ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 145/CC din 4 martie 2010 a

Tribunalului Comercial Cluj s-au respins excepțiile inadmisibilității și

prematurității acțiunii invocată de pârâtă și s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantul G.T. împotriva pârâtei SC N. SRL Cluj-Napoca.

Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei pentru obligarea

reclamantului la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, acțiunea este admisibilă, pe motiv că hotărârile

adoptate în adunarea generală sunt consemnate într-un proces-verbal și pot fi

atacate în condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Excepția prematurității este

nefondată întrucât termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor pentru atacarea

hotărârilor adunării generale este unul maxim, fără a se prevedea o sancțiune

pentru ipoteza când acestea sunt atacate anterior acestui moment.

Pe fondul acțiunii s-a reținut că

aspectele relevate de reclamant cu privire la nerespectarea art. 195 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocare, nu sunt întemeiate.

Astfel, norma legală instituie

imperativ obligația legală de convocare a adunării generale cel puțin o dată pe

an, fără a acorda același caracter în privința locului convocării.

În speță, convocarea adunării în

Italia nu este de natură să-i aducă un prejudiciu reclamantului, norma legală

corespunzătoare ocrotind un interes privat, fiind sancționată cu nulitatea

relativă, care este condiționată de dovedirea prejudiciului creat.

În privința susținerilor privind

încălcarea art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) și art. 199 alin. (5) din

Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că acestea nu sunt aplicabile

societăților cu răspundere limitată.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 118 din 29

septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, care a admis totodată apelul pârâtului,

în sensul admiterii cererii sale de obligare a reclamantului la plata sumei de

2.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță.

În apel, reclamantul-apelant a fost

obligat la plata sumei de 1.240 RON cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei s-a

reținut că, printr-o hotărâre anterioară s-a decis, cu majoritate,

posibilitatea convocării asociaților pentru adunările generale, atât la sediul

social, cât și în orice altă localitate din Italia, hotărâre opozabilă

asociaților, chiar dacă față de terți, acest efect se produce doar prin

operarea modificărilor actelor constitutive la registrul comerțului.

Deși, potrivit acestor argumente,

soluția primei instanțe este corectă, instanța de apel a arătat că motivarea

conform căreia norma legală nu este imperativă și cu privire la locul ținerii

adunărilor generale, nu este corectă.

În apel au fost reținute ca fondate

considerentele pentru care prima instanță a înlăturat criticile reclamantului

cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin.

(2) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la cheltuielile de

judecată efectuate de reclamant în prima instanță, s-a reținut că acestea au

fost dovedite cu factura din 18 septembrie 2009, suma de 2.000 RON fiind

achitată cu chitanța din 21 septembrie 2009, din această perspectivă, cele

reținute de instanță excedând normelor legale în materie.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul G.T. a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea apelului său, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii,

precum și respingerea apelului pârâtei.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se critică aplicarea greșită a art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

referitoare la obligativitatea convocării adunării generale la sediul social.

Din acest punct de vedere arată că a votat împotrivă la adunarea generală din 6

martie 2008 unde s-a decis cu majoritate posibilitatea convocării și în orice

altă localitate din Italia, că a atacat această hotărâre, iar actele

constitutive nu prevedeau o atare posibilitate, la data adunării generale.

În ceea ce privește descărcarea de

gestiune a administratorului, care a fost votată și de către acesta, deși îl

privea, recurentul susține că s-au încălcat prevederile art. 126 din Legea nr.

31/1990, care au fost greșit aplicate de instanța de apel, în sensul că,

acestea sunt aplicabile tuturor formelor de societate, contrar celor reținute

de instanțele de fond.

Referitor la acordarea cheltuielilor

de judecată din prima instanță, recurentul susține că art. 274 C. proc. civ. a

fost greșit aplicat în raport de art. 1169 C. civ., deoarece factura nu

dovedește plata prestației, iar chitanța a fost depusă doar în faza apelului,

și nu putea duce la modificarea sentinței sub acest aspect.

Intimata SC N. SA nu a formulat

întâmpinare în cauză, ci a depus un script intitulat "concluzii

scrise" prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea

recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate se vor reține următoarele:

Reclamantul G.T. are calitatea de

asociat al SC N. SRL Cluj-Napoca, alături de S.R. și M.A., cu o cotă de

participare la capitalul social de 33,33% fiecare, și, în această calitate a

solicitat anularea hotărârii adoptate, precum și a procesului-verbal din data

de 28 mai 2009, invocând în drept încălcarea dispozițiilor art. 126, art. 184

alin. (2), art. 195 alin. (1) și art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la locul convocării

adunării generale se reține că printr-o hotărâre a adunării generale

anterioară, din data de 6 martie 2008 s-a decis posibilitatea convocării și în

altă localitate din Italia decât la sediul social, iar această hotărâre a fost

adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

privind regula majorității absolute.

Reclamantul a atacat această

hotărâre pentru care a votat împotrivă, acțiunea fiind respinsă irevocabil, sub

acest aspect, prin Decizia nr. 4134 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin urmare, în mod corect instanța

de apel a aplicat dispozițiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 când a

statuat legalitatea convocării reclamantului pentru A.G.A. contestată, chiar

dacă la data acesteia mențiunile corespunzătoare la registrul comerțului nu

erau efectuate, întrucât efectul acestora este pentru opozabilitatea față de

terți, în timp ce pentru asociați, hotărârile devin obligatorii de la momentul

adoptării lor.

Criticile relative la aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) și art. 199

alin. (5) din Legea nr. 31/1990 sunt, de asemenea, nefondate, reținându-se

corect aplicabilitatea lor la societățile de capitaluri și respectiv,

neincidența acestora în speța dedusă judecății, deoarece aceste texte de lege

vizează adunările generale ale societăților pe acțiuni, fiind cuprinse în

secțiunea a II-a și a IV-a din Cap. IV "Societățile pe acțiuni", fără

ca, în privința societăților cu răspundere limitată, să existe în această

privință o normă legală expresă de trimitere.

Nici criticile referitoare la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. nu sunt fondate, de

vreme ce pârâta a depus în fața primei instanțe factura din 18 septembrie 2009

emisă în baza contractului de asistență juridică care atestă onorariul

avocațial pentru litigiul pendinte, iar realitatea acestor cheltuieli

ocazionate pârâtei a fost confirmată în apel, cu chitanța din 21 septembrie

2009, anterioară pronunțării sentinței primei instanțe.

Astfel, reținând dispozițiile art.

274 C. proc. civ. privind culpa procesuală a reclamantului, raportat la art.

1169 C. civ. și la caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și sub acest aspect.

În baza considerentelor mai sus

reținute, nefiind fondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

reclamantului se va respinge.

Reținând culpa procesuală a

recurentului, și în această fază procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate intimatei-pârâte cu plata onorariului avocațial, în sumă

de 2.083 RON, potrivit chitanței, emisă de BRD la data de 11 martie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.T. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 29

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-reclamant la 2.083

RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC N. SRL Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2011.