ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1587/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

fiscal, la data de 16 august 2010 în Dosarul nr. 5831/2/2008, petenta S.C. F.F.

S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 26.503 RON depusă la dosarul

cauzei, prin recipisa de consemnare nr. 2118316/1 din data de 16 octombrie 2008

emisă de CEC Bank - Agenția Victoria.

Prin încheierea din 16 septembrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea de restituire cauțiune formulată de petenta S.C. F.F. S.R.L., în

contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor -Direcția Regională Pentru

Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instața de fond

a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) teza

I

din

C. proc. civ., cauțiunea

se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit

în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat

fondul cauzei.

Una dintre cerințele prevăzute de aceste

dispoziții legale vizează soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, care este

reprezentat de acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ, iar nu cererea

de suspendare a executării respectivului act.

Aceasta deoarece la momentul soluționării

irevocabile a cererii de anulare a actului administrativ se poate constata existența

sau inexistența vreunui prejudiciu cauzat prin măsura de suspendare a executării

actului administrativ contestat, care să justifice o eventuală cerere de despăgubiri

formulată de emitentul actului administrativ.

S-a constatat că, întrucât fondul litigiului

nu a fost soluționat irevocabil, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) teza

I din

C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai reținut că restituirea

cauțiunii nu poate fi dispusă nici prin raportare la art. 723

1

alin.

(3) teza a II-a din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea restituirii

cauțiunii dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea

părții adverse la despăgubiri.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs reclamanta S.C. F.F. S.R.L. București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 și ale art. 304

1

din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului se susține în esență

că instanța de fond a ignorat două aspecte invocate de reclamantă și anume:

- adresa Curții de Apel București din 6

august 2010 prin care îi punea în vedere societății reclamante să formuleze cererea

de restituire a recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 privind plata cauțiunii

în cuantum de 26.503 RON;

- situația potrivit căreia reclamanta a

achitat două sume cu titlu de cauțiune, în două dosare având ca obiect suspendarea

executării acelorași acte administrativ-fiscale, una întemeiată pe art. 14 și a

doua pe art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Se mai susține că instanța de fond s-a

aflat într-o gravă confuzie, apreciind că cererea de restituire a cauțiunii este

neîntemeiată deoarece suspendarea executării s-a dispus până la soluționarea irevocabilă

a litigiului pe fond. În realitate cererea de restituire vizează prima cauțiune,

plătită în cadrul cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004

și care a fost admisă în primă instanță și respinsă în recurs ca rămasă fără obiect,

deoarece nu se introdusese acțiunea în anulare în termen de 60 de zile de la data

pronunțării suspendării.

Prin urmare, arată recurenta, cauza ce

a format obiectul Dosarului nr. 5831/2/2008 s-a soluționat irevocabil, suspendarea

fiind întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pentru cauza ce a avut ca

obiect suspendarea executării acelorași acte administrativ-fiscale, dar întemeiată

pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 - Dosar nr. 3453/2/2009 s-a depus o altă cauțiune,

care într-adevăr, nu poate fi restituită decât după soluționarea irevocabilă a fondului

litigiului.

Recursul este întemeiat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor incidente în materia

restituirii cauțiunii, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) teza

I

C. proc. civ., cauțiunea se

eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit

în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat

fondul cauzei.

Aceste dispoziții legale trebuie adaptate

la situația concretă dedusă judecății, care este într-o oarecare măsură atipică

în raport de textul legal precitat.

Astfel, din lucrările dosarului rezultă

că societatea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu două

cereri succesive de suspendare a executării acelorași acte administrativ-fiscale.

Prima cerere de suspendare a executării

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind înregistrată

după formularea contestației administrative și a format obiectul Dosarului nr. 5831/2/2008

al Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal,

în cadrul căruia reclamanta a depus cauțiune în cuantum de 26.503 RON, a cărei restituire

se solicită în prezenta cauză.

Dosarul nr. 5831/2/2008 a fost soluționat

în primă instanță prin admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ-fiscal

până la pronunțarea instanței de fond. În recurs, prin decizia nr. 2720 din 20

mai 2009 se pronunță respingerea recursului ca rămas fără obiect. Se reține în motivare

faptul că, între timp, societatea reclamantă a introdus acțiune în anularea actelor

administrativ-fiscale care a format obiectul Dosarului nr. 3451/2/2009, în paralel

aceasta formulând a doua cerere de suspendare a executării, întemeiată pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 - Dosar nr. 3453/2/2009, iar prin Sentința nr. 1905

din 06 mai 2009 s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă

a acțiunii în anulare.

Societatea recurentă a depus cauțiune în

cuantum de 120.000 RON și în Dosarul nr. 3453/2/2009 care a avut ca obiect cererea

de suspendare a executării, întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această situație de fapt,

atestată de actele dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a avut

nici un temei juridic pentru respingerea cererii de restituire a cauțiunii în cuantum

de 26.503 RON, în condițiile în care Dosarul nr. 5831/2/2008 se soluționase irevocabil

și nu mai avea nicio legătură cu soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare,

care făcea obiectul unui alt dosar, în cadrul căruia se depusese o altă cauțiune

în vederea suspendării executării.

Acest raționament este susținut și de actele

depuse de recurentă în susținerea cererii de recurs, care atestă împrejurarea că

societatea a formulat cererea de restituire a cauțiunii în urma adresei primite

de la Curtea de Apel București în 6 octombrie 2010, precum și situația, potrivit

căreia prin decizia nr. 240 din 18 ianuarie 2011, Înalta Curte a soluționat irevocabil

Dosarul nr. 3451/2/2009 în sensul anulării actelor administrativ fiscale contestate,

iar prin încheierea din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, a dispus restituirea

cauțiunii de 120.000 RON consemnată în Dosarul nr. 3453/2/2009.

În acest context, soluția de respingere

a cererii de restituire a cauțiunii consemnată în Dosarul nr. 5831/2/2008 este nelegală,

în raport de dispozițiile art. 723

1

alin. (3) teza

I din

C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa hotărârea atacată și, în urma rejudecării cererii va dispune restituirea

cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. F.F. S.R.L.

București, împotriva încheierii din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și admite acțiunea.

Dispune restituirea cauțiunii în sumă de

26.503,00 RON plătită în Dosarul nr. 5831/2/2008 al Curții de Apel București, consemnată

prin recipisa nr. 2118316 din 16 octombrie 2008 emisă CEC Bank -Agenția Victoria.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 martie 2011.