ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 40 din data de 3 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-au dispus următoarele:

A respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M.H., la sediul Societății Civile de Avocați "R.&A." împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009, dată în Dosar nr. 244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași Parchet, din 3 aprilie 2009, dată în Dosar nr. 237/II/2/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții cms. șef M.V.D. și sub-inspector B.I., ambii din cadrul Poliției municipiului Turda, cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., și amenințare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A respins constituirea de parte civilă formulată de către petent față de făptuitori.

A obligat petentul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 193 C. pen. amenințarea constă în acțiunea de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului, ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.

Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența relei-credințe a polițiștilor, cu ocazia deplasării la farmacia administrată de petent pentru aplanarea conflictului invocat de acesta.

Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorii M.V.D. și B.I. pentru infracțiunile mai sus arătate, potrivit art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din actele de la dosar rezultă că cei doi făptuitori s-au prezentat conform atribuțiilor de serviciu la locul unde a fost reclamat incidentul, au stat de vorbă cu părțile implicate în conflict și l-au aplanat, respectând dispozițiile legale ce le reveneau conform statutului polițistului.

Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva polițiștilor, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.

Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.

Calea plângerii prev. de art. 278

1

C. proc. pen. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.

În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva polițiștilor care au efectuat acte premergătoare în cauză.

În fine, reexaminându-se actele premergătoare, întocmite de parchet, curtea reține că infracțiunile reclamate de petent nu îndeplinesc elementele constitutive ale acestora, nedovedindu-se latura subiectivă, din partea făptuitorilor.

Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale.

În consecință, nefiind început procesul penal, petentul nu a dobândit calitatea de parte vătămată și ca atare nici pe cea de parte civilă, astfel că solicitarea sa de a fi obligați cei doi făptuitori la plata unor sume cu titlu de daune morale, nu poate fi primită, faptele acestora neexistând.

Împotriva sentinței au declarat recurs.

În motivele de recurs, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

- nu s-au efectuat acte premergătoare în cauză, pe motiv că în cauză au fost audiați numai subofițerii ai celor doi făptuitori;

- făptuitorul M.V. a intrat în spațiul privat la farmaciei, fără mandat de percheziție;

- făptuitorul M.V. nu a întocmit nici un proces-verbal sau raport cu privire la cele întâmplate;

- s-a efectuat percheziție fără acordul petentului recurent.

Înalta Curte constată că petiționarul A.M.H. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a comisarului șef M.V.D. și a sub-inspectorului B.I., ambii din cadrul Poliției municipiului Turda, pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și amenințare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, infracțiunile ar consta în aceea că cei doi polițiști la data de 25 aprilie 2008 l-au amenințat pe partea vătămată, s-au purtat abuziv cu el, l-au jignit și cu știință nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ce le reveneau.

În plângerea penală formulată, petentul precizează că a avut în farmacia personală un incident, cu un cetățean, cadru militar, persoană care i-a adresat 3 amenințări, condiții în care a apelat numărul de telefon 112 și a solicitat Poliției Turda sprijin, dar polițiștii care s-au deplasat la fața locului, în speță, făptuitorii, în loc să-i acorde sprijin, au avut o atitudine necorespunzătoare față de acesta.

Prin rezoluția din 18 februarie 2009 dată în Dosar 244/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art. 228 și art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale la plângerea penală formulată de A.M.H., nu constituie fapte de abuz de funcție din partea polițiștilor M.V.D. și B.I., și nici de amenințare și nici de purtare abuzivă.

Procurorul a reținut că petentul este cetățean sirian și totodată administrator al Farmaciei O. din T., a formulat plângere penală împotriva comisarului șef M.V.D. și a sub-inspectorului B.l. ambii din cadrul Poliției Turda, sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

În plângerea formulată, petentul învederează că la 25 aprilie 2008, în farmacia sa a avut un incident cu o persoană, persoană care l-a amenințat astfel că acesta a apelat numărul de urgență 112 la Poliția Turda, iar polițiștii care s-au prezentat la fața locului, făptuitorii din prezenta cauză în loc să-i acorde sprijin l-au amenințat, s-au purtat abuziv și l-au jignit.

Sub-inspectorul B.I. a dirijat la fața locului o patrulă mobilă formată din agenții S.A. și G.L. precum și șeful Biroului ordine publică din cadrul Poliției Turda, comisar șef M.V.D.

Petentul precizează că datorită faptului că a fost amenințat de către polițiștii prezenți la fața locului, s-a deplasat la sediul Poliției Turda pentru a depune reclamație scrisă împotriva organelor de cercetare penală prezente la farmacia pe care o administrează, iar la sediul poliției, făptuitorul B.I. a refuzat să-i comunice numele și funcția colegilor care au fost prezenți în farmacie, astfel că au formulat prezenta plângere sub aspectul infracțiunii vizate de art. 246 C. pen.

