ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 1302/33/2010 în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul T.M., în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiind obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus petentul T.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj din Dosar nr. 89/P/2010 din 13 iulie 2010 a procurorului P.R.M. și a rezoluției nr. 611/II/2/2010 din 22 iulie 2010 a Procurorului General F.M., întrucât sunt ilegale, cu consecința efectuării cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii sale petentul T.M. a arătat că făptuitorul principal este fostul procuror șef serviciu de la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, C.N.B., care în complicitate cu prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, G.C., au mușamalizat Dosarul nr. 337/VIII/1/2005, împreună cu memoriul din 22 martie 2006 și o plângere a D.G.F.P. Cluj prin arhivare la Dosarul nr. 87/P/2006.

Cei doi procurori au complotat pentru a mușamaliza respectivele plângeri, întrucât trimiterea Dosarului nr. 337/VIII/1/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej nu s-a făcut legal, prin ordonanța de declinare, ci prin adresa cu indicația expresă a procurorului C.N.B. „de a fi avută în vedere la soluționarea Dosarului nr. 87/P/2006”, lucru care nu putea fi cunoscut de acesta dacă nu ar fi avut o discuție prealabilă cu primul procuror G.A.C.

Al treilea făptuitor în prezenta cauză este procurorul A.A.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, care în numele prim-procurorului G.A.C. a făcut o comunicare falsă a rezultatului cercetării în Dosarul nr. 337/VIII/1/2005 ca fiind rezoluția nr. 87/P/2006 din 10 mai 2006, comunicare făcută cu adresa din 14 iulie 2009 urmare a cererii petentului din 13 iulie 2009.

Urmare a plângerii petentului din 24 iulie 2009 împotriva acestei comunicări false, Prim-Procurorul G.A.C. a recunoscut prin rezoluția nr. 133/II/2/2009 din 19 august 2009, neefectuarea cercetărilor în lucrarea nr. AA/2005 și lipsa de legătură cauzală cu Dosarul nr. 87/P/2006.

Petentul a arătat că acest obiect al cercetării a fost precizat în instanță în Dosarul nr. 2475/219/2009 al Judecătoriei Dej prin înscrisul din 1 februarie 2010.

Procurorul de caz nu a identificat făptuitorii și nu l-a audiat pe petent pentru a clarifica acest aspect, cu intenție și nu s-a sesizat asupra faptului că prezenta cauză excede competenței de soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, fiind de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât făptuitorul principal, C.N.B., a fost procuror șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție Cluj, structură subordonată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procurorul de caz nu a cercetat faptele care fac obiectul prezentului dosar, și anume: neefectuarea cercetărilor în Dosarul nr. 337/VIII/1/2005 din 5 decembrie 2005 și inducerea în eroare a petentului printr-o comunicare falsă a rezultatului cercetărilor din Dosarul nr. 337/VIII/1/2005 cu rezoluția nr. 87/P/2006 din 10 mai 2006.

Procurorul general a ignorat toate aspectele ridicate în plângerea din 20 iulie 2010 împotriva rezoluției nr. 89/P/2010 din 13 iulie 2010 și a încercat o nouă falsificare a obiectului cauzei ca fiind faptele penale ale procurorului B.L. în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 87/P/2006.

Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.., Curtea a constatat că plângerea formulată nu este fondată și a respins-o.

Curtea a constatat că în Dosarul nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

Prin rezoluția din data de 13 iulie 2010 din Dosar nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., reținându-se că nu există niciun indiciu cu privire la faptul că procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej și-ar fi încălcat intenționat atribuțiile de serviciu, urmărind să prejudicieze interesele legale ale vreunei persoane.

S-a reținut că lucrarea nr. AA/2005 a fost atașată la Dosarul nr. 87/P/2006, deoarece a fost trimisă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj cu această indicație, respectiv pentru a fi avută în vedere la soluționarea acestui dosar, dosar care între timp fusese soluționat.

S-a mai reținut că, comunicarea din data de 14 iulie 2009 nu conține date sau împrejurări neconforme cu realitatea și în fapt reprezintă o adresă prin care numitului T.M. i se comunică copia soluției emise în Dosarul nr. 87/P/2006, nefiind întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. proc. pen.

Plângerea petentului T.M. împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de Procurorul general al Curții de Apel Cluj la data de 22 iulie 2010, prin rezoluția nr. 611/II/2/2010, cu motivarea că rezoluția atacată este temeinică și legală.

Petentul T.M. în plângerea depusă la Judecătoria Dej în anul 2009 nu a adus nici un element care să susțină afirmațiile sale că s-ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu instrumentarea Dosarului nr. 87/P/2006.

Instanța analizând actele din Dosarul nr. 89/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a constatat că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală.

Astfel, a constatat că petentul T.M. a depus la data de 26 septembrie 2009 la Judecătoria Dej o plângere împotriva soluției trimise la data de 14 iulie 2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej cu nr. 87/P/2006.

În cauză au fost acordate mai multe termene, iar la data de 25 ianuarie 2010, fiind prezent în instanță, petentului i s-a cerut să își precizeze obiectul cererii, respectiv dacă plângerea are ca obiect lucrarea XX/2006 sau AA/2005, petentul solicitând un nou termen pentru a-și preciza în scris obiectul plângerii.

Prin precizarea depusă la Dosarul nr. 2475/219/2009 al Judecătoriei Dej petentul a precizat obiectul cererii sale ca fiind plângere împotriva organului de anchetă din cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej pentru faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

Curtea a constatat că nicăieri în cuprinsul acestei precizări petentul nu a menționat că făptuitorii bănuiți de comiterea faptelor de mai sus sunt procurorii C.N.B., G.A.C. și A.A.V. și nu a descris în ce ar consta faptele imputate acestora.

Prin sentința penală nr. 125/2010 a Judecătoriei Dej s-a dispus în temeiul art. 285 C. proc. pen. scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect plângerea penală precizată a petentului T.M. împotriva organului de anchetă din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și trimiterea acestei plângeri la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin urmare în mod corect procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dat rezoluția în cauză, câtă vreme în precizarea făcută petentul a specificat că plângerea sa vizează organul de anchetă din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej.

De asemenea în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., câtă vreme nu s-au descoperit indicii de comitere a acestor infracțiuni în legătură cu Dosarele nr. 87/P/2006 și 337/VIII/1/2005.

Abia în plângerea adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj petentul T.M. a indicat ca făptuitor și pe C.N.B., care a avut calitatea de Procuror șef serviciu în cadrul Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj, calitate ce ar fi atras competența de efectuare a cercetărilor în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a reținut că în acest cadru nu mai putea fi modificat obiectul plângerii.

Judecătoria Dej a acordat nenumărate termene pentru ca petentul să se prezinte în instanță și să își precizeze obiectul plângerii, petentul a făcut precizarea în condițiile mai sus arătate, în raport de care a fost învestit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu efectuarea cercetărilor, în mod corect.

S-a arătat că petentul are posibilitatea de a se adresa în mod direct cu plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care să precizeze obiectul exact al plângerii, făptuitorul și să descrie fapta pentru care solicită efectuarea de cercetări.

Drepturile procesuale ale părților nu trebuie exercitate de o manieră abuzivă, părțile având și obligații corelative, printre care acelea de a sesiza cu bună credință organele judiciare și de a pune la dispoziția acestora toate datele cunoscute.

Procurorul nu avea obligația de a lua o nouă declarație petentului, câtă vreme acesta s-a adresat cu plângere mai întâi instanței de judecată, iar aceasta a stăruit la mai multe termene pentru ca petentul să se prezinte și să facă precizările necesare.

Astfel petentul nu își poate invoca propria culpă pentru modul în care a fost stabilit cadrul procesual.

În acest sens în cauza Molie contra României din 1 septembrie 2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statului nu-i incumbă obligația pozitivă de a proteja persoanele imprudente.

Constatând că

rezoluția atacată este temeinică și legală, î

n baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul T.M., împotriva rezoluției din data de 13 iulie 2010 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 89/P/2010.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea sentinței și admiterea plângerii.

Înalta Curte, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul este nefondat.

În mod corect a decis prima instanță că rezoluția procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj dată în Dosarul nr. 89/P/2010 din 13 iulie 2010 este temeinică și legală, întrucât din examinarea Dosarului nr. 87/P/2006 nu rezultă indicii că procurorul de caz L.B. ar fi săvârșit fapte care se înscriu în zona ilicitului penal.

Deși petentul a atacat rezoluția nr. 89/P/2010 din 13 iulie 2010 a procurorului P.R.M. și rezoluția nr. 611/II/2/2010 din 22 iulie 2010 a Procurorului General F.M., în plângerea formulată la 4 august 2010 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1302/33/2010 nu face vorbire despre conținutul acestor rezoluții, ci formulează plângeri penale împotriva unor procurori, nevizați de cele două rezoluții atacate.

De aceea, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.M. împotriva sentinței penale nr. 84 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2011.