ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4734/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4734/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei.

1.Obiectul acțiunii

și procedura derulată în primă instanță.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC E. SA a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Logistică, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Sectorul Poliției de

Frontieră Moravița, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și

Consiliul Județean Timiș, anularea parțială a autorizației de construcție nr. 987/7/12/2009,

emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Logistică, privitor

la proiectul RO FSCH 19.1.2 - Lucrări pentru Construirea de noi locații pentru

Poliția de Frontieră și modernizarea anumitor locații existente; RO FSCH

19.1.2.8 lot 3 Modernizare punct de trecere a frontierei Moravița, jud. Timiș,

număr contract ROFSCH 19.1.2.8 lot 3 P.C.T.F. Moravița NR 34 din 02 februarie 2009,

număr proiect 287/2009, plan amplasare gard, proiect tehnic număr planșă 287

PTH - 0B05-01A, în ceea ce privește construirea gardului metalic pe porțiunea

aferentă clădirii magazinului duty-free al SC E. SA, întrucât această

autorizație este dată cu încălcarea prevederilor legale în materie de

construcții, precum și suspendarea executării oricăror lucrări de construcție

demarate în baza autorizației de construcție sus menționate, pe porțiunea

aferentă clădirii magazinului duty-free, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că magazinul duty-free al societății funcționează legal în

Punctul de trecere al Frontierei Stamora-Moravița, clădirea fiind amplasată pe

partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, pe terenul Primăriei Moravița, cu

care are contract de închiriere cu durată nedeterminată, iar executarea

proiectului autorizat de Primăria Timiș, care are prevăzută amplasarea unui

gard metalic pe suprafața aferentă clădirii magazinului duty-free, ar determina

blocarea completă a activității comerciale, blocarea aprovizionării cu mărfuri

și restricționarea accesului cumpărătorilor, ceea ce reprezintă o atingere a

dreptului la libertatea economică.

Reclamanta a precizat

că magazinul funcționează în baza avizului emis de Inspectoratul Județean al Poliției

de Frontieră Timiș, valabil până la data de 11 ianuarie 2011, potrivit căruia

societatea are obligația de a-și împrejmui magazinul și de a amenaja locuri de

parcare pentru cumpărători, pentru buna desfășurare a activității.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră București au solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată, arătând că societatea comercială funcționează în afara zonei

aferente punctului de trecere a frontierei, iar amplasarea gardului metalic

este proiectată să se realizeze pe terenul aparținând Punctului de Trecere a

Frontierei Moravița și nu pe terenul Primăriei, cu respectarea prevederilor

H.G.445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României și având drept scop evitarea oricăror

acțiuni care ar putea periclita siguranța activității de control la frontieră

sau regimul frontierei de stat.

Pârâții Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Timiș și Consiliul Județean Timiș au invocat,

prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu au

calitatea de emitenți ai actului administrativ atacat.

La termenul de

judecată din data de 3 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, a invocat

inadmisibilitatea cererii menționate la pct. 2 din acțiune în raport cu

competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004.

de apel.

Prin sentința civilă nr.

551 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC

E. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Timiș, Sectorul Poliției de Frontieră Moravița și

Consiliul Județean Timiș.

Examinând excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontieră Timiș, Consiliul Județean Timiș și Sectorul Poliției de

Frontieră Moravița, Curtea, a reținut că aceste autorități nu au calitatea de

emitenți ai autorizației atacate de reclamantă, apreciind, astfel, că se impune

respingerea acțiunii precizate față de acești pârâți.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării oricăror lucrări de construcție demarate în

baza aceleiași autorizații, Curtea, a respins-o ca inadmisibilă, având în

vedere că solicitarea reclamantei vizează fapte materiale ce nu cad sub

incidența dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la fondul

cauzei, în raport cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, instanța de fond a reținut că

societatea reclamantă nu a probat susținerile legate de încălcarea dreptului de

a exercita liber activitatea economică, în sensul cerinței impuse de art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care acțiunea promovată este

nefondată.

de reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC E. SA, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta – reclamantă a arătat că instanța de fond s-a mărginit la a

constata că nu și-a dovedit susținerile privind afectarea activității sale comerciale

prin realizarea proiectului autorizat, deși la dosarul cauzei a depus numeroase

planșe foto, iar din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de

construire, depusă de intimată, reiese clar amplasarea continuă a gardului

metalic în fața intrării magazinului.

