ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.A.,

soția supraviețuitoare a defunctului M.I. a solicitat ca în contradictoriu cu

Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună anularea hotărârii nr.2222/2003

și să fie obligată pârâta la emiterea unei hotărâri din care să rezulte că este

beneficiara prevederilor Legii nr.309/2002, pentru perioada 1 august 1951 – 3

martie 1954.

Reclamanta

a arătat că soțul său, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada menționată, astfel nejustificat

i s-a respins cererea de acordare a drepturilor cuvenite conform Legii

nr.309/2002.

Curtea

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

nr.127F din 24 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat

pe pârâtă să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 1 august 1951 –

3 martie 1954 se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că

perioada pentru care reclamanta poate beneficia de dispozițiile Legii

nr.309/2002 este cuprinsă între 1.08.1951 – 3.11.1951 și 9.12.1953 – 3.03.1954,

conform celor consemnate în livretul militar al defunctului soț al acesteia, în

acest sens a dat hotărârea de revizuire nr.3554/2003. Se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii ca rămasă fără

obiect.

Recursul

este fondat.

Din

livretul militar seria DO nr.08877781 a lui M.I., soțul defunct al reclamantei

rezultă că acesta și-a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă în

perioadele 1.08.1951 – 3.11.1951 și 9.12.1953 – 3.03.1954.

Prin

Legea nr.309/2002 s-a recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au

efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioada 1950 – 1961.

Deși

prin hotărârea atacată prin prezenta, pârâta a refuzat să-i recunoască

reclamantei-soție supraviețuitoare acest drept, ulterior, în recursul declarat

nu a mai contestat decât perioada acordată de instanță.

În

consecință, se va admite recursul în baza art.312 C. proc. civ. și se va casa

sentința atacată în parte, în sensul că se va admite acțiunea în parte, se va

anula hotărârea nr.2222/2003 emisă de pârâtă și va fi obligată aceasta să emită

o nouă hotărâre prin care să se constate că reclamanta, după defunctul soț,

beneficiază de drepturile prevăzute în art.1 din Legea nr.309/2002, pentru

perioadele 1.08.1951 – 3.11.1951 și 9.12.1953 – 3.03.1954, cu începere de la

luna imediat următoare depunerii cererii.

În

condițiile în care data acordării drepturilor este 1.10.2002, așa cum s-a

stabilit prin decizia de  revizuire nr.3554 din 30.07.2003, se poate reține că

aceasta din urmă reprezintă o punere în executare a prezentei soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile

nr.127/F din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința  atacată în parte, în sensul că admite acțiunea, anulează hotărârea

2222/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr.105/1999. Obligă pârâta să

emită o nouă hotărâre prin care să se constate că reclamanta, după defunctul

soț, beneficiază de drepturile prevăzute de art.1 din Legea nr.309/2002 pentru

perioadele 1.08.1951 – 3.11.1951 și 9.12.1953 – 3.03.1954, cu începere de la

luna imediat următoare depunerii cererii.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.