ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4221/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 511 din 8 iunie 2010,

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția de necompetență materială, ridicată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat

competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul I.G., în contradictoriu

cu pârâții Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, Agenția Nucleară și pentru

Deșeuri Radioactive-Direcția Resurse Umane Financiar Juridic, C.P.M., D.V.N., I.N.

și P.D., în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că în speța dedusă judecății reclamantul a solicitat

anularea art. 2 din Ordinul nr. 19 din 22 februarie 2010 emis de Președintele Agenției

Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive, prin care s-a dispus revocarea Ordinului

Președintelui Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive nr. 56 din 28

decembrie 2009, cu consecința încetării activității reclamantului încadrat în funcția

de consilier superior 1 la Departamentul Promovarea, Dezvoltarea și Monitorizarea

Activităților Nucleare.

S-a mai reținut că Ordinul

nr. 19 din 22 februarie 2010 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 62 Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, că potrivit dispozițiilor

art. 4 din acest act normativ, raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe

baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, că încetarea raporturilor

de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei

care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în anumite condiții.

În cazul în care raportul

de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice

sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului

administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu,

în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția

publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul

public.

Soluția pronunțată de

Tribunalul Vâlcea a fost menținută în urma recursurilor declarate de I.G. și de

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, prin decizia civilă nr. 1439/R-CM/2010

a Curții de Apel Pitești, decizie prin care s-a reținut competența instanței de

contencios administrativ determinată de soluționarea cererii de anulare a Ordinului

nr. 19/2010 și caracterul accesoriu al celorlalte pretenții.

Astfel investită, Curtea

de Apel Pitești, prin încheierea din 17 noiembrie 2010, a trimis cauza Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru reunirea

cu Dosarul nr. 2484/2/2010, în temeiul art. 163 alin. (2) C. proc. civ..

Ulterior, prin decizia

nr. 1007/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul reclamantului

și a trimis cauza pentru continuarea judecății Curții de Apel Pitești, reținând

că în Dosarul nr. 2484/2/2010 s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată.

Reinvestită cu soluționarea

pricinii, Curtea de Apel Pitești a pus în discuția părților excepția de disjungere

a capetelor acțiunii și excepția de inadmisibilitate determinată de lipsa plângerii

prealabile, apreciind că se impun a fi reținute în cauză ca fiind aplicabile dispozițiile

art. 165 C. proc. civ..

Prin sentința nr. 311/F-CONT

din 1 iunie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a disjuns capetele acțiunii formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu

cu intimații Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, Direcția Resurse Umane

Financiar Juridic, C.P.M., D.V.N., I.N. și P.D.; a formulat un nou Dosar nr. 704/46/2011

cu termen la data de 1 iunie 2011; a respins capătul 2 al acțiunii referitor la

anularea parțială a Ordinului nr. 19/2010 și a dispoziției din 2010; a obligat reclamantul

la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, aferente capătului

de cerere soluționat, în favoarea Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive.

Pentru a hotărî astfel

Curtea a reținut că acțiunea reclamantului cuprinde șase capete de cerere ce privesc

raporturile de muncă ale acestuia cu Agenția Nucleară și pentru Deșeuri

Radioactive și pentru care se aplică procedura de drept privat, spre deosebire de

capătul doi al cererii de chemare în judecată, ce se judecă în condițiile Legii

nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999, deci ale dreptului public și care de altfel

se află în stare de judecată.

În Dosarul nou format,

nr. 704/46/2011, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 317/-CONT a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea, complet

specializat în litigii de muncă, competența de soluționare a capetelor 1, 3-7 (disjunse

din Dosarul nr. 1125/90/2010) din acțiune, a constatat ivit conflictul de competență

și a trimis cauza pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel

Curtea a reținut că toate pretențiile reclamantului privesc, așa cum s-a arătat

mai sus, raporturile sale de muncă și izvorăsc din contractul colectiv de muncă

ori din contractul individual de muncă, așa încât competența se stabilește în raport

de dispozițiile art. 269 C. muncii și art. 36 Legea nr. 304/2005.

