ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5958/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 668/101/2010, reclamantul D.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la acordarea sumei de 200.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant împreună cu părinții săi ca urmare a strămutării și stabilirii domiciliului forțat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în fapt că împreună cu părinții săi, a fost strămutat în comuna M., județul Brăila fiind nevoit să locuiască în bordei săpat în pământ. Prin sentința civilă nr. 233 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 3333/101/2010 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a reținut că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/1990 prevăd acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, numai cu privire la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, nu și la cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 314 din 18 octombrie 2010 a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează: Modalitatea de reparare a prejudiciului este stabilită prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, norme din a căror interpretare logică și teleologică rezultă că vizează ambele categorii de persoane avute în vedere de legea specială, respectiv atât persoanele condamnate politic, cât și pe cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

Această concluzie este justificată și de modul de redactare a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) – j) și art. 5 lit. a) – f) din lege, care trimit, prin enumerare, la rațiunile politice ce au stat la baza reglementărilor anumitor infracțiuni sau fapte fără caracter penal, sancționate de regimul comunist, dar și din dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), care fac trimitere în egală măsură la prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999, ca sistem de referință pentru instanță în procedura de constatare a caracterului politic al condamnării penale sau al măsurii administrative.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat să excludă de la acordarea daunelor morale categoria persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, nu ar fi făcut referire la aceasta în dispozițiile art. 5 alin. (1), și în spiritul principiului consecvenței legislative, redactarea textelor de la lit. a) și b) s-ar fi făcut cu distincția respectivă între beneficiari, pentru cele două categorii de prejudicii (moral și material). Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se invocă încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 cu privire la participarea obligatorie a procurorului ceea ce atrage nulitatea absolută a ambelor hotărâri de fond, ceea ce atrage incidența pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ. Pe fondul cererii se arată că instanța nu a redus corespunzător cuantumul despăgubirilor acordate și că în jurisprudența C.E.D.O., în materia despăgubirilor morale este esențial și criteriul echității. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept incidente cauzei va constata caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, persoanele condamnate penal în perioada de referință, 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor. La judecata acestor cereri, cele de constatare a caracterului politic al condamnării, participarea procurorului este obligatorie, conform alin. (5) al art. 4 din lege.

Din interpretarea gramaticală și logică a textelor de lege menționate rezultă voința legiuitorului ca reprezentantul Ministerului Public să participe doar la judecata cererilor prin care se solicită constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative, de către instanța de judecată altele decât infracțiunile și măsurile administrative ce au de drept caracter politic astfel cum sunt limitativ enumerate la art. 1 alin. (2) din lege. Critica referitoare la greșita cuantificare a despăgubirilor este străină soluției pronunțate în apel, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a conținutului deciziei, așa încât instanța nu are a se pronunța asupra ei. Recurentul a invocat formal și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., întrucât instanța de judecată nu a fost învestită cu analiza vreunui act juridic în sensul art. 969 C. civ. Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mehedinți împotriva deciziei nr. 314 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.