ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5397/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5397/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată
la 6 octombrie 2008 pe rolul Curții de Apel București reclamanta N.D.A. a solicitat,
în contradictoriu cu M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) și Ministerul Finanțelor Publice,
obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2002 și 2003.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamanta a arătat că
are calitatea de polițist iar conform dispozițiilor art. 37 pct. 2 din O.G. nr.
38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, începând cu anul
2004, polițiștii trebuie să beneficieze de prima de vacanță.
A precizat că nu a beneficiat
de acest drept întrucât prin Legea bugetului de stat pe anii 2004, 2005 și 2006,
dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 au fost suspendate.
Apărările invocate
de pârâți prin întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar de M.I.R.A. a fost invocată excepția lipsei calității procesuale, întrucât
reclamanta are calitatea de funcționar public cu statut special – polițist, care
are raporturi de serviciu cu I.N.E.P. și nu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, pârâtul a precizat
că I.N.E.P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate
juridică ce funcționează în subordinea M.I.R.A., fiind înființat prin reorganizarea
D.E.P., în conformitate cu prevederile O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea
și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, aprobată
prin Legea nr. 372/2002 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, M.I.R.A. în calitatea
sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori
secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu serviciile acestora, conform
legii.
Astfel, stabilirea și
plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, inclusiv
cei din cadrul I.N.E.P., este în competența exclusivă a șefului unității, care este
ordonator secundar sau terțiar de credite.
Pe fondul cauzei, M.I.R.A.
a arătat că actul normativ invocat de reclamantă ca temei al acțiunii, a intrat
în vigoare la 1 ianuarie 2004, astfel încât cererea acesteia cu privire la acordarea
primei de concediu pentru perioada 2002 – 2003 nu poate fi admisă, astfel cum rezultă
și din cele statuate prin Decizia nr. XII din 5.02.2007 a secțiilor unite ale Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința nr. 667
din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea reclamantei
N.D.A. cu obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu.
Motivele de fapt și
de drept care au format convingerea instanței de fond.
Instanța a reținut că
potrivit dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul
de odihnă, polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna
anterioară, iar aceste dispoziții au fost succesiv suspendate prin legile care au
reglementat adoptarea bugetului de stat.
Instanța a constatat că
normele legale de suspendare contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție
iar reclamanta este discriminată în raport cu celelalte categorii de persoane încadrate
în muncă, precum și faptul că suspendarea dreptului nu echivalează cu stingerea
lui, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de
timp pentru care a fost suspendat exercițiul dreptului.
Recursul formulat de
Ministerul Finanțelor Publice.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond
nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.
Intimata-reclamantă are
raporturi de serviciu cu I.N.E.P., astfel că atribuțiile privind plata către aceasta
a drepturilor salariale, inclusiv a primelor de concediu, revin șefului acestei
unități.
I.N.E.P. este organ de
specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar
șeful acestuia este ordonator terțiar de credite.
6.2. Sub aspectul judecării
fondului cauzei, Curtea de Apel București, secția de contencios, administrativ și
fiscal, a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere că pentru perioada 2002
– 2003, nu putea acorda prima de concediu, acest drept salarial a fost introdus
de la 1 ianuarie 2004 prin O.G. nr. 38/2003.
Recursul formulat de
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,
7, 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
7.1. Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Instanța de fond a interpretat
și aplicat greșit legea, considerând că recurentul are calitate procesuală în dosar,
deși reclamanta nu este și nu a fost angajata acestuia.
Se arată și că soluția
instanței de fond nu a fost motivată sub acest aspect, fiind ignorate prevederile
art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În considerentele hotărârii
atacate, se face vorbire de obligația pârâtului M.A.I. la plata primei de vacanță
însă în dispozitivul aceleiași hotărâri a fost obligat la plata drepturilor bănești
și M.F.P.
Instanța de fond nu a
ținut seama că între reclamantă și M.F.P. nu există nici un fel de raporturi legale
sau contractuale care să justifice chemarea în judecată.
Admițându-se acțiunea
și în contradictoriu cu M.F.P., instanța de fond a nesocotit și dispozițiile Legii
nr. 500/2002.
7.2. Motivul de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Instanța de fond a obligat
la plata sumelor reprezentând primei de concediu aferentă anilor 2001-2006, deși
reclamanta solicitase acordarea acesteia pe perioada 2002-2003, de unde rezultă
că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursurile sunt fondate
și urmează a fi admise din perspectiva greșitei soluționări a excepției lipsei calității
procesuale pasive a recurenților-pârâți, fiind incidente motivele de recurs prevăzute
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă
este angajată în calitate de funcționar public cu statut special (polițist) la I.N.E.P.
Rezultă că reclamanta
nu derulează raporturi de serviciu cu M.A.I., chiar dacă I.N.E.P. este organizat
în subordinea M.A.I.
I.N.E.P. are personalitate
juridică, iar conducătorul său are calitate de ordonator terțiar de credite, cu
obligația de a plăti toate drepturile salariale către angajații săi.
Instanța de fond avea
obligația să analizeze prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată
în cauză, conform art. 137 C. proc. civ.
Neprocedând astfel, instanța
a pronunțat o hotărâre criticabilă din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
M.A.I. nu are calitate
procesuală pasivă în speță, deoarece nu a încheiat raporturi de serviciu cu intimata-reclamantă.
Aceasta din urmă poate
pretinde plata primei de vacanță numai de la angajatorul său, I.N.E.P.
Mai mult, în cauză
nu poate avea calitate procesuală pasivă nici pârâtul M.F.P., pe aceleași considerente,
a lipsei raporturilor legale existente între reclamantă și acesta.
Recurentul-pârât M.F.P.
nu poate fi chemat în astfel de cauze nici în virtutea calității sale prevăzute
în Legea nr. 500/2002 de elaborare a proiectului bugetului de stat, atâta timp cât
bugetul este aprobat prin lege organică de Parlamentul României.
Instanța de fond a omis
să se pronunțe și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. și
nu a motivat opțiunea sa de obligare a acestuia la plata primei de vacanță către
reclamantă.
Față de acestea, se
va constata în temeiul art. 312 alin.1 teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat
cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, temeinicia
recursurilor analizate, admiterea acestora cu consecința casării sentinței recurate
și a respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate
procesuală pasivă.
Instanța de recurs
a constatat că este inutilă analizarea celorlalte motive de recurs ce țin de fondul
cauzei, având în vedere soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale
pasive a pârâților M.A.I. și Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de M.A.I. și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 667 din
18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată
și pe fond respinge acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane
fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2009.