ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

447 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția necompetenței

funcționale a Tribunalului Iași, secția civilă invocată în cererea având ca

obiect servitute de trecere și excepția autorității de lucru judecat în

cererile având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii în

constatarea calității de proprietar; s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active și s-a respins acțiunea civilă astfel cum aceasta a fost

modificată în condițiile art. 132 C. proc. civ., formulată de reclamanta SC „C.J.”

SA, reprezentată de SCP. „L.C. „SPRL în contradictoriu cu pârâții Județul Iași

și Consiliul Județean Iași pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Premergător oricărei soluționări

a excepțiilor invocate în puterea art. 137 C. proc. civ. tribunalul are a

determina raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., limitele învestirii

sale prin cererea de chemare în judecată.

Soluția se justifică

pe împrejurarea că art. 132 alin. (1) C. proc. civ. care stabilește momentul

până la care reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată

nefiind de ordine publică ci de ordine privată, nesocotirea lui ar putea fi invocată

numai de către pârâți in limine litis (adică la termenul respectiv sau dacă pârâții

nu sunt prezenți la acel termen, la termenul de judecată următor în ambele cazuri

înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului), sub sancțiunea decăderii

din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă.

Excepția autorității de

lucru judecat nu a fost primită. Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat

atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect este întemeiată

pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în

aceeași calitate. Îndeplinirea celor 3 condiții se impune cumulativ astfel că absența

uneia împiedică reținerea excepției invocate.

În raport cu nici una

din hotărârile invocate nu s-a reținut identitatea de obiect.

Obiectul reprezintă atât

pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat.

În dosarul finalizat cu

pronunțarea de către Curtea de Apel Iași a deciziei nr. 1199 din 17 noiembrie 2003

irevocabilă (dosar nr. 2512/2002) reclamanta SC „C.J.” SA Iași a învestit instanța

cu anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 și respectiv nr. 162 din 20

decembrie 2001.

Decizia nr. 1767 din 10

mai 2001 a Curții Supreme de Justiție – invocată la rândul său în susținerea excepției

autorității de lucru judecat – a statuat irevocabil asupra cererii având ca obiect

anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 prin care s-a aprobat preluarea imobilului

situat în Municipiul Iași, din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA și SC „C.J.”

SA în patrimoniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean.

Neputând fi reținută

identitatea de obiect între prezenta cerere și cele ce și-au găsit irevocabil

soluționarea înaintea instanțelor judecătorești prin deciziile invocate în susținerea

excepției autorității de lucru judecat – decizia nr. 1199 din 17 noiembrie 2003

a Curții de Apel Iași și decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curții Supreme de

Justiție – excepția invocată a fost apreciată ca neîntemeiată.

Excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei SC „C.J.” SA a fost apreciată ca întemeiată.

În susținerea cererilor

având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii de către Judecătoria

Iași și constatarea că imobilul construcție în litigiu se află în proprietatea de

drept exclusivă a sa reclamanta exhibă calitatea sa de proprietar asupra acestui

imobil făcând trimitere la dispozițiile din Legea nr. 15/1990.

Prin hotărârea nr. 10

din 28 ianuarie 1999 Consiliul Județean Iași a aprobat preluarea imobilului situat

în Municipiul Iași, compus din 2547 m.p. suprafață construită și 1181 m.p. suprafață

teren din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA și SC „C.J.” SA în domeniul

public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean Iași.

În expunerea de motive

a acestei decizii s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu

este proprietate publică de interes județean ce nu poate fi gestionat,

administrat de o societate comercială fiind înscris pe lista monumentelor istorice

și de arhitectură.

Subsecvent acestui moment

a fost emisă la data de 20 decembrie 2001 hotărârea nr. 162 prin care s-a aprobat

încheierea contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice

care își desfășura activitatea în imobilul proprietate publică de interes județean

situat în Iași.

