ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 mai 2003, reclamantul V.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr.1702/18 martie 2003 și obligarea pârâtei să-i emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul dispozițiilor Legii nr.309/2002 pentru perioada 26 iulie 1955 – 20 august 1957. Prin sentința civilă nr.180 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea; a anulat hotărârea și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada solicitată.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, susținând că reclamantul nu a făcut dovada ca în perioada stagiului militar ar fi lucrat în detașament de muncă aparținând D.G.S.M. Recursul este fondat. In conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961; beneficiază de prevederile legii cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă în perioada 1950 – 1961. Potrivit art.6 alin.2 din aceeași lege, livretul militar este documentul de bază pentru dovedirea acestei situații. Ori, în speță potrivit mențiunile înscrise în livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a fost încorporat la 26 iulie 1955 la U.M.

03119 București, după care la U.M. 04195 București și lăsat la vatră la 20 august 1957. In aceste condiții aprecierea de către Curtea de Apel Brașov a perioadei înscrise în livret ca fiind efectuată în detașament de muncă – la Urziceni, numai pe baza susținerii reclamantului neconfirmată de nici o altă dovadă oficială este vădit netemeinică. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul avea posibilitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 309/2002, să solicite relații în sprijinul afirmațiilor sale fie de la Centrul Militar Județean, fie de la U.M. 02405 Pitești sau Arhivele Naționale. In consecință pentru o justă soluționare a cauzei urmează a se dispune casarea sentinței Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru completarea probatoriilor în sensul menționat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 180/F din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, și de contencios administativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.