ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 7 mai 2003, reclamantul A.A. a solicitat anularea
hotărârii nr. 997 din 10 februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de
Pensii Covasna și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea
nr. 309/2002 pentru perioada în care a efectuat stagiul militar la detașamente
de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Curtea
de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat
sentința nr.160/F din 8 iulie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat
hotărârea nr. 997 din 10 februarie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă
hotărâre în care să constate că perioada 17 ianuarie 1953 – 18 noiembrie 1955
se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Hotărând
astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada în condițiile
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002 prin mențiunile din livretul militar că
a efectuat stagiul militar în calitate de contabil într-un detașament de muncă
aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, nefiind instruit.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna,
solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În
primul motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond nu s-a
pronunțat asupra excepției de tardivitate a acțiunii, care a fost invocată prin
întâmpinare și în susținerea căreia s-au depus înscrisuri privind data
comunicării către intimat a actului administrativ atacat.
Prin
cel de-al doilea motiv de casare recurenta a criticat soluția dată pe fondul
cauzei, susținând că instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite cerințele
prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși intimatul a prestat muncă în cadrul unei
unități militare și nu într-un detașament de muncă aflat în subordinea
Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Analizând
actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de
dispozițiile art. 304 și art.304/1 C. proc. civ. Curtea va admite prezentul
recurs pentru următoarele considerente:
În
întâmpinarea depusă la instanța de fond la termenul din 10 iunie 2003, Casa
Județeană de Pensii Covasna a invocat în temeiul art. 6 alin. (5) din Legea nr.
309/2002 excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că hotărârea nr.997 din
10 februarie 2003 a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 21
februarie 2003, conform borderoului de expediere nr. 10/2003, iar acțiunea a
fost formulată la data de 7 mai 2003, după împlinirea termenului legal de 30 de
zile de la comunicarea actului administrativ.
Această
excepție nu a fost soluționată de instanța de fond, încălcându-se astfel
dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se va
pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de
fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Critica
formulată de recurentă pe fondul cauzei este de asemenea întemeiată,
constatându-se că instanța de fond a aplicat prevederile Legii nr. 309/2002
numai pe baza înscrisurilor din livretul militar al intimatului-reclamant fără
a stabili prin probe concludente dacă acesta a efectuat stagiul militar într-un
detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950 – 1961 pentru a beneficia de măsurile reparatorii acordate prin
legea susmenționată.
Cum din
copia livretului militar seria Gd nr.096814 rezultă că în perioada 17 ianuarie
1953 – 18 noiembrie 1955, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la
U.M. 03907 Mamaia, pentru soluționarea justă a cauzei se impunea administrarea
unor probe suplimentare, prin depunerea unor noi înscrisuri de la centrele
militare județene sau adeverințe eliberate de U.M. 02405 Pitești, necesare
stabilirii exacte a situației de fapt și verificării dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Față de
considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea
atacată și în baza art. 314 C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la
aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței
civile nr.160/F din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și
de contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.