Curtea a mai reținut faptul

că reclamantul nu a fost funcționar public, întrucât Ordinul nr. 56/2009 a fost

revocat prin Ordinul nr. 19/2010 pentru nedepunerea jurământului în condițiile

art. 62 alin. (7) Legea nr. 188/1999.

În concluzie, reținând

că cele șase capete de cerere revin în competența completului specializat în judecarea

litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Vâlcea, în baza art. 158 C. proc. civ.,

Curtea a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile

art. 22 C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii de muncă.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea formulată

reclamantul I.G. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Nucleară pentru Deșeuri

Radioactive, Președintele și Vicepreședintele acesteia, respectiv Ioan Năstăsescu

și C.P.M., Secretarul general P.D. și Directorul Direcției Resurse Umane Financiar

Juridic - Daniela Năstase, pentru a se constata legalitatea contractului individual

de muncă din 18 aprilie 2005, aplicabilitatea acestuia pentru perioada 28 decembrie

2009-3 martie 2010, plata drepturilor bănești, pentru a se dispune anularea

art. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Nucleare și pentru Deșeuri

Radioactive nr. 19/2010 și a dispoziției din 2010, recalcularea drepturilor salariale

în perioada 28 decembrie 2009-3 martie 2010, în condițiile contractului

colectiv de muncă și contractului individual de muncă, efectuarea înscrierilor corecte

și legale în carnetul de muncă a plății drepturilor derivând din contractul

colectiv de muncă și contractului individual de muncă pentru perioada 3 martie 2010

și până la soluționarea cauzei, iar în măsura constatării legalității desființării

postului reclamantului și a legalității concedierii acestuia, obligarea la plata

a cinci salarii medii brute, în condițiile contractului colectiv de muncă a Agenției

Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive; s-au solicitat și cheltuieli de judecată

și daune morale în sumă de 10.000 RON.

Din motivarea acțiunii

rezultă că în perioada 2005-2010 reclamantul a fost salariatul Agenției Nucleare

și pentru Deșeuri Radioactive, iar în anul 2009 s-a inițiat procedura de reorganizare

a agenției și de transformare a unor posturi în funcții publice, fără a se da posibilitatea

persoanelor afectate de această procedură să ia cunoștință de toate documentele

ce determinau schimbarea statutului de salariat în acela de funcționar public.

Astfel, acțiunea reclamantului

cuprindea șase capete de cerere ce privesc raporturile de muncă ale acestuia cu

Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, pentru care se aplică procedura

de drept privat, spre deosebire de capătul doi, ce se judecă în condițiile Legii

nr. 554/2004, ale Legii nr. 188/1999, deci ale dreptului public.

În speță, Înalta Curte

urmează a se pronunța cu privire la competența de soluționare a capetelor cererii

de chemare în judecată (disjunse prin sentința nr. 311/F-CONT din 1 iunie 2011).

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că natura

raporturilor juridice născute între părți nu este de drept administrativ, ci de

dreptul muncii, reclamantul având calitatea de angajat cu contract de muncă și nu

calitatea de funcționar public, astfel încât competența de soluționare a cauzei

se stabilește în raport de dispozițiile art. 269 C. muncii și art. 36 Legea nr.

304/2005.

Relevantă în cauză pentru

determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între

părți, care, după cum s-a arătat, nu este de drept administrativ, întrucât reclamantul

avea calitatea de personal contractual salariat, nefiind funcționar public, întrucât

Ordinul nr. 56/2009 a fost revocat prin Ordinul nr. 19/2010 pentru nedepunerea jurământului

în condițiile art. 62 alin. (7) Legea nr. 188/1999, astfel că raporturilor dintre

acesta și autoritatea pârâtă nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999,

ci prevederile legislației muncii.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate, ținând seama de calitatea reclamantului și de natura

raportului juridic dedus judecății și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe I.G. și pe Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, Agenția Nucleară

și pentru Deșeuri Radioactive-Direcția Resurse Umane Financiar Juridic, C.P.M.,

D.V.N., I.N. și P.D., în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.