ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 447 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Iași, secția civilă invocată în cererea având ca obiect servitute de trecere și excepția autorității de lucru judecat în cererile având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii în constatarea calității de proprietar; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea civilă astfel cum aceasta a fost modificată în condițiile art. 132 C. proc. civ., formulată de reclamanta SC „C.J.” SA, reprezentată de SCP. „L.C. „SPRL în contradictoriu cu pârâții Județul Iași și Consiliul Județean Iași pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Premergător oricărei soluționări a excepțiilor invocate în puterea art. 137 C. proc. civ. tribunalul are a determina raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată. Soluția se justifică pe împrejurarea că art. 132 alin. (1) C. proc. civ. care stabilește momentul până la care reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată nefiind de ordine publică ci de ordine privată, nesocotirea lui ar putea fi invocată numai de către pârâți in limine litis (adică la termenul respectiv sau dacă pârâții nu sunt prezenți la acel termen, la termenul de judecată următor în ambele cazuri înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului), sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă.

Excepția autorității de lucru judecat nu a fost primită. Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Îndeplinirea celor 3 condiții se impune cumulativ astfel că absența uneia împiedică reținerea excepției invocate. În raport cu nici una din hotărârile invocate nu s-a reținut identitatea de obiect. Obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat.

În dosarul finalizat cu pronunțarea de către Curtea de Apel Iași a deciziei nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 irevocabilă (dosar nr. 2512/2002) reclamanta SC „C.J.” SA Iași a învestit instanța cu anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 și respectiv nr. 162 din 20 decembrie 2001. Decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție – invocată la rândul său în susținerea excepției autorității de lucru judecat – a statuat irevocabil asupra cererii având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999 prin care s-a aprobat preluarea imobilului situat în Municipiul Iași, din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA și SC „C.J.” SA în patrimoniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean.

Neputând fi reținută identitatea de obiect între prezenta cerere și cele ce și-au găsit irevocabil soluționarea înaintea instanțelor judecătorești prin deciziile invocate în susținerea excepției autorității de lucru judecat – decizia nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași și decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție – excepția invocată a fost apreciată ca neîntemeiată. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC „C.J.” SA a fost apreciată ca întemeiată. În susținerea cererilor având ca obiect stabilirea parcurgerii etapelor exproprierii de către Judecătoria Iași și constatarea că imobilul construcție în litigiu se află în proprietatea de drept exclusivă a sa reclamanta exhibă calitatea sa de proprietar asupra acestui imobil făcând trimitere la dispozițiile din Legea nr. 15/1990.

Prin hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999 Consiliul Județean Iași a aprobat preluarea imobilului situat în Municipiul Iași, compus din 2547 m.p. suprafață construită și 1181 m.p. suprafață teren din patrimoniul SC „M.I.” SA, SC „R.” SA și SC „C.J.” SA în domeniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean Iași. În expunerea de motive a acestei decizii s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este proprietate publică de interes județean ce nu poate fi gestionat, administrat de o societate comercială fiind înscris pe lista monumentelor istorice și de arhitectură. Subsecvent acestui moment a fost emisă la data de 20 decembrie 2001 hotărârea nr. 162 prin care s-a aprobat încheierea contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice care își desfășura activitatea în imobilul proprietate publică de interes județean situat în Iași.

Ambele hotărâri nr. 10/1999 și nr. 162/2001 au fost supuse controlului de legalitate la inițiativa reclamantei SC „C.J.” SA. Actul său de învestire a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 1199/CA din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași. La cererea reclamantei SC „C.J.” SA Iași înregistrată sub nr. 2249 din 13 februarie 2002 la Tribunalul Iași au fost conexate și cererile formulate de SC „R.” SA Iași împotriva hotărârii nr. 162/2001 și de SC „M.I.” SA Iași împotriva hotărârii nr. 10/1999. În ce o privește pe reclamanta SC „C.J.” SA Iași se reține că aceasta nu a depus nici acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile și nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute sau hotărâri judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în constatare ce ar fi fost admise.

Grevat pe aceste aspecte se concluzionează că nu a avut loc o expropriere, bunurile incluse în hotărârea de guvern nefiind proprietatea SC „C.J.” SA. În prezența acestei succesiuni de hotărâri judecătorești în care instanțele au reținut că imobilul în litigiu aparține patrimoniului Județului Iași cu negarea vreunui drept de proprietate al reclamantei SC „C.J.” SA Iași Tribunalul în aplicarea prezumției autorității de lucru judecat nu are putință de a statua în chip diferit. Aceasta întrucât efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Tribunalul a lăsat nesoluționate excepțiile inadmisibilității și a prematurității invocate de pârâți față de caracterul subsecvent al acestora raportat la excepția lipsei calității procesuale active. Notează Tribunalul și faptul că raportat limitelor învestirii sale este de prisos a răspunde excepțiilor invocate de pârâții Municipiul Iași prin Primar și Consiliul Local Iași. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC „C.J.” SA criticând-o pentru netemeinicie și indicând că, în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active. La termenul din 23 martie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția lipsei participării procurorului, temeiul juridic al acțiunii fiind Legea nr. 33/1994 și potrivit art. 23 din lege participarea procurorului este obligatorie.

Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele: Analizând cu prioritate obligativitatea participării procurorului în cauză raportat la prevederile art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, Curtea a constatat neîntemeiată susținerea reprezentantului Parchetului pentru considerentele următoare: Având în vedere precizarea expresă a obligativității participării procurorului doar la soluționarea cererii de expropriere, Curtea a apreciat că această obligativitate nu este aplicabilă în speță raportat la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apelante, Curtea a reținut că, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice această calitate, instanța de fond reținând corect că acest aspect nu a fost dovedit. Ori, raportat la apelanta SC „C.J.” SA se reține că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri mobile ori certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a constatat, raportat la piața hotărârilor judecătorești avute în vedere, faptul că reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în contextul legii nr. 33/1994 pe care își întemeiază acțiunea, astfel că nu are calitate procesuală activă în, cauză.

În consecință, date fiind considerentele expuse și raportat la dispozițiile art. 296 C. proc. civ. a respins apelul și a păstrat sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală. Împotriva deciziei civile nr. 58 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, Secția civilă a declarat recurs reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL, invocându-se următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate: Se susține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și anume când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Este de principiu ca o instanța nu poate judeca în mod valabil dacă nu este alcătuită conform prescripțiilor legale, aceasta reprezentând garanția imparțialității justiției.

Termenul de „alcătuire" trebuie interpretat și în sensul de „constituire a instanței cu persoanele a căror participare la activitatea de judecata este obligatorie". Spre deosebire de „compunerea" completului de judecată, „constituirea instanței este o noțiune mai largă, incluzând persoane a căror participare la activitatea de judecată este obligatorie, chiar daca nu au un rol determinant în pronunțarea hotărârii, dar absența lor atrage incidența motivului de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. În anumite materii, precum prezenta cauză (expropriere - art. 23 din Legea nr. 63/1994), participarea procurorului la judecată și punerea de concluzii de către acesta este obligatorie.

În cazurile în care legea prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotărârii întrucât completul nu a fost legal constituit. Un alt motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. În cauză greșit s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.I. SA care ar fi în opinia recurentei neîntemeiată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Legitimarea procesuală nu se confundă cu dreptul subiectiv dedus justiției, acesta din urmă reprezentând o condiție distinctă, necesară, pentru posibilitatea în fond a acțiunii.

Se apreciază că, pentru a justifica calitatea procesuală activă a reclamantei în prezenta acțiune, este suficient să afirme și să demonstreze că SC „C.J." SA a solicitat constatarea existenței dreptului sau de proprietate asupra părții imobilului în litigiu, în calitate de persoană vătămată, titulară a unor drepturi subiective și interese legitime private prin Hotărârea C.J. Iași nr. 10/1999 și prin H.G. nr. 1354/2001, modificată și completată prin H.G. nr. 48/2007, întrucât SC C.J. SA s-a înființat, alături de alte societăți distincte, prin reorganizarea fostei I.J.P.I.P.S. Iași. Se concluzionează că, după ce a devenit societate comercială (prin deciziile nr. 179 și nr. 186 din 06 martie 1991 ale Prefecturii Județului Iași), unic acționar al SC C.J.

SA, a fost statul. Conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, la „societățile pe acțiuni și cele cu răspundere limitată, cu capital integral de stat, atribuțiile adunării generale a acționarilor vor fi exercitate de către un consiliu al împuterniciților statului, alcătuit și numit în condițiile prevăzute de lege pentru consiliul de administrație al regiilor autonome". Acțiunile SC C.J. SA Iași au fost tranzacționate pe piața bursieră în cadrul Bursei de Valori București până la intrarea în procedura insolvenței, legea impunând suspendarea tranzacționării. SC C.J. SA este în evidentă C.N.V.M. datorită regimului acțiunilor sale. Deci, SC C.J. SA Iași a luat naștere prin actul organului local al administrației de stat, conform voinței legiuitorului și a obținut personalitate juridică, în condițiile Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990.