Ambele hotărâri nr. 10/1999

și nr. 162/2001 au fost supuse controlului de legalitate la inițiativa

reclamantei SC „C.J.” SA. Actul său de învestire a fost soluționat irevocabil

prin decizia nr. 1199/CA din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Iași. La cererea reclamantei SC „C.J.” SA Iași înregistrată sub nr. 2249 din 13

februarie 2002 la Tribunalul Iași au fost conexate și cererile formulate de SC

„R.” SA Iași împotriva hotărârii nr. 162/2001 și de SC „M.I.” SA Iași împotriva

hotărârii nr. 10/1999.

În ce o privește pe reclamanta

SC „C.J.” SA Iași se reține că aceasta nu a depus nici acte din care să rezulte

dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile și nici certificate

de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute sau hotărâri

judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în constatare ce ar fi fost admise.

Grevat pe aceste

aspecte se concluzionează că nu a avut loc o expropriere, bunurile incluse în hotărârea

de guvern nefiind proprietatea SC „C.J.” SA.

În prezența acestei succesiuni

de hotărâri judecătorești în care instanțele au reținut că imobilul în litigiu aparține

patrimoniului Județului Iași cu negarea vreunui drept de proprietate al

reclamantei SC „C.J.” SA Iași Tribunalul în aplicarea prezumției autorității de

lucru judecat nu are putință de a statua în chip diferit. Aceasta întrucât

efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are

legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a

mai fi contrazis. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității

de stabilitate juridică și ordine socială fiind interzisă readucerea în fața instanțelor

a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Tribunalul a lăsat

nesoluționate excepțiile inadmisibilității și a prematurității invocate de pârâți

față de caracterul subsecvent al acestora raportat la excepția lipsei calității

procesuale active.

Notează Tribunalul și

faptul că raportat limitelor învestirii sale este de prisos a răspunde excepțiilor

invocate de pârâții Municipiul Iași prin Primar și Consiliul Local Iași.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta SC „C.J.” SA criticând-o pentru

netemeinicie și indicând că, în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active.

La termenul din 23

martie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția lipsei

participării procurorului, temeiul juridic al acțiunii fiind Legea nr. 33/1994

și potrivit art. 23 din lege participarea procurorului este obligatorie.

Verificând actele și

lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile

legale incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Analizând cu

prioritate obligativitatea participării procurorului în cauză raportat la

prevederile art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, Curtea a constatat neîntemeiată

susținerea reprezentantului Parchetului pentru considerentele următoare:

Având în vedere

precizarea expresă a obligativității participării procurorului doar la

soluționarea cererii de expropriere, Curtea a apreciat că această

obligativitate nu este aplicabilă în speță raportat la obiectul cererii de

chemare în judecată cu care a fost învestită instanța.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apelante, Curtea a reținut

că, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între

persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.

Reclamantul fiind cel

care pornește acțiunea, trebuie să justifice această calitate, instanța de fond

reținând corect că acest aspect nu a fost dovedit.

Ori, raportat la

apelanta SC „C.J.” SA se reține că nu au fost depuse înscrisuri din care să

rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri mobile ori

certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute.

În aceste condiții,

în mod corect instanța de fond a constatat, raportat la piața hotărârilor

judecătorești avute în vedere, faptul că reclamanta nu este titulara dreptului

de proprietate asupra imobilului în litigiu, în contextul legii nr. 33/1994 pe

care își întemeiază acțiunea, astfel că nu are calitate procesuală activă în,

cauză.

În consecință, date

fiind considerentele expuse și raportat la dispozițiile art. 296 C. proc. civ.

a respins apelul și a păstrat sentința Tribunalului Iași ca temeinică și

legală.

Împotriva deciziei

civile nr. 58 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, Secția civilă a

declarat recurs reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL, invocându-se următoarele

motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

Se susține incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și anume când

instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Este de principiu

ca o instanța nu poate judeca în mod valabil dacă nu este alcătuită conform

prescripțiilor legale, aceasta reprezentând garanția imparțialității justiției.

Termenul de

„alcătuire" trebuie interpretat și în sensul de „constituire a instanței

cu persoanele a căror participare la activitatea de judecata este

obligatorie".

