ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea precizată, reclamanta SC E. SA Moravița

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția

Logistică și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Timiș, Sectorul Poliției

de frontieră M. și Consiliul Județean Timiș solicitând suspendarea executării autorizației

de construcție din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor – Direcția Logistică, în ceea ce privește amplasarea gardului metalic

pe porțiunea aferentă magazinului duty-free aparținând reclamantei, în temeiul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivare, reclamanta

a arătat că magazinul duty–free al societății funcționează legal în Punctul de trecere

al frontierei S.M., clădirea fiind amplasată pe partea dreaptă a sensului de ieșire

din țară, pe terenul Primăriei M., cu care are contract de închiriere pe durată

nedeterminată. A mai arătat că proiectul autorizat de Consiliul Județean Timiș are

prevăzută amplasarea unui gard metalic pe suprafața clădirii magazinului duty–free

obturând în acest fel intrarea în magazin.

Prin întâmpinare, pârâții

Consiliul Județean Timiș, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București

și Ministerul Administrației și Internelor au invocat excepția inadmisibilității

cererii pentru că reclamanta nu solicită suspendarea executării unui act administrativ,

ci suspendarea executării unor lucrări de construcții.

Pârâtul Inspectoratul

Județean de Frontieră Timiș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive

a inspectoratului și a pârâtului Sectorul poliției de frontieră M., arătând că acest

sector este structură subordonată a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră

Timiș, respectiva instituție neavând personalitate juridică.

Curtea de Apel Timișoara

a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că prin precizarea

la acțiune, reclamanta a atacat un act administrativ, respectiv o autorizație de

construcție din 06 februarie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor.

Pe fondul cererii, prima

instanță a reținut că prin autorizația de construire din 7 decembrie 2009 pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor a autorizat efectuarea lucrărilor de construire

pentru Reconfigurarea infrastructurii și fluxurilor de trafic din punctele de trecere

a frontierei – Lot XX PCTF M., la mai multe obiective, ce urmează să fie executate

pe imobilul teren și construcții situat în extravilanul localității M., județul

Timiș, aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și înscris

în evidența de cadastru a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la nr.

YY.

A mai reținut că potrivit

avizului din 12 ianuarie 2010 emis de Inspectoratului Județean al Poliției de

Frontieră Timiș, reclamanta a fost avizată favorabil pentru perioada de până la

11 ianuarie 2011, să desfășoare activitate comercială de tip duty–free, în Punctul

de Frontieră M., iar magazinul pe care îl deține este amplasat pe terenul comunei

M., cu care are contract de închiriere pe durată nedeterminată și prin amplasarea

gardului metalic aferent construcției avizate prin autorizația emisă de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, s-ar obtura intrarea în magazin, ceea ce

ar duce la imposibilitatea desfășurării sale comerciale și, în consecință la blocarea

acesteia.

A concluzionat prima instanță

în sensul că aspectele invocate în cerere se constituie în cazul bine justificat,

creându-se îndoieli cu privire la legalitatea autorizației atacate și, de asemenea,

punerea în executare a actului administrativ conduce la producerea de prejudicii

materiale reclamantei, astfel încât sunt îndeplinite condițiile suspendării executării

actului administrativ menționat.

În ceea ce privește pârâții

Consiliul Județean Timiș, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș

și Sectorul Poliției de Frontieră M., Curtea de Apel a constatat că nu sunt emitenții

autorizației de construcție atacate, astfel că nu au calitate procesuală pasivă

în cauză, motiv pentru care a respins cererea pe excepție față de acești pârâți.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. – respectiv „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, precum și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., care permit examinarea cauzei sub toate aspectele.

Susține, în esență, recurentul-pârât,

prin motivele de recurs formulate, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde temeiurile

de fapt și de drept pe care se bazează, aceasta blocând în mod nejustificat un proiect

care este supus unor termene de finalizare, sub sancțiunea pierderii finanțării,

reținându-se greșit și faptul că sunt întrunite condițiile suspendării prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a fi analizate și avute în vedere

și apărările formulate în primă instanță.

Intimatul Ministerul Administrației

și Internelor – Direcția Generală Logistică a depus la dosar un punct de vedere

cu privire la calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale Logistică, susținând

că aceasta nu are personalitate juridică, fiind subordonată aparatului central al

Ministerului Administrației și Internelor, singura instituție care are calitatea

de pârât în cauză fiind Ministerul Administrației și Internelor.

Recursul este fondat,

astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi admis, potrivit considerentelor

ce urmează:

Pentru a dispune suspendarea

executării autorizației de construire din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației

și Internelor în partea privind autorizarea amplasării gardului metalic pe porțiunea

de teren aferentă magazinului duty-free, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite

cele două condiții instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ

– cazul bine justificat și paguba iminentă – dat fiind că prin amplasarea gardului

metalic aferent construcției avizate prin respectiva autorizație, s-ar obtura intrarea

în magazin, ceea ce ar duce la imposibilitatea desfășurării activității comerciale

cu consecința producerii și a unor prejudicii materiale pentru reclamantă.

Soluția pronunțată este

nelegală și netemeinică, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, în

speță, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ atacat – autorizația din 7 decembrie 2009, lucrările de construire

avizate prin această autorizație urmând a fi executate pe terenul aflat în administrarea

Ministerului Administrației și Internelor și vizând punctul de trecere al frontierei

M.

Or, chiar intimata-reclamantă

face precizarea în acțiune că magazinul ce-l deține funcționează pe terenul Primăriei

M., deci în afara zonei aferente punctului de trecere a frontierei.

Pe de altă parte în Anexa

2 pct. 2 din H.G. nr. 445/2002 cu modificările și completările ulterioare se prevede

că „sunt supuse avizării în condițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, toate activitățile ce urmează a se desfășura

în punctele de trecere a frontierei, altele decât efectuarea controlului de frontieră,

care prin natura lor nu afectează desfășurarea activității specifice de control,

de ordine publică, mediul înconjurător și siguranța traficului în punctele de trecere

a frontierei”.

Prin urmare intimata-reclamantă

are și ea obligația de „a nu afecta desfășurarea activității specifice”, acesta

fiind și scopul pentru care au fost luate măsuri de includere în proiectul tehnic

a lucrărilor de amenajarea gardului metalic, proiectul tehnic vizând lucrări de

reabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei M., finanțat de Comisia Europeană

și care are prevăzut un termen de finalizare.

Nemaifiind îndeplinită

condiția cazului bine justificat este inutil a se mai analiza îndeplinirea celei

de-a doua condiții a pagubei iminente.

Așa fiind, instanța de

fond a pronunțat o soluție de admitere a cererii de suspendare a executării autorizației

în partea privind amplasarea gardului metalic, numai printr-o aplicare greșită a

textului de lege, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

contrar situației de fapt din dosar.

Mai mult, astfel cum precizează

recurentul-pârât, prezenta cerere de suspendare a lucrărilor autorizate prin actul

administrativ atacat pune în pericol întreg proiectul, prin neîndeplinirea obligațiilor

asumate de Guvernul României, lucrările fiind începute cu sprijinul financiar al

Uniunii Europene cât și cu fonduri de la bugetul de stat.

Pentru toate aceste considerente,

recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră urmează a fi

admis, în baza art. 312 C. proc. civ., iar hotărârea instanței de fond modificată

în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării autorizației

de construcție din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor,

cerere formulată de SC E. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva sentinței civile

nr. 251 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge, ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării autorizației

de construcție din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor,

formulată de SC E. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.