Recurenta –

reclamantă a arătat că aceste probe nu au fost nici măcar amintite în motivarea

sentinței și a adăugat că în cauză ar fi fost necesară o expertiză tehnică,

proba solicitată la primul termen după depunerea documentației și a cărei

necesitate rezultă din dezbateri.

intimaților.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția

Generală Juridică, a arătat că soluția de respingere a acțiunii este legală și

temeinică, pentru că autorizația de construire a fost emisă cu deplina

respectare a art. 43 din Legea nr. 1991 privind autorizarea executării

lucrărilor de construcții și a condițiilor de autorizare a construcțiilor cu

caracter militar, aprobate prin ordinul comun adoptat de autoritățile și

instituțiile de resort în anul 1996.

De asemenea, au fost

invocate prevederile art. 11 din H.G. nr. 445/2002 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,

care impun administratorilor punctelor de trecere a frontierei să ia măsurile

necesare pentru delimitarea perimetrului punctului de trecere, a zonelor și

spațiilor prevăzute la art. 10 alin. (4) și pentru separarea sensurilor de

intrare și ieșire în/din țară, și ale punctului 3.2.1., Puncte de trecere a

frontierei terestre, subpunctul 60, din Catalogul Schengen al Uniunii Europene,

care tasează, ca o regulă generală, cerința ca punctul de trecere a frontierei

să fie împrejmuit.

A precizat că

reclamanta nu are magazinul duty – free amplasat în Punctul de Trecere a

Frontierei Moravița, ci pe terenul Primăriei Moravița și că la delimitarea

punctului de trecere a frontierei, prin construirea gardului metalic, s-a ținut

seama de existența magazinelor duty – free și de activitatea comercială

desfășurată de acestea, nefiind obstrucționate căile de acces.

Prin întâmpinările formulate,

intimații – pârâți Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au invocat excepția lipsei de

interes a recursului cu motivarea că avizul pe care l-a deținut recurenta –

reclamantă în vederea desfășurării activității în zona de responsabilitate a

Punctului de Trecere a Frontierei Moravița, conform art. 45 din O.U.G. nr. 105/2001

și pct. 2 din anexa 2 a H.G. nr. 445/2002, a expirat la data de 11 ianuarie 2011

și nu s-a mai solicitat prelungirea lui, magazinul duty – free fiind în prezent

închis.

Cu privire la fondul litigiului,

intimații – pârâți au arătat că autorizația de construire a fost emisă legal,

în temeiul acelorași argumente de fapt și de drept invocate și de Ministerul

Administrației și Internelor.

Intimatul – pârât

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș a invocat și excepția

lipsei calității procesuale pasive a sa și a sectorului Poliției de Frontieră

Moravița, excepție invocată însă și la fond și admisă de prima instanță.

Consiliul Județean Timiș,

a formulat de asemenea, întâmpinare, prin care a arătat că prima instanță a admis

în mod corect excepția lipsei calității sale procesuale, față de împrejurarea că

nu este nici emitentul, nici beneficiarul autorizației de construire a cărei

anulare a fost solicitată.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta – reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. constată că recursul nu este fondat.

Argumente de fapt și

de drept relevante.

Actul administrativ

supus controlului instanțelor de contencios administrativ, pe calea prevăzută

în art. 1 alin. (2) și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este autorizația de

construire nr. 987 din 7 decembrie 2009, emisă de M.A.I. – Direcția Logistică,

având ca obiect reconfigurarea infrastructurii șl fluxurilor de trafic din

punctele de trecere a frontierei - lot 3 pct. Moravița, la obiectivele:

echipamente și acoperișuri protectoare, facilitatea pentru administrarea

reziduurilor, instalații electrice externe, extinderea accesului vehiculelor,

cabine de control, facilitatea pentru apă, facilitatea pentru combustibil,

instalația de apă și facilitatea pentru stingerea incendiilor, facilitatea

pentru administrarea apelor reziduale, grupuri sanitare”, ce urmează a fi

executate pe imobilul - teren și construcții - amplasat în extravilanul

localității Moravița, județul Timiș, aflat în administrarea Ministerului Administrației

și Internelor și înscris în evidența de cadastru a Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră la numărul 49- 451, a localității Moravița

Autorizația a fost emisă

urmare a raportului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și în

temeiul art. 43 din Legea nr. 50/1991 și al condițiilor de autorizare a construcțiilor

cu caracter unilateral, aprobate prin Ordinul comun al M.L.P.A.T - nr. 3376/MC/1996,

M.I. - nr. 2102/1996, S.R.I. - nr. 4093/1996, S.T.S. - nr. 14083/1996, M.A.N. -

nr. M3556/1996, MJ. - nr. 667/C1/1996, S.I.E. - nr. 2012/1996 și S.P.P. - nr. D-821/1996.

