ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4878/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, la 30 noiembrie 2009 reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea sa și a familiei sale, compuse din tată – V.I., mamă – V.M. și soră – P.G., de luptători în rezistența anticomunistă și să fie obligat pârâtul la plata de daune în sumă de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de ea și autorii săi, respectiv 20.000 euro pentru prejudiciul părinților și surorii sale. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 21 iunie 1951 forțe înarmate cu puști mitraliere i-au înconjurat casa, au ridicat-o pe ea și familia sa fără niciun bagaj, fiind strămutați în comuna Pelican, județul Călărași, unde au fost lăsați în câmp deschis, locuind ulterior într-un bordei de pământ acoperit cu stuf.

A precizat că restricțiile domiciliare au fost ridicate prin decizia Ministerul Administrației și Internelor nr. 6200 din 12 noiembrie 1955, iar la întoarcerea în satul Jidoștița, au găsit locuința degradată, fiind lipsiți de orice mijloace de subzistență. Reclamanta a precizat că atât ei, cât și familiei le-a fost acordată o indemnizație de 100 RON pentru fiecare an de deportare, despăgubire ce nu acoperă întregul prejudiciu moral suferit. La data de 18 februarie 2010, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, arătând că renunță la capătul de cerere privind acordarea de daune materiale.

Prin sentința civilă nr. 132 din 29 martie 2010, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita acordarea de daune morale pentru prejudiciul moral suferit de sora sa P.G., față de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, ce oferă legitimare procesuală activă doar soțului și descendenților până la gradul II inclusiv. Cererea prin care s-au solicitat daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamantă și autorii săi a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut dovada unei condamnări politice în ce privește pe G.M., V.I. și V.M., dislocați în perioada 21 iunie 1951-20 noiembrie 1955 în comuna Pelican, județul Călărași, actul normativ menționat făcând o distincție clară între condamnările politice și măsurile administrative cu caracter politic în sensul că doar pentru prima categorie se pot acorda daune morale.

S-a considerat, astfel că reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri morale în temeiul Legii nr. 221/2009, ci doar la eventuale despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, conform art. 5 alin. (1) lit. b). Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greșita interpretare a actului normativ menționat, care recunoaște dreptul la despăgubiri morale și celor strămutați, măsură administrativă echivalând cu o condamnare politică. Prin decizia civilă nr. 251 din 09 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamantei și a desființat sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași Tribunal.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, după pronunțarea sentinței, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, iar conform art. 2 din actul normativ menționat, pretențiile și apărările părților urmează a fi analizate în raport de dispozițiile actuale ale legii modificate. Totodată, s-a considerat că și persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada de referință a Legii nr. 221/2009, beneficiază, conform art. 5 alin. (1) și (2), de daune morale pentru prejudiciul suferit. Instanța de apel a reținut că prima instanță a rezolvat corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale de pe urma surorii sale, P.G.

S-a considerat că întrucât Tribunalul nu a analizat fondul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul prin Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant legal al Statului Român, prin D.G.F.P. Mehedinți, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susținut că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 297 C. proc. civ., considerând că instanța de fond a soluționat cauza fără o cercetare pe fond, deși Tribunalul a motivat și pe fond soluția respingerii acțiunii reclamantei. Cea de-a doua critică s-a referit la împrejurarea că instanța de apel avea obligația ca în cazul desființării sentinței primei instanțe să rețină cauza spre rejudecare, ca efect al caracterului devolutiv al apelului.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că acestea sunt neîntemeiate, raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica formulată prin primul motiv de recurs nu poate fi primită întrucât prima instanță, reținând că acțiunea reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de măsuri reparatorii prevăzute în mod expres de art. 5 din Legea nr. 221/2009, nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății, respectiv întinderea prejudiciului și a măsurii în care acesta a fost acoperit prin măsuri reparatorii anterioare, și, în consecință, temeiniciei cererii.

Ca atare se va reține că soluția desființării hotărârii primei instanțe este legală raportat la dispozițiile art. 297 C. proc. civ., părțile neputând fi lipsite de un grad de jurisdicție. Întrucât, așa cum rezultă din considerentele sentinței primei instanțe, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă exclusiv pentru neîncadrarea în dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, Curtea de apel nu se putea pronunța decât cu privire la legalitatea soluției din perspectiva motivelor care au fundamentat-o. Față de limitele învestirii, ce nu puteau viza decât motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii primei instanțe, celelalte critici formulate prin motivele de apel de către reclamantă, referitoare la temeinicia pretențiilor sale nu puteau fi cenzurate direct în faza procesuală a apelului, câtă vreme nu au fost analizate de prima instanță.

Pe cale de consecință, se va constata că instanța de apel nu putea reține cauza spre rejudecare, urmare a desființării sentinței Tribunalului, nici sub acest aspect criticile recurentului nefiind fondate. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi analizată, fiind invocată formal, fără ca din dezvoltarea motivelor de recurs să rezulte că se invocă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român împotriva deciziei nr. 251 din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 iunie 2011.