ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2016

Decizia nr. 2514/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, suspendarea executării Deciziei de impunere din 31 august 2012 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 348 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta SC A. SRL - prin administrator B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și, în consecință, a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere din 31 august 2012 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani.

Prin Decizia nr. 5.606 din 6 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani împotriva Sentinței nr. 348 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat restituirea cauțiunii consemnate la dispoziția instanței în cauza nr. x/39/2012.

Prin Încheierea nr. 12 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 7.200 de lei achitată în Dosarul nr. x/39/2012, conform recipisei de consemnare din 23 octombrie 2012.

Împotriva Încheierii nr. 12/2015 a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că nu sunt întrunite premizele restituirii cauțiunii, cauza nefiind soluționată definitiv, și nici instituția pârâtă nu a declarat în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus cauțiunea la despăgubiri.

A mai arătat că reclamanta se află în procedura specială de insolvență, dispusă de Judecătorul sindic prin Încheierea nr. 509 din 24 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/40/2014, iar prin Sentința nr. 416 din 09 iulie 2015 s-a aprobat de către Judecătorul sindic intrarea în procedură de faliment a reclamantei, s-a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Ținând cont de această situație, cererea de restituire a cauțiunii putea fi introdusă doar de către lichidatorul judiciar desemnat, fostului administrator special fiindu-i ridicat dreptul de administrare.

Legal citată, intimata-reclamantă SC A. SRL nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, examinând încheierea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, apreciază recursul fondat și îl va admite, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 723 alin. (3) C. proc. civ. (1865), cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

În speță, este cert faptul că Dosarul nr. x/39/2012, în care s-a dispus consemnarea cauțiunii, a fost soluționat definitiv în data de 6 iunie 2013.

Se constată, însă, că cererea de restituire a cauțiunii a fost înregistrată de reclamanta SC A. SRL în data de 2 noiembrie 2015, fiind formulată și semnată de către numitul B., în calitate de administrator.

Anterior, prin Sentința nr. 416 din 09 iulie 2015 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus intrarea în faliment în procedură generală a debitoarei SC "A." SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu C. Iași, s-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că dreptul de reprezentare al fostului administrator al SC A. SRL a încetat la data de 09 iulie 2015, dată începând de la care reclamanta-intimată este reprezentată de către lichidatorul judiciar C. Iași.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială", iar art. 46 alin. (1) arată că "în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule."

Este evident, în aceste condiții, că exercitarea drepturilor procesuale ale SC A. SRL revenea exclusiv lichidatorului judiciar, numit în condițiile art. 24 din Legea nr. 85/2006, împuternicit să reprezinte interesele acesteia.

Se reține, astfel, că cererea de restituire a cauțiunii este formulată de către o persoană care, potrivit înscrisurilor depuse în cauză, nu mai avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice la data formulării cererii, în condițiile în care nu a fost făcută dovada păstrării dreptului de reprezentare de către administratorul SC A. SRL

Față de acestea, văzând și dispozițiile art. 161 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, invocată de intimată prin întâmpinare, cu consecința admiterii recursului și anulării cererii de restituire a cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani împotriva încheierii nr. 12 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea recurată, în sensul că admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.

Anulează cererea de restituire a cauțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED