ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2100/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 200/F din 23 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Covasna și a anulat hotărârea nr. 271 din 14 noiembrie 2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că perioada 20 iulie 1951 - 20 iulie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din lege, respectiv prin livretul său militar, că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, nefiind instruit.

A mai reținut instanța că, întrucât nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta pe reclamant, de la recunoașterea drepturilor prevăzute de lege. Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 și art. 304 1 C. proc. civ., invocând aplicarea greșită a legii, în sensul că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada efectuării stagiului militar, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, respectiv, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Prin întâmpinarea la recurs, formulată de M.V., soția supraviețuitoare a intimatului-reclamant, decedat la 21 iulie 2004, aceasta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitor legal.

Recursul este fondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În raport cu dispozițiile legale menționate, Curtea constată că datele din livretul militar al reclamantului, cu privire la locul unde s-a executat serviciul militar, nu sunt suficiente pentru a se stabili dacă a fost sau nu, detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii. Ca atare, se impune completarea probelor produse în cauză, cu actele oficiale prevăzute de lege, instanța urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., să administreze probele admisibile pe care le va considera utile soluționării cauzei. Așa fiind, se va admite recursul și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 200/F din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.