ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea precizată, reclamanta SC E. SA Moravița a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Logistică și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Timiș, Sectorul Poliției de frontieră M. și Consiliul Județean Timiș solicitând suspendarea executării autorizației de construcție din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Logistică, în ceea ce privește amplasarea gardului metalic pe porțiunea aferentă magazinului duty-free aparținând reclamantei, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivare, reclamanta a arătat că magazinul duty–free al societății funcționează legal în Punctul de trecere al frontierei S.M., clădirea fiind amplasată pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, pe terenul Primăriei M., cu care are contract de închiriere pe durată nedeterminată.

A mai arătat că proiectul autorizat de Consiliul Județean Timiș are prevăzută amplasarea unui gard metalic pe suprafața clădirii magazinului duty–free obturând în acest fel intrarea în magazin. Prin întâmpinare, pârâții Consiliul Județean Timiș, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și Ministerul Administrației și Internelor au invocat excepția inadmisibilității cererii pentru că reclamanta nu solicită suspendarea executării unui act administrativ, ci suspendarea executării unor lucrări de construcții. Pârâtul Inspectoratul Județean de Frontieră Timiș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a inspectoratului și a pârâtului Sectorul poliției de frontieră M., arătând că acest sector este structură subordonată a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Timiș, respectiva instituție neavând personalitate juridică.

Curtea de Apel Timișoara a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că prin precizarea la acțiune, reclamanta a atacat un act administrativ, respectiv o autorizație de construcție din 06 februarie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. Pe fondul cererii, prima instanță a reținut că prin autorizația de construire din 7 decembrie 2009 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a autorizat efectuarea lucrărilor de construire pentru Reconfigurarea infrastructurii și fluxurilor de trafic din punctele de trecere a frontierei – Lot XX PCTF M., la mai multe obiective, ce urmează să fie executate pe imobilul teren și construcții situat în extravilanul localității M., județul Timiș, aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și înscris în evidența de cadastru a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la nr. YY.

A mai reținut că potrivit avizului din 12 ianuarie 2010 emis de Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Timiș, reclamanta a fost avizată favorabil pentru perioada de până la 11 ianuarie 2011, să desfășoare activitate comercială de tip duty–free, în Punctul de Frontieră M., iar magazinul pe care îl deține este amplasat pe terenul comunei M., cu care are contract de închiriere pe durată nedeterminată și prin amplasarea gardului metalic aferent construcției avizate prin autorizația emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, s-ar obtura intrarea în magazin, ceea ce ar duce la imposibilitatea desfășurării sale comerciale și, în consecință la blocarea acesteia.

A concluzionat prima instanță în sensul că aspectele invocate în cerere se constituie în cazul bine justificat, creându-se îndoieli cu privire la legalitatea autorizației atacate și, de asemenea, punerea în executare a actului administrativ conduce la producerea de prejudicii materiale reclamantei, astfel încât sunt îndeplinite condițiile suspendării executării actului administrativ menționat. În ceea ce privește pârâții Consiliul Județean Timiș, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și Sectorul Poliției de Frontieră M., Curtea de Apel a constatat că nu sunt emitenții autorizației de construcție atacate, astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a respins cererea pe excepție față de acești pârâți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – respectiv „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., care permit examinarea cauzei sub toate aspectele. Susține, în esență, recurentul-pârât, prin motivele de recurs formulate, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe care se bazează, aceasta blocând în mod nejustificat un proiect care este supus unor termene de finalizare, sub sancțiunea pierderii finanțării, reținându-se greșit și faptul că sunt întrunite condițiile suspendării prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a fi analizate și avute în vedere și apărările formulate în primă instanță.

Intimatul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală Logistică a depus la dosar un punct de vedere cu privire la calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale Logistică, susținând că aceasta nu are personalitate juridică, fiind subordonată aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, singura instituție care are calitatea de pârât în cauză fiind Ministerul Administrației și Internelor. Recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ.

urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce urmează: Pentru a dispune suspendarea executării autorizației de construire din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor în partea privind autorizarea amplasării gardului metalic pe porțiunea de teren aferentă magazinului duty-free, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite cele două condiții instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ – cazul bine justificat și paguba iminentă – dat fiind că prin amplasarea gardului metalic aferent construcției avizate prin respectiva autorizație, s-ar obtura intrarea în magazin, ceea ce ar duce la imposibilitatea desfășurării activității comerciale cu consecința producerii și a unor prejudicii materiale pentru reclamantă.

Soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, în speță, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat – autorizația din 7 decembrie 2009, lucrările de construire avizate prin această autorizație urmând a fi executate pe terenul aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și vizând punctul de trecere al frontierei M. Or, chiar intimata-reclamantă face precizarea în acțiune că magazinul ce-l deține funcționează pe terenul Primăriei M., deci în afara zonei aferente punctului de trecere a frontierei. Pe de altă parte în Anexa 2 pct. 2 din H.G. nr. 445/2002 cu modificările și completările ulterioare se prevede că „sunt supuse avizării în condițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, toate activitățile ce urmează a se desfășura în punctele de trecere a frontierei, altele decât efectuarea controlului de frontieră, care prin natura lor nu afectează desfășurarea activității specifice de control, de ordine publică, mediul înconjurător și siguranța traficului în punctele de trecere a frontierei”. Prin urmare intimata-reclamantă are și ea obligația de „a nu afecta desfășurarea activității specifice”, acesta fiind și scopul pentru care au fost luate măsuri de includere în proiectul tehnic a lucrărilor de amenajarea gardului metalic, proiectul tehnic vizând lucrări de reabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei M., finanțat de Comisia Europeană și care are prevăzut un termen de finalizare.

Nemaifiind îndeplinită condiția cazului bine justificat este inutil a se mai analiza îndeplinirea celei de-a doua condiții a pagubei iminente. Așa fiind, instanța de fond a pronunțat o soluție de admitere a cererii de suspendare a executării autorizației în partea privind amplasarea gardului metalic, numai printr-o aplicare greșită a textului de lege, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, contrar situației de fapt din dosar. Mai mult, astfel cum precizează recurentul-pârât, prezenta cerere de suspendare a lucrărilor autorizate prin actul administrativ atacat pune în pericol întreg proiectul, prin neîndeplinirea obligațiilor asumate de Guvernul României, lucrările fiind începute cu sprijinul financiar al Uniunii Europene cât și cu fonduri de la bugetul de stat.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ., iar hotărârea instanței de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării autorizației de construcție din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, cerere formulată de SC E. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva sentinței civile nr. 251 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării autorizației de construcție din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, formulată de SC E. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.