ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta D.C. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Covasna, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea

contenciosului administrativ să dispună anularea hotărârii nr. 3164 din 05

septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea ei să emită o nouă hotărâre, prin care

să-i recunoască calitatea prevăzută de Legea nr. 309/2002, respectiv de beneficiară

a prevederilor art. 1 din acest act normativ, pentru perioada 12 august 1952-11

august 1955.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod greșit pârâta nu a luat în calcul perioada stagiului

militar, solicitând, prin urmare, luarea în considerare la stabilirea drepturilor,

a întregii perioade de stagiu militar, satisfăcută de soțul decedat, respectiv perioada

12 august 1954-11 august 1955.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4/F/CA din

15 ianuarie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în calitate

de soție supraviețuitoare a defunctului D.F., dispunând anularea hotărârii nr. 3164

din 05 septembrie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea

nr. 309/2002, pentru perioada 12 august 1952-17 februarie 1954.

Totodată, a dispus respingerea

solicitării reclamantei pentru restul perioadei cuprinsă între 17 februarie 1954-11

august 1955 și a obligat pârâta să-i plătească drepturile bănești cuvenite, începând

cu data de 01 august 2006.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că din analiza comparativă a înscrisurilor de la dosar

rezultă că, în fapt, soțul reclamantei a efectuat o perioadă cuprinsă între 12

august 1952-17 februarie 1954 stagiu militar prin muncă în Detașamentele de Muncă,

la Timișoara și Aiud, chiar dacă în livretul militar nu se prevede expres acest

lucru.

Instanța a mai reținut

și faptul că, întrucât pentru perioada 17 februarie 1952-11 august 1955, reclamanta

nu a făcut dovada pretențiilor sale cu acte oficiale și nici cu martori, cererea

sa va fi respinsă pentru această perioadă.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Covasna.

Recurenta a susținut,

în esență, că situația în care s-a aflat soțul contestatoarei nu corespunde celei

reglementate de lege, întrucât deși soțul reclamantei a prestat muncă, totuși aceasta

a fost prestată în cadrul armatei și nu în cadrul unui detașament de muncă din Direcția

Generală a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă.

Acordarea drepturilor

conferite de Legea nr. 309/2002 unor persoane care nu se încadrează în prevederile

acesteia constituie nu numai o violare a legii, ci chiar o substituire a legiuitorului

de către instanță.

Recurenta a mai susținut

și faptul că nici prin proba testimonială și nici prin livretul militar nu s-a făcut

dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, în sensul că soțul contestatoarei

ar fi efectuat stagiul militar în calitate de muncitor într-un detașament de muncă

aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii (Timișoara și Aiud).

Analizând recursul formulat

în raport de dispozițiile art. 304-304

1

C. proc. civ. și de motivele

invocate, Curtea îl va admite în sensul celor ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile acestei legi persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961”.

Rezultă, deci, din dispozițiile

legale invocate, că pentru recunoașterea drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002

trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv: condiția efectuării stagiului

militar într-un detașament de muncă și aceea a perioadei prevăzute în lege, 1950-1961.

Conform prevederilor

art. 6 alin. (2) din lege, stabilirea drepturilor se face la cerere, pe baza înscrisurilor

din livretele militare din adeverințele centrelor militare, județene sau U.M. Pitești.

Potrivit art. 3 din aceeași

lege, soția celui decedat din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile

Legii nr. 309/2002 va primi o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația

ce s-ar fi cuvenit soțului decedat în condițiile art. 2, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

În cauză, din livretul

militar rezultă că D.F., defunctul soț al reclamantei, a fost încorporat la data

de 12 august 1952, în unitatea militară unde a depus jurământul, făcând parte din

corpul soldaților și, de unde, a fost lăsat la vatră la data de 11 august 1955.

Față de această situație

și de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 rezultă că, în mod cert,

defunctul soț al reclamantei a lucrat într-o unitate militară și nu într-un detașament

de muncă, astfel că hotărârea pârâtei nr. 3164 din 05 septembrie 2006 prin care

cererea reclamantei a fost respinsă este temeinică și legală, dispozițiile art.

1 din Legea nr. 309/2002 referindu-se expres și limitativ doar la stagiul militar

efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, criticile

fiind întemeiate, în sensul considerentelor ce au precedat, recursul urmează a fi

admis, a se modifica în tot sentința atacată și pe fond a se respinge acțiunea formulată

de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 4/F/CA din 15

ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.