ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4904/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2008, reclamanta M.O. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului, prin intermediul Direcției Cetățenie, de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestuia la analizarea/avizarea cererii sale, într-un termen scurt, rezonabil și acordarea de daune morale de 1 RON. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, din anul 2007, nu a primit nici un răspuns, deși și-a completat documentația în vederea soluționării și deși a făcut demersuri suplimentare în acest sens.

Timpul rezonabil pentru soluționarea cererii sale a trecut, iar daunele morale i se cuvin ca urmare a încălcării astfel a demnității sale, a privării de drepturile legale și constituționale, stresului continuu în care s-a aflat. Și-a întemeiat cererea pe art. 9 și 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind cetățenia, pe art. 5, 20 din Constituție, art. 10 1 și urm. din Legea nr. 21/1991 și art. 1, art. 2 și 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 308 din 28 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamantei în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri și a respins capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, termenul de peste un an de la data depunerii cererii de către reclamantă este un termen mult prea mare pentru a fi apreciat ca fiind rezonabil pentru soluționarea cererii, în accepțiunea art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei și a Legii nr. 554/2004, astfel încât, prin nerespectarea lui, s-a cauzat reclamantei o vătămare a dreptului său legat de redobândirea cetățeniei. Referitor la daunele morale, instanța de fond a reținut că soluția se impune, întrucât, prin admiterea acțiunii, s-a realizat părții o reparație morală corespunzătoare prejudiciului suferit. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. Recurentul a susținut că soluția primei instanțe este greșită, având în vedere că, prin Ordinul nr. 649/C din 24 februarie 2009, a fost admisă cererea reclamantei privind redobândirea cetățeniei române. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu critica formulată de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Este adevărat că, prin Ordinul nr. 649/C din 24 februarie 2009, recurentul a admis cererea intimatei-reclamante M.O. privind redobândirea cetățeniei, însă acest act a fost emis și publicat în M. Of.

nr. 148/10.03.2009, ulterior pronunțării sentinței atacate. Având în vedere că actul invocat astfel în recurs de către intimat a fost emis și publicat după pronunțarea hotărârii, astfel încât instanța a fost în imposibilitate de a-l avea în vedere și că, în raport cu actele depuse la dosar, soluția adoptată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 308 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.