ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5080/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1479 din 23 martie 2010 a respins,

ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul H.L.I., în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, având ca obiect obligarea pârâtului la elaborarea și aprobarea

unei hotărâri privind modificarea și completarea art. 6 alin. (1) din Actul Constitutiv

al Fondului Proprietatea, aprobat prin H.G. nr. 1581 din 19 decembrie 2007 și a

admis totodată cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată

de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, este adevărat că potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. AA/2005,

privind înființarea SC F.P. SA, după constituirea acestei societăți și cel puțin

atâta vreme cât statul este acționar, modificarea și/sau completarea acestui act

necesită, în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre de guvern, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 31/1990, republicată, modificată și completată și ale Legii nr. 297/2004

completată și modificată, fiind supusă autorizării prealabile a Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare, dar Guvernul are deplină libertate de a decide o astfel de

soluție.

Pe cale de consecință

s-a apreciat că instanța de judecată, potrivit competenței sale, fiind limitată

la interpretarea și aplicarea legii și în condițiile în care nu există un act normativ

care să oblige Guvernul să adopte o hotărâre în sensul autorizării Fondului Proprietatea

să vândă, la Bursa de Valori București, acțiunile societăților comerciale și ale

entităților pe care le posedă în portofoliu, acțiunea formulată de reclamant este

inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile

nr. 1479 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal prin care

s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în

sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată.

Reclamantul a învederat,

prin motivele de recurs, că sentința recurată este nelegală și netemeinică, instanța

de fond apreciind în mod greșit că competența sa este limitată numai la interpretarea

și aplicarea unitară a legii. Or, dacă prima instanța ar fi aplicat corect legea,

ar fi constatat că dispozițiile imperative cuprinse în Legea nr. 247/2005, în Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 81/2007 și în hotărârea de guvern dată în aplicarea

acestor norme legale justifică admisibilitatea acțiunii reclamantului prin care

s-a solicitat obligarea Guvernului României la emiterea unei hotărâri privind completarea

Actului constitutiv al Fondului Proprietatea, în sensul ca acesta să poată vândă

la bursă acțiunile entităților din portofoliul său.

În cauză a formulat întâmpinare

Guvernul României, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Prin acțiune reclamantul

H.L.I. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea Guvernului României

la elaborarea și aprobarea unei hotărâri de modificare și completare a art. 6

alin. (1) din „Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea” aprobat prin H.G.

nr. 1581/2007, în sensul ca acest fond să fie autorizat să vândă la Bursa de Valori

București acțiunile societăților comerciale și entitățile pe care le are în patrimoniu,

iar sumele realizate să fie virate integral Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților în vederea achitării despăgubirilor în numerar pentru casele naționalizate,

precum și stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin - inclusiv cele morale - pentru

nepunerea în executare timp de peste 3 ani a unor hotărâri judecătorești irevocabile

prin care i s-au aprobat despăgubirile în echivalent pentru imobile naționalizate

abuziv.

Prima instanță a respins

în mod corect acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, pârâtul Guvernul României

neputând fi obligat la aprobarea/adoptarea unei hotărâri care să cuprindă, ca soluție

cu caracter normativ, propunerea de reglementare apreciată de recurent ca fiind

potrivită pentru obținerea de fonduri necesare achitării despăgubirilor pentru imobilele

naționalizate.

Potrivit Hotărârii Guvernului

nr. AA/2005 privind înființarea SC F.P. SA, modificată și completată prin H.G.

nr. 1581/2007, SC F.P. SA este persoană juridică română, având forma juridică de

societate comercială pe acțiuni. Aceasta se organizează, funcționează și își încetează

activitatea conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și

completările ulterioare, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 81/2007 pentru

accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările

și completările ulterioare, și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. După constituirea SC F.P.

SA și cel puțin atâta timp cât statul este acționar al Fondului Proprietatea, modificarea

și/sau completarea actului constitutiv necesită, în contextul dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din H.G. nr. AA/2005, cu modificările și completările ulterioare,

în toate cazurile, aprobarea prin hotărâre a guvernului, cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor

emise în aplicarea acesteia și se supune autorizării prealabile a Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare. Modificarea actului constitutiv al SC F.P. SA se poate efectua

numai în condițiile stabilite de art. 12 alin. (3) lit. l) din Actul constitutiv

astfel cum este prevăzut în anexa la H.G. nr. AA/2005, modificată și completată,

coroborate cu cele ale art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pe baza hotărârii

adunării generale a acționarilor.

Pe de altă parte, se reține

că potrivit art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, au dreptul să

inițieze proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern,

conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate, următoarele autorități publice:

a) ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale,

aflate în subordinea guvernului, precum și autoritățile administrative autonome;

b) organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea

sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare

se află; c) prefecții, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București,

potrivit legii, prin Ministerul Administrației și Internelor.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt

întemeiate și că este legală hotărârea atacată în cauză, se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului

declarat de reclamantul H.L.I. împotriva sentinței civile nr. 1479 din 23 martie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.L.I. împotriva sentinței civile nr. 1479 din 23 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.