ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2836/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava petenta SC B.S. SRL SUCEAVA a solicitat

restituirea cauțiunii în valoare de 32.000 lei, achitată cu recipisa de

consemnare nr. 690814 din 1 din 2 iulie 2009 în vederea suspendării executării

sentinței nr. 3262 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava,

până la soluționarea apelului declarat în cauză.

Prin decizia nr. 101

din 12 august 2009, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării

sentinței nr. 3262 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, iar prin

decizia nr. 7 din 01 februarie 2010 a fost admis în parte apelul formulat de

către pârâtele debitoare SC B.S. SRL, SC P.I.C. SRL, F.A. și D.M., fiind

modificată în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtelor debitoare

la plata sumei de 153.522 lei.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea

din 11 martie 2010, a respins, ca nefondată, cererea de restituire a cauțiunii

formulată de petenta SC B.S. SRL, reținând că, hotărârea de fond nu este

irevocabilă, astfel încât nu se poate dispune restituirea cauțiunii.

Împotriva acestei

încheierii a declarat recurs petenta SC B.S.SRL, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență că, în mod greșit s-a respins

cererea de restituire a cauțiunii, întrucât această cerere trebuia să formeze

obiectul unui dosar separat ce urma să fie soluționat prin decizie și nu prin

încheiere, iar pe fondul cauzei, apreciază că, suspendarea executării silite a

fost dispusă până la soluționarea apelului, respectiv 1 februarie 2010, dată la

care hotărârea a devenit definitivă, fiind împlinit termenul de 30 de zile de

la pronunțarea hotărârii, timp în care partea interesată putea să ceară

obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând

a fi respins recursul reclamantei pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. „cauțiunea se eliberează celui

care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a

formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a

soluționat fondul cauzei”.

Examinând

îndeplinirea acestor dispoziții, Înalta Curte constată că împotriva deciziei nr.

7 din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a fost exercitată calea de atac a

recursului de către SC B.S. SRL, dosarul având termen de judecată la data de 29

septembrie 2010, astfel că, hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei

nu este irevocabilă, aspect ce condiționează eliberarea cauțiunii.

În aceste condiții,

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei, potrivit cărora, în mod

greșit a fost respinsă cererea de restituire a cauțiunii, întrucât suspendarea

executării silite a fost dispusă până la soluționarea apelului, când hotărârea

era definitivă, iar termenul de 30 de zile de la pronunțarea acesteia fusese

împlinit, nu pot fi primite, în raport de dispozițiile art. 723

1

alin.

(3) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC B.S. SRL SUCEAVA împotriva încheierii din 11 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.