Spre deosebire de

„compunerea" completului de judecată, „constituirea instanței este o

noțiune mai largă, incluzând persoane a căror participare la

activitatea

de judecată este obligatorie, chiar daca nu

au un rol determinant în pronunțarea hotărârii, dar absența lor atrage

incidența motivului de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc.

civ.

În anumite materii,

precum prezenta cauză (expropriere - art. 23 din Legea nr. 63/1994),

participarea procurorului la judecată și punerea de concluzii de către acesta

este obligatorie.

În cazurile în care

legea prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie, lipsa

concluziilor acestuia atrage nulitatea hotărârii întrucât completul nu a fost

legal constituit.

Un alt motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. În cauză greșit s-a soluționat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.I. SA care ar fi

în opinia recurentei neîntemeiată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele

considerente:

Legitimarea procesuală

nu se confundă cu dreptul subiectiv dedus justiției, acesta din urmă

reprezentând o condiție distinctă, necesară, pentru posibilitatea în fond a

acțiunii.

Se apreciază că,

pentru a justifica calitatea procesuală activă a reclamantei în prezenta

acțiune, este suficient să afirme și să demonstreze că SC „C.J." SA a

solicitat constatarea existenței dreptului sau de proprietate asupra părții

imobilului în litigiu, în calitate de persoană vătămată, titulară a unor

drepturi subiective și interese legitime private prin Hotărârea C.J. Iași nr. 10/1999

și prin H.G. nr. 1354/2001, modificată și completată prin H.G. nr. 48/2007,

întrucât SC C.J. SA s-a înființat, alături de alte societăți distincte, prin reorganizarea

fostei I.J.P.I.P.S. Iași.

Se concluzionează că,

după ce a devenit societate comercială (prin deciziile nr. 179 și nr. 186 din 06

martie 1991 ale Prefecturii Județului Iași), unic acționar al SC C.J. SA, a

fost statul.

Conform Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, la „societățile pe acțiuni și cele cu

răspundere limitată, cu capital integral de stat, atribuțiile adunării generale

a acționarilor vor fi exercitate de către un consiliu al împuterniciților

statului, alcătuit și numit în condițiile prevăzute de lege pentru consiliul de

administrație al regiilor autonome".

Acțiunile SC C.J. SA

Iași au fost tranzacționate pe piața bursieră în cadrul Bursei de Valori

București până la intrarea în procedura insolvenței, legea impunând suspendarea

tranzacționării.

SC C.J. SA este în

evidentă C.N.V.M. datorită regimului acțiunilor sale.

Deci, SC C.J. SA Iași

a luat naștere prin actul organului local al administrației de stat, conform

voinței legiuitorului și a obținut personalitate juridică, în condițiile Legii nr.

15/1990 și a Legii nr. 31/1990.

Acțiunile statului au

fost vândute în ianuarie 2000, acționarul statul - prin F.P.S. - a fost

înlocuit de către cumpărătorul acțiunilor, iar acțiunile F.P.P. Moldova au fost

distribuite, în mod gratuit, persoanelor nominalizate în registrul societății.

De asemenea, în

motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.J. SA

(paragraful 3 pag. 7 a sentinței apelate), Tribunalul Iași, prin referire la

decizia nr. 1123/2007 a I.C.C.J., menționează ca aceasta nu a depus acte din

care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile și

nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile

deținute sau hotărâri judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în

constatare ce ar fi fost admise.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Prima critică

formulată vizează incidența art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocându-se faptul

că procurorul nu a participat la judecarea în fond a cauzei.

Acest motiv de

nelegalitate nu poate fi primit. În mod corect instanța de apel a considerat că

în speță, reclamanta a învestit instanța de fond cu cererea având ca obiect

stabilirea faptului că imobilul în litigiu, ce urmează a fi expropriat –

construcție în suprafață de 1085 mp - se află în proprietatea sa de drept până

ce expropriatorul va face dovada existenței unei hotărâri judecătorești privind

exproprierea și îndeplinirea întocmai a obligațiilor impuse prin hotărâre și

stabilirea dreptului de servitute de trecere pe terenul proprietatea județului

Iași, pentru a avea acces la imobilul în suprafață de 1085 mp și la

construcțiile anexe în suprafață de 170 mp proprietatea sa situate în Iași,

invocând în drept prevederile Legii nr. 33/1994.

