ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5080/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1479 din 23 martie 2010 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul H.L.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect obligarea pârâtului la elaborarea și aprobarea unei hotărâri privind modificarea și completarea art. 6 alin. (1) din Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea, aprobat prin H.G. nr. 1581 din 19 decembrie 2007 și a admis totodată cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, este adevărat că potrivit art. 2 alin. (2) din H.G.

nr. AA/2005, privind înființarea SC F.P. SA, după constituirea acestei societăți și cel puțin atâta vreme cât statul este acționar, modificarea și/sau completarea acestui act necesită, în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre de guvern, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, modificată și completată și ale Legii nr. 297/2004 completată și modificată, fiind supusă autorizării prealabile a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, dar Guvernul are deplină libertate de a decide o astfel de soluție. Pe cale de consecință s-a apreciat că instanța de judecată, potrivit competenței sale, fiind limitată la interpretarea și aplicarea legii și în condițiile în care nu există un act normativ care să oblige Guvernul să adopte o hotărâre în sensul autorizării Fondului Proprietatea să vândă, la Bursa de Valori București, acțiunile societăților comerciale și ale entităților pe care le posedă în portofoliu, acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1479 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată. Reclamantul a învederat, prin motivele de recurs, că sentința recurată este nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind în mod greșit că competența sa este limitată numai la interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Or, dacă prima instanța ar fi aplicat corect legea, ar fi constatat că dispozițiile imperative cuprinse în Legea nr. 247/2005, în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 81/2007 și în hotărârea de guvern dată în aplicarea acestor norme legale justifică admisibilitatea acțiunii reclamantului prin care s-a solicitat obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri privind completarea Actului constitutiv al Fondului Proprietatea, în sensul ca acesta să poată vândă la bursă acțiunile entităților din portofoliul său. În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Prin acțiune reclamantul H.L.I. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea Guvernului României la elaborarea și aprobarea unei hotărâri de modificare și completare a art. 6 alin. (1) din „Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea” aprobat prin H.G.

nr. 1581/2007, în sensul ca acest fond să fie autorizat să vândă la Bursa de Valori București acțiunile societăților comerciale și entitățile pe care le are în patrimoniu, iar sumele realizate să fie virate integral Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea achitării despăgubirilor în numerar pentru casele naționalizate, precum și stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin - inclusiv cele morale - pentru nepunerea în executare timp de peste 3 ani a unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care i s-au aprobat despăgubirile în echivalent pentru imobile naționalizate abuziv. Prima instanță a respins în mod corect acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, pârâtul Guvernul României neputând fi obligat la aprobarea/adoptarea unei hotărâri care să cuprindă, ca soluție cu caracter normativ, propunerea de reglementare apreciată de recurent ca fiind potrivită pentru obținerea de fonduri necesare achitării despăgubirilor pentru imobilele naționalizate.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. AA/2005 privind înființarea SC F.P. SA, modificată și completată prin H.G. nr. 1581/2007, SC F.P. SA este persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni. Aceasta se organizează, funcționează și își încetează activitatea conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

După constituirea SC F.P. SA și cel puțin atâta timp cât statul este acționar al Fondului Proprietatea, modificarea și/sau completarea actului constitutiv necesită, în contextul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. AA/2005, cu modificările și completările ulterioare, în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre a guvernului, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și se supune autorizării prealabile a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Modificarea actului constitutiv al SC F.P. SA se poate efectua numai în condițiile stabilite de art. 12 alin. (3) lit. l) din Actul constitutiv astfel cum este prevăzut în anexa la H.G.

nr. AA/2005, modificată și completată, coroborate cu cele ale art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pe baza hotărârii adunării generale a acționarilor. Pe de altă parte, se reține că potrivit art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G.

nr. 561/2009, au dreptul să inițieze proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate, următoarele autorități publice: a) ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, aflate în subordinea guvernului, precum și autoritățile administrative autonome; b) organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află; c) prefecții, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, potrivit legii, prin Ministerul Administrației și Internelor. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt întemeiate și că este legală hotărârea atacată în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul H.L.I. împotriva sentinței civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.