ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1550/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 190/F, pronunțată la data de 9 septembrie 2003, în dosarul nr. 799/F/CA/2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.D.

și a anulat hotărârea nr. 2445 din 23 aprilie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Brașov, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1949 – 1 octombrie 1951. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta îndeplinește condițiile art. 3, raportat la art. 1 din Legea nr. 309/2002, soțul său, decedat, efectuând stagiul militar în detașamente de muncă, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1 noiembrie 1949 – 1 octombrie 1951. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea prevederilor legale în materie, soțul reclamantei neefectuând stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum cer în mod expres prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, soția celui decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, de o indemnizație lunară egală cu 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat. Dar, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, numai persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Astfel, pentru a beneficia de drepturile acordate, legiuitorul a impus, între altele, îndeplinirea a două condiții cumulative: ca serviciul militar să fi fost efectuat în detașamente de muncă și, pe de altă parte, aceste detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză este dovedită doar îndeplinirea uneia dintre condiții și anume, că soțul reclamantei a satisfăcut stagiul militar în cadrul unui/unor detașamente de muncă, după cum este menționat în copia xeroxată a livretului militar, fără a se menționa apartenența acestuia/acestora la Direcția Generală a Serviciului Muncii sau la fostul Minister al Forțelor Armate. Or, în această situație, instanța de fond era datoare ca, potrivit prevederilor art. 129 C. proc.

civ., să stăruie pentru administrarea unui probatoriu suplimentar, în condițiile art. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, prin solicitarea unor acte de la U.M. 02405 Pitești, în scopul identificării detașamentului/detașamentelor de muncă și stabilirii cu certitudine a apartenenței acestuia/acestora la Direcția Generală a Serviciului Muncii. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 190/F din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2004.