ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4950/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 30 aprilie 2010,

reclamantul T.C.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în

contradictoriu cu pârâtul T.V. să fie obligat acesta din urmă să lase în

deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 7 din str. G.A.,

București.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamantul a arătat că, în baza contractului nr. X/68, soții T.C.A.

și T.A. au construit apartamentul în litigiu, după ce au cumpărat în prealabil

terenul. Reclamantul a evaluat apartamentul la suma de 1.140.000 RON.

La termenul de

judecată din data de 01 februarie 2011, Tribunalul a invocat din oficiu

excepția autorității de lucru judecat.

Prin Sentința civilă

nr. 163 din 01 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea

formulată de reclamantul T.C.A., în contradictoriu cu pârâtul T.V., pentru

autoritate de lucru judecat.

Analizând Sentința

civilă nr. 499 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 515A din 30 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și invocată

în sprijinul excepției autorității de lucru judecat, tribunalul a constatat că

cererea ce face obiectul prezentei acțiuni prezintă tripla identitate de părți,

obiect și cauză.

Astfel, în Dosarul

nr. 34.370/3/2009 soluționat prin Sentința civilă nr. 499 din 01 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, părțile au fost

aceleași. Obiectul cererii de chemare în judecată care a format obiectul

Dosarului nr. 34.370/3/2009 l-a reprezentat revendicarea aceluiași apartament

în litigiu. Cu referire la cauza celor două cereri, tribunalul a reținut

identitatea dintre acestea. Așadar, în Dosarul nr. 34.370/3/2009 s-a analizat,

în mod definitiv și irevocabil, temeiul juridic invocat și în prezentul dosar.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul T.C.A., cererea de apel fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a arătat că

instanța, prin abuz și fals intelectual a schimbat obiectul cererii și nu a mai

judecat nici compararea de titluri, nici revendicarea.

Examinând sentința

apelată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea a constatat că apelul

este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

Cererea dedusă

judecății, formulată de reclamantul T.C.A., în contradictoriu cu pârâtul T.V.

are ca obiect revendicarea apartamentului nr. 7, situat în București, str. G.A.

Aceeași cerere a

făcut obiectul Dosarului nr. 34270/3/2009, fiind respinsă ca neîntemeiată prin

Sentința civilă nr. 499 din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, definitivă prin Decizia civilă nr. 515A din 30

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze de minori și familie.

Astfel, în cele două

procese figurează aceleași părți, în aceeași calitate, respectiv reclamantul

T.C.A. și pârâtul T.V.

Raportat la cel de-al

doilea element al autorității de lucru judecat - obiectul - în sfera acestei

noțiuni se includ atât obiectul material, bunul, cât și dreptul subiectiv ce

poarta asupra obiectului sub aspect material, și care este același în ambele

cauze, respectiv dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7, situat în

București, str. G.A.

În speță se verifică,

de asemenea, și identitatea de cauză, înțeleasă ca fundament al raportului

juridic litigios, respectiv ca situație de fapt calificată juridic, care este

aceeași în ambele cereri deduse judecății.

Pentru considerentele

expuse mai sus, în temeiul art. 296 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins

apelul, ca nefondat prin Decizia civilă nr. 680 din 30 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamantul T.C.A. care a susținut următoarele motive de

nelegalitate.

Se susține că greșit

s-a reținut autoritatea de lucru judecat, că decizia anterioară a fost dată

prin abuz și discriminare și că se impune admiterea acțiunii formulată de

reclamant.

Analizând excepția

nulității recursului invocată de pârâtul T.V., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru

considerentele ce succed.

Pentru a opera

nulitatea recursului în condițiile art. 306 C. proc. civ. este necesar ca

cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei sau să

cuprindă o succesiune de fapte și afirmații ce nu ar putea fi încadrate în

cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, criticile

formulate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamant vizează motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece se susține

că instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 1201 C. civ., impunându-se,

în opinia sa, admiterea acțiunii formulate.

Astfel, excepția

nulității recursului se va respinge.

Pe fondul recursului,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu poate fi primit

pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

greșită a legii.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile incidente și anume art. 1201 C.

civ., constatând tripla identitate de obiect, de părți și de cauză.

Astfel, s-a reținut

că, în raport cu Sentința civilă nr. 499 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului

București, definitivă prin Decizia civilă nr. 815 din 30 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, în cele două cauze figurează aceleași

părți și în aceeași calitate, respectiv T.C.A., în calitate de reclamant și

pârâtul T.V. Corect s-a reținut în cauză și identitatea de obiect și anume

revendicarea aceluiași apartament nr. 7, din str. G.A., București. Și cauza

celor două cereri este identică, fundamentul raporturilor juridice litigios

dintre părți fiind același.

Nu pot fi primite

astfel susținerile recurentului reclamant ce constituie, de altfel, nemulțumiri

legate de modul de soluționare a celorlalte cauze ale sale de către instanțele

de judecată, ce nu pot constitui motive de nelegalitate în accepțiunea

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat și, în baza art. 312 C. proc.

civ., se va menține decizia civilă recurată ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.C.A. împotriva Deciziei civile nr. 680 din 30 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2012.

Procesat

de GGC - CT