ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, și să fie obligat același pârât să procedeze la analizarea cererii sale de îndată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în anul 2004, că ulterior a mai formulat și alte cereri și, că până în prezent, cererea sa nu a fost soluționată, încălcându-i-se demnitatea umană și fiind privat de drepturile legale și constituționale ce i se cuveneau, motiv pentru care a solicitat și daune morale de 1.000 RON.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1672 din 15 aprilie 2009, a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să analizeze și să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de o lună. Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului daune morale de 1.000 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că față de împrejurarea că reclamantul și-a completat dosarul în 2008 și față de necesitatea obținerii a numeroase avize de la mai multe autorități (S.R.I.; S.I.E.; M.I.R.A.; M.A.E.) cererea reclamantului nu poate fi soluționată de îndată, ci într-un termen rezonabil de o lună, însă, pârâtul fără nici o justificare nu a soluționat cererea reclamantului în acest termen, prejudiciindu-l.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. Recurentul a susținut că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că a refuzat să amâne judecarea cauzei la cererea motivată a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, aducându-i atingere dreptului de apărare și dreptului la un proces echitabil. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta susține că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în ședința din 15 decembrie 2008 Comisia pentru Cetățenie a analizat și avizat pozitiv cererea reclamantului, astfel că, nu se poate reține refuzul recurentului-pârât de a soluționa cererea reclamantului.

Mai mult, se susține de către recurent că, prin Ordinul Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești privind redobândirea cetățeniei române de către unele persoane „se aprobă cererile de redobândire a cetățeniei române persoanelor care au avut această cetățenie și au solicitat redobândirea ei, cu menținerea domiciliului în străinătate, intimatul-reclamant figurând la numărul de ordine. Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente: Referitor la primul motiv de recurs potrivit căruia instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se reține că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de amânare a judecății, formulată de recurentul-pârât.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 156 C. proc. civ., instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată. Cum recurentul nu a făcut dovada imposibilității de prezentare și cum de la data emiterii citației (20 martie) și până la termenul de judecată (15 aprilie) acesta a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea, în mod corect instanța a respins cererea acestuia, pășind la soluționarea cauzei pe fond. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, trebuie să avem în vedere faptul că Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă, însă, un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

În același sens sunt, de asemenea, și prevederile art. 7 din recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare , adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007, art. intitulat „Principiul acționării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „ Autoritățile publice trebuie să acționeze și să își îndeplinesc atribuțiile într-un termen rezonabil ”. Cu privire la noțiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu. În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

În speță, verificând cererea adresată de reclamant se constată că de la formularea acesteia în anul 2007 și respectiv completarea dosarului făcută în anul 2008 și până la data formulării acțiunii la instanța de fond – 9 februarie 2009, s-a scurs o perioadă de timp relativ scurtă, dacă luăm în considerare volumul mare de lucru al pârâtului. La stabilirea caracterului rezonabil al termenului în care să se soluționeze cererea reclamantului trebuie avut în vedere și faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare și funcționare al Secției Consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influențat și de atitudinea autorităților moldovene.

În aceste condiții, plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul completări dosarului și data formulării acțiunii în instanță, se poate considera că nu a fost depășit „termenul rezonabil” pentru soluționarea cererii. De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 1672 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului S.A. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.