ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea depusă la 13 septembrie 2010, în dosarul nr. 508/59/2010 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E. SA Buzău a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991 în raport de titlul II, capitolul II, art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informare din Constituția României. Prin încheierea din ședința publică de la 21 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Instanța de fond a constatat că excepția invocată de reclamantă nu privește o dispoziție legală care reglementează dreptul pretins prin acțiune și anume, dreptul de a desfășura o activitate economică liberă, prin amenajarea unui gard autorizat prin autorizația de construire nr. 987/7/12/2009 emisă de pârâtul M.A.I. în favoarea pârâtului I.G.P.F. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru judecarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Recurenta a susținut că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece prevederile legale privind autorizarea efectuării lucrărilor de construcții cu caracter militar de către ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale interesate, în baza procedurilor stabilite împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, încalcă dispozițiile art. 31 din Constituția României, care prevăd dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Recurenta a precizat că își desfășoară activitate comercială în punctul de trecere a frontierei Moravița, în baza avizului emis de P.F., valabil până în anul 2011, dar exercitarea acestei activități este îngrădită prin autorizația de construcție emisă de ministerul de resort, pentru care s-a formulat acțiunea în anulare, cu motivarea că, nefiind publicată, încalcă dreptul constituțional la informare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefundat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării de construcții în raport de prevederile art. 31 din Constituția României privind dreptul la informare. Litigiul de fond în care a fost invocată această excepție are ca obiect cererea reclamantei de anulare a autorizației de construcție nr. 987/7/12/2009 emisă de M.A.I.

– D.L. pentru proiectul RO.FSCH 19.1.2. – lucrări pentru construirea de noi locații pentru P.F. și modernizarea anumitor locații existente, inclusiv în ceea ce privește construirea unui gard metalic pe porțiunea aferentă clădirii magazinului duty - free deținut de societatea reclamantă în Punctul de trecere a frontierei Stamora – Moravița.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă vizează lipsa acordului acesteia pentru executarea lucrărilor autorizate, precum și încălcarea dreptului său de a-și exercita activitatea comercială în regim de duty - free, pentru care deține aviz valabil până în anul 2011. În raport de obiectul și de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat judicios că soluționarea fondului pricinii nu depinde de rezolvarea excepției de neconstituționalitate invocată de recurenta – reclamantă cu privire la dreptul constituțional la informare, care nu a fost indicat printre drepturile pretins a fi fost vătămate prin actul administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare.

În consecință, nu se impunea sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de recurenta – reclamantă și nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate în acest sens, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SA Buzău împotriva încheierii de ședință publică din data de 21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.