ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5292/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5292/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei, să fie obligat să soluționeze cererea sa de îndată și la plata daune morale în valoare de 1 RON. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, a formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române încă din anul 2003, nr. 7658/2003, că deși a efectuat demersuri suplimentare, nu i-a fost soluționată cererea creându-i astfel și un stres continuu și o afectare a demnității sale. A întemeiat cererea pe prevederile art. 9 și 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind cetățenia, art. 5 și 20 din Constituție, art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, art. 1, 2, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
A depus înscrisuri, în susținerea cererii, precum și practică judiciară în materie. Pârâtul Ministerul Justiției nu a formulat întâmpinare sau concluzii în cauză. Prin sentința nr. 538 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești; a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale; a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbru judiciar, taxa de timbru și onorariu de avocat, redus în mod corespunzător.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat cu cerere, Comisiei pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei române solicitând redobândirea cetățeniei române, iar la data de 21 ianuarie 2008 s-a adresat din nou Comisiei prin care solicitat să i se soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei romane. Chiar dacă legea nu stabilește un termen înlăuntrul căruia Comisia să procedeze la soluționarea cererilor de dobândire sau redobândire a cetățeniei romane, din analiza de ansamblu a dispozițiilor cap. 3 din Legea nr. 21/1991 fiind evident ca legiuitorul a avut in vedere o procedură de soluționare a cererilor cu o durata rezonabilă, in condițiile in care, potrivit art. 13 alin. ultim examinarea cererii de către comisie se poate face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia, fiind stabilit un termen pe zile după care comisia poate proceda la soluționarea cererii.
S-a motivat că procedura acordării sau redobândirii cetățeniei romane presupune o procedură care se întinde pe o anumita perioada de timp și de asemenea, nu poate fi ignorat faptul ca Biroul de cetățenie are in evidente un număr mare de cereri, insa cererile de acordare a cetățeniei au fost formulate in 2003, iar Comisia nu a luat în lucru acest dosar nici până la data de 10 decembrie 2008, data formulării acțiunii. În speță, durata de circa 6 ani de la depunerea dosarului nu poate constitui in nici un caz un termen rezonabil în sensul Convenției, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborată cu Legea nr. 21/1991, prin nesoluționarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil, acesta a fost vătămat in drepturile sale privind redobândirea cetățeniei.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, având în vedere, pe de o parte, faptul ca prin admiterea cererii și obligarea autorității să procedeze la soluționarea cererii se realizează astfel și o reparație morală reclamantului, valoarea prejudiciului indicat de reclamant, de 1 leu, reflectând de fapt că aceasta este natura prejudiciului invocat de către acesta. În baza art. 274-276 C. civ. prima instanță l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești , susținând că cererea reclamantului a fost soluționată de la data de 5 decembrie 2008 și că prin respingerea cererii de amânare a fost în imposibilitate de a face dovada respectivă.
S-a depus adresa nr. 1536/2009, adresa nr. 14399/2009. Analizând motivele de recurs, actele cauzei și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține următoarele: Reclamantul a înregistrat acțiunea la Curtea de Apel București la data de 10 decembrie 2008, primul termen de judecată fiind stabilit la 11 februarie 2009. La data de 10 februarie 2009 s-a solicitat de către pârât, pentru termenul din 11 februarie 2009, acordarea unui nou termen pentru a se pregăti apărarea. La termenul din 11 februarie 2009, Curtea de Apel a respins cererea pârâtului, apreciind că nu este temeinic justificată și a acordat cuvântul pe fond părții prezente. Această modalitate de soluționare a cauzei, deși se încadrează în prevederile art. 156 C. proc.
civ. a fost de natură a crea imposibilitatea prezentării de către pârât a dovezilor privind soluționarea cererii reclamantului până la prima zi de înfățișare. Solicitarea termenului de către pârât nu a avut caracterul unui abuz de drept, fiind primul termen de judecată. Dacă instanța ar fi acordat termenul solicitat sau ar fi amânat pronunțarea, pârâtul era în situația de a dovedi soluționarea cererii reclamantului. Din actele depuse în recurs, respectiv adresa nr. 2536/2009 rezultă că cererea reclamantului privind redobândirea cetățeniei române a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 5 decembrie 2008. În raport de avizarea pozitivă a cererii, acțiunea a rămas fără obiect, la data pronunțării sentinței de către Curtea de Apel București cererea fiind soluționată, astfel încât pretenția reclamantului era recunoscută.
Față de recunoașterea pretențiilor reclamantului până la prima zi de înfățișare, urmează că nu sunt datorate nici cheltuieli de judecată. Având în vedere că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, la data de 5 decembrie 2008, recursul se va admite, se va modifica sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B.G. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 538 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B.G. ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.