ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 145/CC din 4 martie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-au respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocată de pârâtă și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.T. împotriva pârâtei SC N. SRL Cluj-Napoca. Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei pentru obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, acțiunea este admisibilă, pe motiv că hotărârile adoptate în adunarea generală sunt consemnate într-un proces-verbal și pot fi atacate în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Excepția prematurității este nefondată întrucât termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor pentru atacarea hotărârilor adunării generale este unul maxim, fără a se prevedea o sancțiune pentru ipoteza când acestea sunt atacate anterior acestui moment. Pe fondul acțiunii s-a reținut că aspectele relevate de reclamant cu privire la nerespectarea art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocare, nu sunt întemeiate. Astfel, norma legală instituie imperativ obligația legală de convocare a adunării generale cel puțin o dată pe an, fără a acorda același caracter în privința locului convocării. În speță, convocarea adunării în Italia nu este de natură să-i aducă un prejudiciu reclamantului, norma legală corespunzătoare ocrotind un interes privat, fiind sancționată cu nulitatea relativă, care este condiționată de dovedirea prejudiciului creat.

În privința susținerilor privind încălcarea art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că acestea nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 118 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, care a admis totodată apelul pârâtului, în sensul admiterii cererii sale de obligare a reclamantului la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță. În apel, reclamantul-apelant a fost obligat la plata sumei de 1.240 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei s-a reținut că, printr-o hotărâre anterioară s-a decis, cu majoritate, posibilitatea convocării asociaților pentru adunările generale, atât la sediul social, cât și în orice altă localitate din Italia, hotărâre opozabilă asociaților, chiar dacă față de terți, acest efect se produce doar prin operarea modificărilor actelor constitutive la registrul comerțului. Deși, potrivit acestor argumente, soluția primei instanțe este corectă, instanța de apel a arătat că motivarea conform căreia norma legală nu este imperativă și cu privire la locul ținerii adunărilor generale, nu este corectă. În apel au fost reținute ca fondate considerentele pentru care prima instanță a înlăturat criticile reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în prima instanță, s-a reținut că acestea au fost dovedite cu factura din 18 septembrie 2009, suma de 2.000 RON fiind achitată cu chitanța din 21 septembrie 2009, din această perspectivă, cele reținute de instanță excedând normelor legale în materie. Împotriva acestei decizii, reclamantul G.T. a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului său, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, precum și respingerea apelului pârâtei. În dezvoltarea motivelor de recurs se critică aplicarea greșită a art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, referitoare la obligativitatea convocării adunării generale la sediul social.

Din acest punct de vedere arată că a votat împotrivă la adunarea generală din 6 martie 2008 unde s-a decis cu majoritate posibilitatea convocării și în orice altă localitate din Italia, că a atacat această hotărâre, iar actele constitutive nu prevedeau o atare posibilitate, la data adunării generale. În ceea ce privește descărcarea de gestiune a administratorului, care a fost votată și de către acesta, deși îl privea, recurentul susține că s-au încălcat prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990, care au fost greșit aplicate de instanța de apel, în sensul că, acestea sunt aplicabile tuturor formelor de societate, contrar celor reținute de instanțele de fond. Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată din prima instanță, recurentul susține că art. 274 C. proc.

civ. a fost greșit aplicat în raport de art. 1169 C. civ., deoarece factura nu dovedește plata prestației, iar chitanța a fost depusă doar în faza apelului, și nu putea duce la modificarea sentinței sub acest aspect. Intimata SC N. SA nu a formulat întâmpinare în cauză, ci a depus un script intitulat "concluzii scrise" prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Reclamantul G.T. are calitatea de asociat al SC N. SRL Cluj-Napoca, alături de S.R. și M.A., cu o cotă de participare la capitalul social de 33,33% fiecare, și, în această calitate a solicitat anularea hotărârii adoptate, precum și a procesului-verbal din data de 28 mai 2009, invocând în drept încălcarea dispozițiilor art. 126, art. 184 alin. (2), art. 195 alin. (1) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la locul convocării adunării generale se reține că printr-o hotărâre a adunării generale anterioară, din data de 6 martie 2008 s-a decis posibilitatea convocării și în altă localitate din Italia decât la sediul social, iar această hotărâre a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind regula majorității absolute. Reclamantul a atacat această hotărâre pentru care a votat împotrivă, acțiunea fiind respinsă irevocabil, sub acest aspect, prin Decizia nr. 4134 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 când a statuat legalitatea convocării reclamantului pentru A.G.A.

contestată, chiar dacă la data acesteia mențiunile corespunzătoare la registrul comerțului nu erau efectuate, întrucât efectul acestora este pentru opozabilitatea față de terți, în timp ce pentru asociați, hotărârile devin obligatorii de la momentul adoptării lor. Criticile relative la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 sunt, de asemenea, nefondate, reținându-se corect aplicabilitatea lor la societățile de capitaluri și respectiv, neincidența acestora în speța dedusă judecății, deoarece aceste texte de lege vizează adunările generale ale societăților pe acțiuni, fiind cuprinse în secțiunea a II-a și a IV-a din Cap. IV "Societățile pe acțiuni", fără ca, în privința societăților cu răspundere limitată, să existe în această privință o normă legală expresă de trimitere.

Nici criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. nu sunt fondate, de vreme ce pârâta a depus în fața primei instanțe factura din 18 septembrie 2009 emisă în baza contractului de asistență juridică care atestă onorariul avocațial pentru litigiul pendinte, iar realitatea acestor cheltuieli ocazionate pârâtei a fost confirmată în apel, cu chitanța din 21 septembrie 2009, anterioară pronunțării sentinței primei instanțe. Astfel, reținând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. privind culpa procesuală a reclamantului, raportat la art. 1169 C. civ. și la caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și sub acest aspect. În baza considerentelor mai sus reținute, nefiind fondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul reclamantului se va respinge. Reținând culpa procesuală a recurentului, și în această fază procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei-pârâte cu plata onorariului avocațial, în sumă de 2.083 RON, potrivit chitanței, emisă de BRD la data de 11 martie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul-reclamant la 2.083 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC N. SRL Cluj-Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.