ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5958/2011

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 668/101/2010, reclamantul D.D. a chemat

în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărâre

judecătorească să fie obligat la acordarea sumei de 200.000 RON daune morale, reprezentând

prejudiciul moral suferit de reclamant împreună cu părinții săi ca urmare a strămutării

și stabilirii domiciliului forțat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în

fapt că împreună cu părinții săi, a fost strămutat în comuna M., județul Brăila

fiind nevoit să locuiască în bordei săpat în pământ.

Prin sentința civilă

nr. 233 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 3333/101/2010

s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a reținut că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/1990 prevăd acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul

moral, numai cu privire la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic,

nu și la cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 314

din 18 octombrie 2010 a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare pentru considerentele ce urmează:

Modalitatea de reparare

a prejudiciului este stabilită prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009,

norme din a căror interpretare logică și teleologică rezultă că vizează ambele categorii

de persoane avute în vedere de legea specială, respectiv atât persoanele condamnate

politic, cât și pe cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter

politic.

Această concluzie este

justificată și de modul de redactare a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) – j)

și art. 5 lit. a) – f) din lege, care trimit, prin enumerare, la rațiunile politice

ce au stat la baza reglementărilor anumitor infracțiuni sau fapte fără caracter

penal, sancționate de regimul comunist, dar și din dispozițiile art. 4 alin.

(1) și (2), care fac trimitere în egală măsură la prevederile art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999, ca sistem de referință pentru instanță în procedura de constatare

a caracterului politic al condamnării penale sau al măsurii administrative.

Dacă legiuitorul ar fi

intenționat să excludă de la acordarea daunelor morale categoria persoanelor care

au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, nu ar fi făcut

referire la aceasta în dispozițiile art. 5 alin. (1), și în spiritul principiului

consecvenței legislative, redactarea textelor de la lit. a) și b) s-ar fi făcut

cu distincția respectivă între beneficiari, pentru cele două categorii de prejudicii

(moral și material).

Împotriva deciziei a declarat

recurs Ministerul Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5,

8 și 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor

de recurs se invocă încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009

cu privire la participarea obligatorie a procurorului ceea ce atrage nulitatea absolută

a ambelor hotărâri de fond, ceea ce atrage incidența pct. 5 al art. 304 C.

proc. civ.

Pe fondul cererii se arată

că instanța nu a redus corespunzător cuantumul despăgubirilor acordate și că în

jurisprudența C.E.D.O., în materia despăgubirilor morale este esențial și criteriul

echității.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma criticilor formulate, a temeiurilor de drept incidente cauzei

va constata caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, persoanele condamnate penal în perioada

de referință, 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute

la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic

al condamnării lor.

La judecata acestor cereri,

cele de constatare a caracterului politic al condamnării, participarea procurorului

este obligatorie, conform alin. (5) al art. 4 din lege.

Din interpretarea gramaticală

și logică a textelor de lege menționate rezultă voința legiuitorului ca reprezentantul

Ministerului Public să participe doar la judecata cererilor prin care se solicită

constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative, de

către instanța de judecată altele decât infracțiunile și măsurile administrative

ce au de drept caracter politic astfel cum sunt limitativ enumerate la art. 1

alin. (2) din lege.

Critica referitoare la

greșita cuantificare a despăgubirilor este străină soluției pronunțate în apel,

astfel cum rezultă din expunerea rezumată a conținutului deciziei, așa încât instanța

nu are a se pronunța asupra ei.

Recurentul a invocat formal

și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de judecată nu

a fost învestită cu analiza vreunui act juridic în sensul art. 969 C. civ.

Înalta Curte, pentru cele

ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de D.G.F.P. Mehedinți împotriva deciziei nr. 314 din 18 octombrie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2011.