Decizia nr. 5397/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la 6 octombrie 2008 pe rolul Curții de Apel București reclamanta N.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2002 și 2003.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Reclamanta a arătat că are calitatea de polițist iar conform dispozițiilor art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, începând cu anul 2004, polițiștii trebuie să beneficieze de prima de vacanță. A precizat că nu a beneficiat de acest drept întrucât prin Legea bugetului de stat pe anii 2004, 2005 și 2006, dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 au fost suspendate.

Apărările invocate de pârâți prin întâmpinare. Prin întâmpinarea depusă la dosar de M.I.R.A. a fost invocată excepția lipsei calității procesuale, întrucât reclamanta are calitatea de funcționar public cu statut special – polițist, care are raporturi de serviciu cu I.N.E.P. și nu cu Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, pârâtul a precizat că I.N.E.P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea M.I.R.A., fiind înființat prin reorganizarea D.E.P., în conformitate cu prevederile O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, aprobată prin Legea nr. 372/2002 cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, M.I.R.A. în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu serviciile acestora, conform legii. Astfel, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, inclusiv cei din cadrul I.N.E.P., este în competența exclusivă a șefului unității, care este ordonator secundar sau terțiar de credite. Pe fondul cauzei, M.I.R.A. a arătat că actul normativ invocat de reclamantă ca temei al acțiunii, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, astfel încât cererea acesteia cu privire la acordarea primei de concediu pentru perioada 2002 – 2003 nu poate fi admisă, astfel cum rezultă și din cele statuate prin Decizia nr. XII din 5.02.2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 667 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea reclamantei N.D.A. cu obligarea pârâților la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Instanța a reținut că potrivit dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar aceste dispoziții au fost succesiv suspendate prin legile care au reglementat adoptarea bugetului de stat. Instanța a constatat că normele legale de suspendare contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție iar reclamanta este discriminată în raport cu celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, precum și faptul că suspendarea dreptului nu echivalează cu stingerea lui, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul dreptului.

Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. Intimata-reclamantă are raporturi de serviciu cu I.N.E.P., astfel că atribuțiile privind plata către aceasta a drepturilor salariale, inclusiv a primelor de concediu, revin șefului acestei unități. I.N.E.P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar șeful acestuia este ordonator terțiar de credite. 6.2. Sub aspectul judecării fondului cauzei, Curtea de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, a pronunțat o hotărâre nelegală, având în vedere că pentru perioada 2002 – 2003, nu putea acorda prima de concediu, acest drept salarial a fost introdus de la 1 ianuarie 2004 prin O.G. nr. 38/2003.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, considerând că recurentul are calitate procesuală în dosar, deși reclamanta nu este și nu a fost angajata acestuia. Se arată și că soluția instanței de fond nu a fost motivată sub acest aspect, fiind ignorate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În considerentele hotărârii atacate, se face vorbire de obligația pârâtului M.A.I. la plata primei de vacanță însă în dispozitivul aceleiași hotărâri a fost obligat la plata drepturilor bănești și M.F.P. Instanța de fond nu a ținut seama că între reclamantă și M.F.P. nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată. Admițându-se acțiunea și în contradictoriu cu M.F.P., instanța de fond a nesocotit și dispozițiile Legii nr. 500/2002. 7.2. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond a obligat la plata sumelor reprezentând primei de concediu aferentă anilor 2001-2006, deși reclamanta solicitase acordarea acesteia pe perioada 2002-2003, de unde rezultă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise din perspectiva greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților-pârâți, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Intimata-reclamantă este angajată în calitate de funcționar public cu statut special (polițist) la I.N.E.P. Rezultă că reclamanta nu derulează raporturi de serviciu cu M.A.I., chiar dacă I.N.E.P. este organizat în subordinea M.A.I. I.N.E.P. are personalitate juridică, iar conducătorul său are calitate de ordonator terțiar de credite, cu obligația de a plăti toate drepturile salariale către angajații săi. Instanța de fond avea obligația să analizeze prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, conform art. 137 C. proc. civ. Neprocedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre criticabilă din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă în speță, deoarece nu a încheiat raporturi de serviciu cu intimata-reclamantă. Aceasta din urmă poate pretinde plata primei de vacanță numai de la angajatorul său, I.N.E.P. 3. Mai mult, în cauză nu poate avea calitate procesuală pasivă nici pârâtul M.F.P., pe aceleași considerente, a lipsei raporturilor legale existente între reclamantă și acesta. Recurentul-pârât M.F.P. nu poate fi chemat în astfel de cauze nici în virtutea calității sale prevăzute în Legea nr. 500/2002 de elaborare a proiectului bugetului de stat, atâta timp cât bugetul este aprobat prin lege organică de Parlamentul României. Instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. și nu a motivat opțiunea sa de obligare a acestuia la plata primei de vacanță către reclamantă. 4. Față de acestea, se va constata în temeiul art. 312 alin.1 teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, temeinicia recursurilor analizate, admiterea acestora cu consecința casării sentinței recurate și a respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. 5. Instanța de recurs a constatat că este inutilă analizarea celorlalte motive de recurs ce țin de fondul cauzei, având în vedere soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.A.I. și Ministerul Finanțelor Publice.