ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 1782 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.E.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea București Ilfov în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că obiectul cererii vizează anularea avizului nefavorabil nr. 92106 din 21 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a deciziei nr. 97 din 3 august 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional P.O.S.

D.R.U. Regiunea București Ilfov, recunoașterea dreptului de a beneficia de majorarea salarială conform H.G. nr. 595/2009, obligarea autorității la eliberarea unui aviz favorabil și obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflației. Având în vedere obiectul acțiunii introductive instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, iar competența este stabilită în raport de locul ocupat de organul emitent al actului atacat, care este de nivel central. Prin sentința nr. 115 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit un conflict negativ de competență, Curtea a înaintat dosarul Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că reclamanta D.E.M. îndeplinește funcția publică de auditor intern în cadrul Compartimentului de Audit Intern al Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea București Ilfov, iar determinant, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, este raportul de serviciu al reclamantei care este stabilit cu un organ administrativ deconcentrat, la nivel regional și care are capacitatea juridică administrativă de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcționarului public. De asemenea, instanța a reținut că actul care se solicită a fi atacat este emis de Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea București Ilfov, acesta fiind actul administrativ ce se solicită a fi anulat, întrucât avizul acordat de Ministerul Finanțelor Publice pentru acordarea majorărilor salariale nu constituie act administrativ, fiind o operațiune administrativă anterioară emiterii actului.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe D.E.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional P.O.S. D.R.U. Regiunea București Ilfov în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce urmează. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea avizului nefavorabil nr. 92106 din 21 iulie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a deciziei nr. 97 din 3 august 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional P.O.S.

D.R.U. Regiunea București Ilfov, recunoașterea dreptului de a beneficia de majorarea salarială conform HG nr. 595/2009, obligarea autorității la eliberarea unui aviz favorabil și obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu rata inflației. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituția României competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilesc că acele cauze care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, rezultă că această competență de soluționare a litigiului de față urmează a fi stabilită în funcție de poziționarea autorității angajatoare a reclamantului, unitate cu care acesta se află în raporturi de serviciu, competență stabilită exclusiv prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul pricinii, , competența aparține Tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.