ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2797/2012

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 3416/114/2010, reclamanta SC T.C.I. SRL a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtelor SC F.E.F.M.N. SA și SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA la modificarea facturii fiscale de estimare din 30 noiembrie 2008, în sensul menționării unui consum estimat mediu de energie activă raportat la estimările de energie electrică făcute lunar pe ultimele 12 luni.

În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a arătat că în data de 30 noiembrie 2008 a fost emisă factura în valoare de 135.405,59 RON pentru punctul de consum situat în Buzău, factura reprezentând un consum estimat de către furnizor pentru perioada 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008, facturarea facându-se pe o energie activă estimată, pârâtele stabilind eronat acest consum, obligația lor fiind aceea de a recurge la stabilirea consumului estimat, facându-se media lunară a consumului de energie electrică înregistrat de către abonat în ultimele 12 luni. Prin sentința nr. 2868 din 21 iunie 2011, Tribunalul Buzău a respins excepția lipsei de interes în promovarea cererii, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.C.I.

SRL și a obligat pârâtele să modifice în parte factura fiscală de estimare din 30 noiembrie 2008, respectiv mențiunile din anexa facturii pentru punctul de lucru situat în Buzău, și, în consecință, emiterea unei noi facturi de estimare pentru aceeași perioadă, respectiv 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008 și pentru același punct de lucru, raportat la un consum mediu de energie activă estimată de 553 kwh/zi. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut evidența interesului reclamantei în formularea acțiunii, iar, pe fondul cauzei, a reținut că factura fiscală este o factură de estimare, în cuprinsul ei facându-se în mod expres mențiunea „energie activă estimată”. Prin decizia nr. 115 din 31 octombrie 2011, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de pârâtele SC F.E.F.M.N.

SA și SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA împotriva sentinței civile nr. 2868 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit contractului de furnizare a energiei electrice încheiat la 28 iulie 2000, SC E. SA s-a obligat să furnizeze societății reclamante energie electrică la punctele sale de lucru, printre care și cel din Buzău, determinarea și regularizarea cantităților de energie electrică consumată de SC T.C.I. SRL realizându-se prin citirea lunară, în Capitolul 6 din contract prevăzându-se că factura emisă de furnizor conține o valoare estimată pentru luna în curs și o valoare de regularizare pentru luna precedentă.

Contractul de furnizare încheiat la 28 iulie 2000 a fost modificat prin actul adițional din 01 iulie 2006 în sensul că furnizorul de energie electrică să emită lunar câte o factură cu contravaloarea energiei electrice determinată prin estimare la două luni, iar în cea de a treia lună determinarea și regularizarea consumului de energie electrică realizându-se prin citire efectivă a aparatului de măsură montat la fiecare loc de consum.

În data de 06 noiembrie 2008 s-a efectuat o citire a indexului contorului montat la punctul de consum din Buzău, s-a emis factura din 30 noiembrie 2008 pentru o cantitate de 298.812 kwh, pentru toate cele patru puncte de consum, din care 264.936 kwh reprezentând consumul real pentru menționatul punct de consum rezultat din citirea contorului la 06 noiembrie 2008, iar diferența reprezentând estimarea consumului pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008. La momentul efectuării citirii, contorul a fost demontat, supus unei expertize tehnice, finalizată prin raportul din 17 noiembrie 2008 întocmit de Serviciul Județean de Metrologie Legală Buzău, declarat admis, ulterior montându-se un nou aparat de măsură, cu index 0. La momentul demontării contorului din punctul de consum al SC T.C.I.

SRL, consumul înregistrat de acest aparat de măsură a fost confirmat de reprezentantul societății consumatoare prin semnarea și ștampilarea bonului de mișcare din 06 noiembrie 2008, astfel că factura emisă la 06 noiembrie 2008, după citirea contorului la acea dată, conține consumul efectiv de 264.936 kwh și un consum estimativ pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008, de 2.235 kwh, cum s-a concluzionat de expertul energetic P.S.A., care a întocmit expertiza în Dosarul nr. 1296/114/2008 al Tribunalului Buzău, în care au fost părți intimata reclamantă și Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Buzău, concluziile expertului fiind opozabile părților, întrucât această lucrare a fost administrată ca probă în prezenta cauză, conform încheierii din 16 februarie 2011. Împotriva deciziei din apel a formulat recurs reclamanta SC T.C.I.

SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - factura emisă de pârâtă reprezintă consumul estimat, în mod eronat instanța de apel reținând că menționata factură are o componentă de citire și una de estimare; - instanța de apel a încălcat art. 969 C. civ. prin: - greșita interpretare a art. 7 pct. 1 lit. a) și lit. b) din actul adițional la contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori din 01 iulie 2006 conform căruia emiterea facturii se face lunar, primele două facturi fiind de consum estimat, cea de-a treia fiind de regularizare; - ignorarea art. 146 din H.G. nr. 1007/2004 care interzice furnizorului emiterea unei facturi mixte - de regularizare și estimare.

Recursul este nefondat. Este de observat că instanța de apel a socotit prevederile contractuale, precum și cele ale H.G. nr. 1007/2004, potrivit cărora în cazul intervalelor mai mari de o lună între citiri, în prima factură după citire se va efectua regularizarea plăților corespunzător datelor citite. Astfel, facturarea consumului de energie de la punctul de consum este corectă, neimpunându-se modificarea facturii fiscale din 30 noiembrie 2008 pentru perioada 16 octombrie 2008-16 noiembrie 2008 la un consum mediu de energie activă de 553 kwh/zi, întrucât un asemenea consum se putea stabili numai dacă nu s-ar fi ținut cont de demontarea și citirea finală a contorului din 06 noiembrie 2008, or, la acest moment s-a efectuat citirea contorului, consumul efectiv real fiind de 264.936 kwh, iar estimarea pentru perioada 06 noiembrie 2008-16 noiembrie 2008 s-a realizat raportat la acest consum real, în același sens fiind și concluziile expertului contabil.

Este de subliniat, așadar, că factura din 30 noiembrie 2008 a fost legal emisă, instanța de apel prin admiterea apelurilor pronunțând o hotărâre justă în aplicarea clauzelor contractuale și a legislației în materie, cu specială referire la H.G. nr. 1007/2004, așadar, ipotetica încălcare a art. 969 C. civ. și a precitatei hotărâri de guvern neputând conduce la admiterea recursului în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. În ce privește pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. se constată că acesta a fost invocat strict formal de către recurentă, fără a fi dezvoltat conform cerințelor legale spre a putea fi analizat. Criticile de nelegalitate circumscrise pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. urmează a fi respinse, având în vedere că, din decizia pronunțată de instanța de apel, rezultă cu claritate considerentele acesteia, dezvoltate în respectarea înscrisurilor depuse în probațiune.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul formulat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC T.C.I. SRL împotriva deciziei nr. 115 din 31 octombrie 2011 a secției a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.