ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta CN R. SA a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea cauțiunii achitată cu O.P. din data de 25 martie 2010, pe considerentul neîndeplinirii scopului consemnării acesteia. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 11 mai 2010 a respins cererea de restituire a cauțiunii consemnată prin O.P. din 4 martie 2010, în Dosarul nr. 2081/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, întrucât fondul cauzei nu a fost soluționat irevocabil, în raport de dispozițiile art. 723 1 C. proc.

civ., cererea reclamantei de restituire a cauțiunii este prematură, urmând a fi respinsă ca atare. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta CN R. SA București susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind prematură cererea de restituire a cauțiunii, în condițiile în care acțiunea având ca obiect suspendarea efectelor actelor administrative a fost respinsă astfel că scopul pentru care a fost stabilită cauțiunea nu a fost atins iar recurenta-reclamantă a efectuat plata sumelor stabilite prin actele administrative. Recursul este fondat. În mod greșit instanța de fond a respins cererea petentei-reclamante CN R. SA București privind restituirea cauțiunii în cuantum de 134.390,60 lei plătită cu Ordinul de plată din data de 04 martie 2010, în Dosarul nr. 2081/2/2010.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cauțiunea a fost constituită în temeiul dispozițiilor art. 215 alin .(2) C. proc. fisc., fiind depusă dovada achitării acesteia în vederea soluționării cererii de suspendare a executării Procesului-verbal din 08 februarie 2010 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 27 din 08 februarie 2010, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante CN R. SA a unei obligații de plată în sumă de 671.953 lei. Cererea de suspendare a executării a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 14 alin .(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicitându-se suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate până la pronunțarea instanței de fond.

Cauza a fost soluționată de către instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1457 din data de 23 martie 2010 cererea de suspendare formulată fiind respinsă, ca neîntemeiată. În motivarea încheierii din 11 mai 2010 prin care a fost respinsă cererea de restituire a cauțiunii, instanța a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 723 1 C. proc. civ. potrivit cărora, cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Curtea apreciază că invocarea acestor dispoziții procedurale în motivarea respingerii cererii de restituire a cauțiunii achitate în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. este eronată, având în vedere natura juridică a litigiului supus judecății respectiv un litigiu de contencios administrativ-fiscal care se supune regulilor de procedură stabilite prin Legea nr. 554/2004 modificată și completată, ale cărei dispoziții se completează cu dreptul comun, în condițiile stabilite de art. 28 din lege, respectiv cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă urmând a fi stabilită de către instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc întinderea efectelor suspendării actelor administrative, numai în cazul admiterii acțiunii formulate de persoana vătămată stabilind că neintroducerea unei acțiunii în anularea actului în termen de 60 de zile, determinând încetarea de drept a suspendării fără nici o formalitate. Astfel fiind, în cazul respingerii acțiunii, executarea actelor administrative nefiind suspendată, cauțiunea depusă în cauză în scopul garantării sumelor stabilite cu titlu de obligații fiscale prin actele administrative a căror executare nu a fost suspendată nu se justifică. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Lege, pot fi formulate cereri succesive de suspendare a executării acelorași acte administrative în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) singura condiție impusă, fiind aceea ca motivele să fie diferite.

În raport de aceste dispoziții legale apare cu evidență incompatibilitatea aplicării dispozițiilor art. 723 1 C. proc. civ. în litigiile de contencios fiscal având ca obiect suspendarea executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin .(1) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-ar crea o situație inechitabilă pentru reclamantul a cărui cerere de suspendare a fost respinsă și care nu își va putea recupera cauțiunea achitată conform dispozițiilor art. 215 alin .(2) C. proc. fisc., fiind în imposibilitate de a mai formula o nouă cerere de suspendare în condițiile art. 14 alin. (7) din Lege. Ori, o astfel de situație nu poate fi acceptată întrucât ar fi încălcate cerințele dreptului la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept care include și dreptul de acces la instanță.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., îl va admite și va modifica încheierea atacată, pronunțată la data de 11 mai 2010 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2081/2/2010, în sensul că va admite cererea de restituire a cauțiunii consemnate prin Ordinul de Plată din data de 04 martie 2010 în sumă de 134.390,60 lei de către reclamanta CN R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de CN R. SA București împotriva încheierii din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea de restituire a cauțiunii consemnată prin O.P. din data de 4 martie 2010 în Dosarul nr. 2081/2/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta CN R. SA cu sediul în București Sector 6 în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. București sector 5 și A.N.V. cu sediul în București Sector 1. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2010.