În esență, reclamanta

a invocat vătămarea dreptului său de a desfășura activitatea economică în

magazinul duty – free pentru care avea avizul de funcționare nr. 1118022 din 12

ianuarie 2010, valabil până la data de 11 ianuarie 2011, vătămare produsă prin faptul

că lucrările de construire autorizate includ amenajarea unui grad metalic care

obturează intrarea în magazin, împiedicând accesul cumpărătorilor și al autovehiculelor

de aprovizionare.

Este adevărat că

motivarea soluției de respingere a acțiunii nu întrunește exigențele art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., constând într-o singură frază, în care judecătorul

fondului a reținut că reclamanta nu a probat afirmațiile legate de încălcarea dreptului

invocat, conform cerințelor prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această împrejurare

nu atrage însă, de plano, reformarea sentinței, în temeiul art.  304 pct. 7 C.

proc. civ., în cazul în care actele și lucrările dosarului oferă suficiente elemente

pe baza cărora instanța de control judiciar să poată verifica ea însăși

legalitatea soluției, substituind sau completând motivarea, în cazul în care

constată că hotărârea pronunțată este corectă.

În speță, procedând

la această verificare, Înalta Curte, reține că reclamanta era titulara unui aviz

de funcționare a unui punct de lucru (magazin duty-free) în zona de

responsabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei Moravița.

Împrejurarea că

avizul a expirat la data de 11 ianuarie 2011 nu lipsește de interes demersurile

procesuale efectuate, pentru că autorizația de construire contestată a fost

emisă la data de 7 decembrie 2009, când punctul de lucru al recurentei –

reclamante avea încă aviz de funcționare. A stabilit dacă pentru perioada respectivă,

au existat efecte vătămătoare asupra activității comerciale a societății

reclamante, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, este o

chestiune ce ține de fondul litigiului.

Legat de caracterul pretins

vătămător al autorizației de construire, Înalta Curte, reține, pe de o parte,

că delimitarea perimetrului și împrejmuirea punctelor de trecere a frontierei sunt

prevăzute, ca măsuri necesare, în cuprinsul art. 11 din Normele metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate

prin H.G. nr. 445/2002, și în Catalogul Schengen al Uniunii Europene, Punctul

3.2.1. – Puncte de trecere a frontierei terestre, subpunctul 60.

Pe de altă parte, desfășurarea

activității comerciale în punctul de trecere a frontierei era supusă unor

rigori și constrângeri, enumerate în cuprinsul avizului și decurgând din prevederile

art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001, corelate cu normele cuprinse în anexa

2, pct. 2 a H.G. nr. 445/2002, în scopul de a nu afecta desfășurarea

activității specifice de control și de ordine publică, mediul înconjurător și

siguranța traficului în punctele de trecere a frontierei.

În raport cu aceste coordonate,

soluția de respingere a acțiunii este corectă, nefiind identificate motive de

nelegalitate ori elemente care să configureze o exercitare abuzivă a dreptului de

apreciere al autorității emitente a autorizației de construire.

Recurenta –

reclamantă a susținut că în cauză ar fi fost necesară administrarea probei cu

expertiză în specialitatea construcții, pe care a indicat-o în cererea de

chemare în judecată, fără a-i menționa obiectivele.

Ținând seama de

obiectul acțiunii, care vizează controlul de legalitate al autorizației de

construire, și de celelalte probe administrate în cauză, documentația care a

stat la baza emiterii actului administrativ și planșele fotografice, Înalta

Curte, constată că prima instanță a stabilit în mod just neconcludența probei

cu expertiză tehnică, potrivit art. 167 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E. SA Buzău împotriva sentinței civile nr. 551 din 14 decembrie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.