ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.C.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea hotărârii nr. 3164 din 05 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea ei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea prevăzută de Legea nr. 309/2002, respectiv de beneficiară a prevederilor art. 1 din acest act normativ, pentru perioada 12 august 1952-11 august 1955. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod greșit pârâta nu a luat în calcul perioada stagiului militar, solicitând, prin urmare, luarea în considerare la stabilirea drepturilor, a întregii perioade de stagiu militar, satisfăcută de soțul decedat, respectiv perioada 12 august 1954-11 august 1955. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4/F/CA din 15 ianuarie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D.F., dispunând anularea hotărârii nr. 3164 din 05 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 august 1952-17 februarie 1954. Totodată,

a dispus respingerea solicitării reclamantei pentru restul perioadei cuprinsă între 17 februarie 1954-11 august 1955 și a obligat pârâta să-i plătească drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 01 august 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din analiza comparativă a înscrisurilor de la dosar rezultă că, în fapt, soțul reclamantei a efectuat o perioadă cuprinsă între 12 august 1952-17 februarie 1954 stagiu militar prin muncă în Detașamentele de Muncă, la Timișoara și Aiud, chiar dacă în livretul militar nu se prevede expres acest lucru. Instanța a mai reținut și faptul că, întrucât pentru perioada 17 februarie 1952-11 august 1955, reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale cu acte oficiale și nici cu martori, cererea sa va fi respinsă pentru această perioadă.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna. Recurenta a susținut, în esență, că situația în care s-a aflat soțul contestatoarei nu corespunde celei reglementate de lege, întrucât deși soțul reclamantei a prestat muncă, totuși aceasta a fost prestată în cadrul armatei și nu în cadrul unui detașament de muncă din Direcția Generală a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă. Acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002 unor persoane care nu se încadrează în prevederile acesteia constituie nu numai o violare a legii, ci chiar o substituire a legiuitorului de către instanță.

Recurenta a mai susținut și faptul că nici prin proba testimonială și nici prin livretul militar nu s-a făcut dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, în sensul că soțul contestatoarei ar fi efectuat stagiul militar în calitate de muncitor într-un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii (Timișoara și Aiud). Analizând recursul formulat în raport de dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ. și de motivele invocate, Curtea îl va admite în sensul celor ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961”.

Rezultă, deci, din dispozițiile legale invocate, că pentru recunoașterea drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002 trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv: condiția efectuării stagiului militar într-un detașament de muncă și aceea a perioadei prevăzute în lege, 1950-1961. Conform prevederilor art. 6 alin. (2) din lege, stabilirea drepturilor se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare din adeverințele centrelor militare, județene sau U.M. Pitești. Potrivit art. 3 din aceeași lege, soția celui decedat din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002 va primi o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat în condițiile art. 2, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În cauză, din livretul militar rezultă că D.F., defunctul soț al reclamantei, a fost încorporat la data de 12 august 1952, în unitatea militară unde a depus jurământul, făcând parte din corpul soldaților și, de unde, a fost lăsat la vatră la data de 11 august 1955. Față de această situație și de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 rezultă că, în mod cert, defunctul soț al reclamantei a lucrat într-o unitate militară și nu într-un detașament de muncă, astfel că hotărârea pârâtei nr. 3164 din 05 septembrie 2006 prin care cererea reclamantei a fost respinsă este temeinică și legală, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 referindu-se expres și limitativ doar la stagiul militar efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, criticile fiind întemeiate, în sensul considerentelor ce au precedat, recursul urmează a fi admis, a se modifica în tot sentința atacată și pe fond a se respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 4/F/CA din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.