Procedura de

soluționare a cererilor de expropriere și de stabilire a despăgubirilor este

prevăzută de capitolul IV „Exproprierea și stabilirea despăgubirilor” al Legii nr.

33/1994 care cuprinde art. 21 – 29.

Instanța a constatat

că art. 21 – 24 din lege se referă la procedura exproprierii, iar potrivit art.

23 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 soluționarea cererii de expropriere se face

cu participarea obligatorie a procurorului.

Criticile formulate

de recurenta reclamantă nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei

recurate.

Prin Legea nr. 33/1994

sunt prevăzute următoarele cazuri în care instanțelor judecătorești le revine

competența de a soluționa litigii în legătură cu aplicarea dispozițiilor

acestei legi: competența curților de apel de a judeca, potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990, contestațiile împotriva hotărârilor

comisiei instituite pentru soluționarea întâmpinărilor privind propunerile de

expropriere (art. 20); competența tribunalului de a soluționa cererile de

expropriere (art. 21-29) și competența tribunalului de a soluționa cererile de

retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36).

Or, din aceste trei

categorii de litigii de competenta instanțelor judecătorești, Legea nr. 33/1994

prevede la art. 23 alin. (1) participarea obligatorie a procurorului numai la

soluționarea cererii de expropriere.

Cum participarea

procurorului în proces este obligatorie numai în cazurile prevăzute în lege,

iar prin art. 36 din Legea nr. 33/1994, în care este reglementată competența de

soluționare a cererii de retrocedare a imobilelor naționalizate și nici prin

vreo altă dispoziție din această lege nu se face referire la obligativitatea

participării procurorului în asemenea cauze, este în afară de orice îndoială că

participarea procurorului la soluționarea cererilor menționate nu este

obligatorie.

Celelalte critici ale

recurentei reclamantei SC C.J. SA se încadrează în motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. prevăd că hotărârea recurată poate fi modificată atunci

când este dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii sau când este

lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod corect dispozițiile legale privind calitatea

procesuală activă a reclamantei (Legea nr. 31/1990) și a constatat că

reclamanta nu justifică calitatea sa procesuală activă, ea nefiind titulara

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu conform Legii nr. 33/1994.

Susținerile

recurentei privind succesiunea tranzacționării acțiunilor SC C.J. SA pe piața

bursieră, evidențierea sa în C.N.V.M. și vânzarea acțiunilor statului în 2000

nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

În mod corect s-a

statuat de către instanță că nu e dovedită identitatea dintre reclamantă și

titularul dreptului subiectiv dedus judecății.

Astfel, prin

hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999 Consiliul Județean Iași a aprobat

preluarea imobilului situat în Iași, compus din 2547 mp construcție și 1181 mp teren

din patrimoniul SC „M.I.„ SAS, SC „R.” SA și SC „C.J.”SA în domeniul public de

interes județean și în administrarea Consiliului Județean Iași.

Prin decizia nr. 1767

din 10 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție s-a respins irevocabil cererea

formulată de SC „M.I.” SA având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28

ianuarie 1999, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul în

litigiu este proprietate publică.

Prin hotărârea nr. 162

din 20 decembrie 2001 a Consiliului Județean Iași s-a aprobat încheierea

contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice care își

desfășoară activitatea în imobilul în litigiu.

Prin decizia civilă nr.

1199 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a respins

irevocabil cererile formulate de SC C.J. SA, SC M.I. SA și SC R. SA, având ca

obiect anularea hotărârilor nr. 10 din 28 ianuarie 1999 și nr. 162 din 20

decembrie 2001 reținându-se cu autoritate de lucru judecat că SC „ C.J.” SA

Iași și-a înscris în mod ilegal terenul (cota parte din imobil) în capitalul

social.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 58

din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2013