Acțiunile statului au fost vândute în ianuarie 2000, acționarul statul - prin F.P.S. - a fost înlocuit de către cumpărătorul acțiunilor, iar acțiunile F.P.P. Moldova au fost distribuite, în mod gratuit, persoanelor nominalizate în registrul societății. De asemenea, în motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei SC C.J. SA (paragraful 3 pag. 7 a sentinței apelate), Tribunalul Iași, prin referire la decizia nr. 1123/2007 a I.C.C.J., menționează ca aceasta nu a depus acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile și nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute sau hotărâri judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în constatare ce ar fi fost admise.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prima critică formulată vizează incidența art. 304 pct. 1 C. proc. civ., invocându-se faptul că procurorul nu a participat la judecarea în fond a cauzei. Acest motiv de nelegalitate nu poate fi primit.

În mod corect instanța de apel a considerat că în speță, reclamanta a învestit instanța de fond cu cererea având ca obiect stabilirea faptului că imobilul în litigiu, ce urmează a fi expropriat – construcție în suprafață de 1085 mp - se află în proprietatea sa de drept până ce expropriatorul va face dovada existenței unei hotărâri judecătorești privind exproprierea și îndeplinirea întocmai a obligațiilor impuse prin hotărâre și stabilirea dreptului de servitute de trecere pe terenul proprietatea județului Iași, pentru a avea acces la imobilul în suprafață de 1085 mp și la construcțiile anexe în suprafață de 170 mp proprietatea sa situate în Iași, invocând în drept prevederile Legii nr. 33/1994.

Procedura de soluționare a cererilor de expropriere și de stabilire a despăgubirilor este prevăzută de capitolul IV „Exproprierea și stabilirea despăgubirilor” al Legii nr. 33/1994 care cuprinde art. 21 – 29. Instanța a constatat că art. 21 – 24 din lege se referă la procedura exproprierii, iar potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului. Criticile formulate de recurenta reclamantă nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Prin Legea nr. 33/1994 sunt prevăzute următoarele cazuri în care instanțelor judecătorești le revine competența de a soluționa litigii în legătură cu aplicarea dispozițiilor acestei legi: competența curților de apel de a judeca, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, contestațiile împotriva hotărârilor comisiei instituite pentru soluționarea întâmpinărilor privind propunerile de expropriere (art. 20); competența tribunalului de a soluționa cererile de expropriere (art. 21-29) și competența tribunalului de a soluționa cererile de retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36). Or, din aceste trei categorii de litigii de competenta instanțelor judecătorești, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 23 alin. (1) participarea obligatorie a procurorului numai la soluționarea cererii de expropriere.

Cum participarea procurorului în proces este obligatorie numai în cazurile prevăzute în lege, iar prin art. 36 din Legea nr. 33/1994, în care este reglementată competența de soluționare a cererii de retrocedare a imobilelor naționalizate și nici prin vreo altă dispoziție din această lege nu se face referire la obligativitatea participării procurorului în asemenea cauze, este în afară de orice îndoială că participarea procurorului la soluționarea cererilor menționate nu este obligatorie. Celelalte critici ale recurentei reclamantei SC C.J. SA se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevăd că hotărârea recurată poate fi modificată atunci când este dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii sau când este lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile legale privind calitatea procesuală activă a reclamantei (Legea nr. 31/1990) și a constatat că reclamanta nu justifică calitatea sa procesuală activă, ea nefiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu conform Legii nr. 33/1994. Susținerile recurentei privind succesiunea tranzacționării acțiunilor SC C.J. SA pe piața bursieră, evidențierea sa în C.N.V.M. și vânzarea acțiunilor statului în 2000 nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. În mod corect s-a statuat de către instanță că nu e dovedită identitatea dintre reclamantă și titularul dreptului subiectiv dedus judecății.

Astfel, prin hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999 Consiliul Județean Iași a aprobat preluarea imobilului situat în Iași, compus din 2547 mp construcție și 1181 mp teren din patrimoniul SC „M.I.„ SAS, SC „R.” SA și SC „C.J.”SA în domeniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean Iași. Prin decizia nr. 1767 din 10 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție s-a respins irevocabil cererea formulată de SC „M.I.” SA având ca obiect anularea hotărârii nr. 10 din 28 ianuarie 1999, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este proprietate publică. Prin hotărârea nr. 162 din 20 decembrie 2001 a Consiliului Județean Iași s-a aprobat încheierea contractelor de închiriere pe o durată de 3 ani cu persoanele juridice care își desfășoară activitatea în imobilul în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 1199 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a respins irevocabil cererile formulate de SC C.J. SA, SC M.I. SA și SC R. SA, având ca obiect anularea hotărârilor nr. 10 din 28 ianuarie 1999 și nr. 162 din 20 decembrie 2001 reținându-se cu autoritate de lucru judecat că SC „ C.J.” SA Iași și-a înscris în mod ilegal terenul (cota parte din imobil) în capitalul social. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.J. SA prin L.C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 58 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013