ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6040/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6040/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 311/F - CONT Curtea
de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a
dispus respingerea recursurilor formulate de contestatorul I.G. și de intimata
AGENȚIA NUCLEARĂ ȘI PENTRU STABILIREA DEȘEURILOR RADIOACTIVE (AN&DR)
BUCUREȘTI, împotriva Sentinței civile nr. 511 din 08 iunie 2010, pronunțată de
Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1125/90/2010.
În motivarea
sentinței, instanța a reținut că acțiunea reclamantului cuprinde șase capete de
cerere ce privesc raporturile de muncă ale acestuia cu ANDR și pentru care se
aplică procedura de drept privat spre deosebire de capătul doi, ce se judecă în
condițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 188/1999, deci ale dreptului
public.
În legătură cu acest
ultim capăt de cerere al acțiunii, aflat în stare de judecată și care are ca
obiect anularea în parte a Ordinului nr. 19 din 22 februarie 2010 și a
Dispoziției nr. 425 din aceeași dată, instanța de fond a admis excepția lipsei
procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554,
respingând ca inadmisibilă cererea de anulare a celor două acte administrative.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul I.G., susținând că instanța de fond a
calificat greșit acțiunea sa, în realitate toate raporturile juridice deduse
judecății fiind raporturi de muncă.
Astfel, recurentul -
reclamant arată că nu a avut nici un moment calitatea de funcționar public,
deoarece ordinul nr. 56/2009 de numire a sa în funcția publică a fost revocat,
iar aceasta s-a făcut ca urmare a refuzului său de a depune jurământul. În
acest sens, reclamantul s-a plâns că nu a fost respectat termenul de 3 zile de
depunere a jurământului și nu s-a făcut informarea salariaților, iar ca urmare
a revocării ordinului nr. 56/2009 recurentul consideră că a continuat să rămână
personal contractual; prin urmare acțiunea sa are ca obiect constatarea
legalității și aplicabilității contractului său individual de muncă, nr. 18 din
18 aprilie 2005.
În drept, din punct
de vedere procedural, recurentul a invocat în mod generic art. 304 C. proc.
civ.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se
încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, ca urmare a
reorganizării ANDR, prin ordinul președintelui acestei agenții nr. 56/2009 s-a
dispus numirea reclamantului în funcția publică, sub condiția depunerii
jurământului, condiție ce nu a fost îndeplinită de reclamant; acest refuz a
condus la emiterea ordinului nr. 19 din 22 februarie 2010 al aceleiași
autorități, prin care s-a dispus revocarea primului ordin și eliberarea din
funcție a reclamantului.
Înalta Curte
constată, cu privire la natura juridică a raporturilor deduse judecății, că
Ordinul nr. 19/2010 a fost emis de președintele ANDR în baza atribuțiilor
stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr.
1437/2009, iar acest ordin are valoare de act administrativ unilateral cu
caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
În mod greșit
recurentul susține că anularea Ordinului nr. 19/2010 reprezintă un capăt
subsecvent capetelor de cerere ce țin de materia conflictelor de muncă, în
realitate acest capăt de cerere având o existență de sine - stătătoare,
competența soluționării sale revenind, în mod absolut, instanței de contencios
administrativ.
Prin urmare,
procedând la disjungerea capetelor de cerere și respingând acest capăt de
cerere pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.
554/2004 instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul
urmând a fi respins ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la
cheltuielile de judecată solicitate de intimata - pârâtă, în sumă de 1621,05
RON onorariu de avocat, Înalta Curte urmează a face aplicarea art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., complexitatea problemei de drept dedusă judecății în recurs
fiind redusă, iar cauza având un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de I.G. împotriva Sentinței nr. 311/F - CONT din 1 iunie 2011 a Curții
de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Obligă recurentul -
reclamant I.G. la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata
- pârâtă Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, cu aplicarea art. 274
alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2011.