ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 276/2017

Decizia nr. 276/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/39/2014 la data de 23 iulie 2014, petenta SC A. SRL Rădăuți a solicitat să se dispună eliberarea cauțiunii în sumă de 23.549,20 lei consemnată pentru Dosarul nr. x/39/2014 pe rolul Curții de Apel Suceava, având ca obiect suspendare executare act administrativ a Deciziei de impunere nr. 81547 din 18 decembrie 2013 emisă de B. Iași, până la pronunțarea instanței de fond, achitată conform chitanței și recipisa de consemnare din data de 24 ianuarie 2014.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 6 din 15 septembrie 2014 a admis cererea formulată de petenta SC A. SRL Rădăuți, a dispus restituirea cauțiunii achitată cu Recipisa de consemnare din data de 24 ianuarie 2014.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. Iași - C. Suceava, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 46 alin. (1) din Legea insolvenței, soluția primei instanțe este greșită pentru că restituirea cauțiunii se putea efectua doar în contul de lichidare aflat la dispoziția administratorului juridic desemnat în cauză.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 6 octombrie 2016.

Înalta Curte analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Este adevărat că SC A. SRL a achitat cauțiunea în sumă de 23.549,20 lei în Dosarul nr. x/39/2014 pe rolul Curții de Apel Suceava, având ca obiect suspendare act administrativ, respectiv Decizia de impunere nr. 81547 din 18 decembrie 2013, astfel cum a reținut și prima instanță.

Necontestat este faptul că prin Încheierea nr. 287 din 07 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/86/2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa față de debitoarea SC A. SRL Vicovu de Jos, fiind desemnat administrator judiciar CII D.

Atât la momentul formulării cererii de restituire a cauțiunii, respectiv 23 iulie 2014 cât și la data pronunțării Încheierii nr. 6 din 15 septembrie 2014, SC A. SRL se află în procedura de insolvență, fiind desemnat un administrator judiciar, debitoarea reclamantă/ asociații fiind notificați cu privire la deschiderea procedurii insolvenței.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: „Plățile se vor face dintr-un un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator”.

De asemenea, conform art. 46 alin. (1) din lege, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Conform art. 20 alin. (1) lit. e), f), e) din Legea nr. 85/2006, rezultă că revin administratorului judiciar următoarele atribuții: supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului, conducerea integrală, respectiv în parte a activității debitorului.; încasarea creanțelor, urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, iar potrivit alin. (2) îi pot fi stabilite și alte atribuții de către judecătorul-sindic.

Cauțiunea intră în categoria bunurilor din averea debitorului.

În raport de dispozițiile legale menționate, rezultă că restituirea cauțiunii achitată de societatea debitoare se putea efectua doar în contul aflat la dispoziția administratorului judiciar desemnat în cauză, deschis la o unitate bancară potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, având în vedere și aplicarea dispozițiilor art. 48 din aceeași lege prin Încheierea nr. 287 din 7 martie 2014, de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitoarei reclamante.

Nu a fost dovedit în cauză că s-a indicat/ solicitat restituirea cauțiuni în contul deschis în condițiile art. 4 din Legea nr. 85/2006.

Față de toate considerentele expuse, este neîntemeiată cererea reclamantei, care urmează a fi respinsă.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. Iași prin C. Suceava împotriva Încheierii nr. 6 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.