Procurorul reține că din rapoartele întocmite de către agenții de poliție prezenți la fața locului, rezultă că la data de 25 aprilie 2008 în timp ce se aflau cu autoturismul de serviciu și cu echipa de intervenție din schimbul I, au fost dirijați de către ofițerul de serviciu să se deplaseze la farmacia petentului pentru aplanarea unui scandal.

Ajunși la fața locului, polițiștii au găsit în stradă, în fața farmaciei un subofițer de armată, echipat în ținută militară, revoltat că petentul, farmacistul în speță, i-a vândut pentru copilul său în vârstă de 7 zile, medicamente pentru tratarea unor afecțiuni oftalmologice, medicamente ce erau destinate însă unor persoane mai mari de 14 ani, condiții în care minorului i s-a declanșat o alergie, fiind transportat la spital.

Cu această ocazie, subofițerul de armată le-a declarat polițiștilor că a prezentat farmacistului bonul de vânzare al medicamentului, bon pe care acesta l-a luat și l-a aruncat în coșul de gunoi, nemairecunoscând că i-a vândut medicamentele în cauză, sunând la poliție, cu motivarea că este agresat de cumpărător.

Subofițerul, a învederat organelor de poliție că nu l-a agresat pe farmacist și acesta este motivul pentru care a și așteptat sosirea organelor de poliție pentru clarificarea situației.

Având în vedere susținerile petiționarului cât și ale subofițerului de armată, făptuitorul M.V. i-a solicitat farmacistului să verifice coșul de gunoi, după care negăsind în interiorul acestuia vreun bon sau altă rețetă, polițistul i-a arătat subofițerului de armată conținutul coșului și l-a sfătuit totodată pe farmacist să depună o plângere la Poliția Turda, iar pe lucrătorul M.A.P.N. să sesizeze Colegiul medicilor și farmaciștilor.

Întrucât situația s-a calmat, făptuitorii din prezenta cauză s-au reîntors în acțiunea de patrulare iar subofițerul M.A.P.N. a plecat de la farmacie.

Nemulțumit de prestația polițiștilor petentul A.M.H. s-a deplasat la sediul Poliției Turda, unde a solicitat să i se comunice numele și funcția echipajului deplasat la fața locului, iar la refuzul ofițerului de serviciu care i-a comunicat să depună plângere penală întrucât cunoaște persoanele care s-au deplasat la fața locului, petentul a început să facă scandal, fiind nevoit să intervină și subcomisarul B.A., care la acea dată era ofițer de serviciu din partea conducerii.

Acesta a încercat să-l liniștească pe petent care era agitat și nemulțumit pentru faptul că ofițerul de serviciu sub-inspectorul B.I., i s-a adresat cu apelativul "dumneata" și nu "dumneavoastră".

Procurorul de caz a concluzionat că plângerea petentului este neîntemeiată, polițiștii procedând în mod legal, aplanând un conflict, fără a săvârși vreo infracțiune, respectiv amenințare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Împotriva rezoluției procurorului din 18 februarie 2009, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluția din 3 aprilie 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reține vinovăția lucrătorilor de poliție, nefiind vătămate interesele legale ale petentului, nedovedindu-se că acesta ar fi fost amenințat de lucrătorii de poliție și nici că aceștia ar fi avut vreo purtare abuzivă față de petent sau că și-ar fi încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.

Procurorul general arată că activitățile polițiștilor reclamați, nu sunt de natură infracțională.

S-a statuat că afirmațiile petiționarului nu se coroborează cu actele premergătoare efectuate în speță, și ele nu sunt de natură a înlătura declarațiile martorilor audiați, respectiv a 6 lucrători de poliție din cadrul Poliției Turda.

Comportamentul pretins abuziv al polițiștilor, a fost examinat în principal prin prisma prevederilor art. 246 C. pen.

Ceea ce rezultă în afara oricărui dubiu este aceea că nu au fost vătămate interesele legale ale petentului și nu s-a dovedit încălcarea cu știință de către făptuitori a atribuțiilor de serviciu nici vreun comportament amenințător sau abuziv al acestora față de cetățeanul sirian.

S-a concluzionat astfel, că cei doi polițiști nu se fac vinovați de infracțiunile imputate de petent.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art. 278

1

C. proc. pen. petentul A.M.H., a formulat plângere.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul Curții de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale, împotriva comisarului șef M.V.D. și a sub-inspectorului B.I., ambii din cadrul Poliției Turda, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., amenințare prev. de art. 193 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În plângerea penală din 21 mai 2008 de la Poliția Turda, petentul a arătat că se va constitui parte civilă în fața instanței, fără a preciza suma, cu titlul de daune morale ca efect al comiterii infracțiunilor de către cei doi făptuitori.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat de petentul A.M.H. împotriva Sentinței penale nr. 40 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.M.H. împotriva Sentinței penale nr. 40 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.