temeiniciei și

legalității acesteia de vreme ce nu a cerut intimatei să prezinte o soluție

tehnică pentru o situație proprie. Mai mult din înscrisurile aflate la dosarul

de fond rezultă că în anul 2005, intimata a insistat pentru contorizarea

separată fără să ofere o alternativă tehnică pentru situația în care nu ar fi necesară

dezafectarea vechii instalații.

Nefiind lămurite aceste

chestiuni de fapt nu se poate analiza în recurs dacă refuzul intimatei de a

încheia contract de furnizare separat și de a-i factura direct recurentului consumul

este întemeiat. Nu în ultimul rând este de reținut că în cazul în care s-ar

accepta rezilierea contractului de distribuție cu asociația de proprietari,

unicului beneficiar al vechiului contract, în speță recurentului, nu i s-ar mai

asigura livrarea de gaze, lucru nepermis în condițiile în care nu există alternativă

pentru consumator de a apela la alt distribuitor.

Având în vedere că Înalta

Curte hotărâște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează

hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de

fapt care au fost deplin stabilite, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

recursul se va admite iar decizia va fi casată în vederea completării

probatoriilor pe baza cărora să se stabilească în mod corect raporturile

juridice dintre părți față de obiectul cererii deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul C.L., împotriva deciziei nr. 73 din 1 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.