ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 13 mai 2003, reclamantul V.P. a chemat în judecată  Casa

Județeană de Pensii Covasna, solicitând  anularea hotărârii emise de  aceasta

cu nr.1702/18 martie 2003 și obligarea pârâtei  să-i emită o nouă hotărâre prin

care să-i  recunoască  beneficiul  dispozițiilor Legii nr.309/2002 pentru

perioada 26 iulie  1955 – 20 august 1957.

Prin

sentința civilă nr.180 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis

acțiunea; a anulat hotărârea și a obligat  pârâta Casa Județeană de Pensii

Covasna să emită o nouă hotărâre prin care să  recunoască  reclamantului

beneficiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada solicitată.

Impotriva

acestei sentințe  a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, susținând

că  reclamantul nu a făcut dovada ca în perioada stagiului militar ar fi lucrat

în detașament de muncă aparținând D.G.S.M.

Recursul

este fondat.

In

conformitate  cu dispozițiile art.1 din Legea nr.309/2002, privind

recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961;  beneficiază de prevederile

legii  cetățeanul  român care a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă în perioada 1950 – 1961.

Potrivit

art.6  alin.2 din aceeași lege,  livretul militar este documentul de bază

pentru dovedirea  acestei situații.

Ori, în

speță potrivit  mențiunile înscrise în livretul militar al reclamantului,

rezultă că acesta a fost încorporat la 26 iulie 1955 la U.M. 03119 București,

după  care la U.M. 04195 București și lăsat la vatră la 20 august 1957.

In

aceste condiții  aprecierea  de către  Curtea de Apel Brașov a perioadei

înscrise  în livret  ca fiind efectuată în detașament de muncă – la Urziceni,

numai pe baza susținerii reclamantului neconfirmată de nici o altă dovadă oficială

este vădit  netemeinică. Aceasta cu atât mai mult  cu cât reclamantul avea

posibilitatea în conformitate cu dispozițiile  Legii  nr. 309/2002, să solicite

relații  în sprijinul afirmațiilor sale  fie de la Centrul Militar Județean,

fie de la  U.M. 02405 Pitești sau Arhivele Naționale.

In

consecință  pentru o justă soluționare  a cauzei urmează a se dispune  casarea

sentinței Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță pentru completarea probatoriilor  în sensul menționat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței

civile nr. 180/F din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială,

și de  contencios administativ.

Casează

sentința atacată și trimite  cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2004.