ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2956/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta SC M.G. C.M. SRL Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a pârâtei adoptată la data de 06 octombrie 2004, înscrisă în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași la data de 24 aprilie 2009 și publicată în M. Of. al României partea a IV-a nr. 27/12.05.2009. Prin sentința comercială nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2009 a Tribunalului Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M.G.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că norma juridică înscrisă în art. 195 alin. (3) din Legea societăților comerciale este de ordine publică întrucât protejează atât pe asociați, cât și pe societate și pe terți (care au dreptul de a cunoaște care este voința reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice. În ipoteza reglementată de art. 121 din Legea nr. 31/1990 se prevede în mod expres o derogare de la normele juridice imperative care reglementează convocarea la adunarea generală. Prin participarea tuturor acționarilor la adunarea generală se asigură realizarea voinței sociale, fiind evident că într-o atare situație nu se poate pune problema neconvocării acționarilor întrucât prezența lor este dovada că au avut cunoștința de adunare și de ordinea de zi, iar cerința convocării ar fi lipsită de finalitate.

Convocarea Adunării Generale a acționarilor în formele prevăzute de lege sau actul constitutiv este cerută ad validitatem și tocmai de aceea excepția este prevăzută în mod expres prin art. 121 din Legea nr. 31/1990. Astfel, instanța a apreciat că motivele invocate de reclamant prin acțiune sunt motive care, dacă ar fi probate, ar atrage nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a SC M.G. C.M. SRL Iași din 06 octombrie 2004. Verificând modalitatea de convocare a acestei adunări generale ordinare a asociaților, instanța a reținut că în actul constitutiv al societății, la art. 11.2 sunt reluate parțial prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare în septembrie 2004), în sensul că trebuie să fie făcută convocarea cu cel puțin 10 zile înainte de ziua termenului fixat.

În plus, art. 195 alin. (3) din legea anterior menționată stipulează că această convocare trebuie făcută prin scrisoare recomandată. Tribunalul a constatat că au fost respectate prevederile legale. Astfel, anunțul de convocare a adunării generale pentru 25 septembrie 2004 (iar în caz de lipsă de cvorum, pentru 06 octombrie 2004) a fost publicat în ziar la data de 13 septembrie 2004, reclamantul M.G. fiind convocat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (Dosar nr. 1297/99/2005), primind această scrisoare și semnând pentru ea la data de 21 septembrie 2004. S-a constatat că la Dosarul nr. 1297/99/2005 se află și împuternicirea avocatului G.G. de a-l reprezenta pe reclamant la adunarea generală din 25 septembrie 2004 (la prima convocare), împrejurare care atestă că reclamantul a cunoscut data ținerii acestei adunări generale.

Instanța de fond a reținut că motivul vizând neconvocarea reclamantului la adunarea generală programată inițial pentru 25 septembrie 2004 și amânată, pentru lipsă de cvorum, la 06 octombrie 2004, când s-a adoptat hotărârea contestată (în mod legal, conform dispozițiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990) nu a fost confirmat de probele administrate în prezenta cauză. Cât privește aspectul vizând depunerea acestei hotărâri la ORC pentru publicare în M. Of. abia la data de 24 aprilie 2009, prima instanța a constatat că a fost cu mult depășit termenul instituit de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 26/1990, dar a arătat că nu există prevăzută legal nicio sancțiune pentru atitudinea pârâtei, decât inopozabilitatea față de terți a unei astfel de hotărâri, conform prevederilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, până la data publicării în M. Of.

al României, respectiv până la 19 mai 2009. Prin urmare, constatând că nu există motive de nelegalitate care să atragă nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a acționarilor, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 196 raportat la „art. 131 și urm.” din Legea nr. 31/1990, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G. Prin aceeași hotărâre, reclamantul a fost obligat, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă reprezentând onorariu avocat. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care prin decizia nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială a fost admis, a fost schimbată în tot sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea formulată și a fost constatată nulitatea absolută a Adunării Generale a SC M.G.

C.M. SRL Iași, din data de 6 octombrie 2004. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut în mod corect temeiurile juridice ale acțiunii de față, în sensul că, în speță, motivele invocate de reclamant prin acțiune sunt motive care atrag nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a SC M.G. C.M. SRL Iași din 6 octombrie 2004. În raport de dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 instanța de apel a reținut că modalitatea de convocare a adunării generale se face, în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

Curtea a reținut că, potrivit art. 11.2 din Statut, convocarea adunării asociaților se face cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Așa fiind și în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul Statului referitoare la forma convocării, aceasta se va face conform dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, adică prin scrisoare recomandată. Verificând actele depuse în dosarul de fond, instanța de apel a apreciat că apelantul-reclamant nu a fost convocat prin scrisoare recomandată cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, deoarece anunțul de convocare a adunării generale pentru data de 25 septembrie 2004, iar în caz de lipsă de cvorum pentru 6 octombrie 2004, a fost primit de reclamant la 21 septembrie 2004, deci fără a fi respectat termenul imperativ de 10 zile prevăzut în art. 11.2 din Statut, coroborat cu art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel a reținut că nerespectarea acestor dispoziții legale și statutare referitoare la convocare este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, nulitate care are caracter imprescriptibil. Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor referitoare la convocare, s-a apreciat ca nefondat argumentul reținut de prima instanță referitor la faptul că pentru adunarea din 25 septembrie 2004, reclamantul ar fi fost reprezentat de avocatul G.G., deoarece împuternicirea avocațială a acestuia, dată de o altă persoană, respectiv F.E. nu poate acoperi nerespectarea de către intimată a dispozițiilor imperative referitoare la convocare. În termen legal, împotriva acestei decizii pârâta SC M.G.

C.M. SRL Iași a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta critică decizia atacată pentru nelegalitate, arătând, în esență, că în actul constitutiv al societății sunt reluate dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”, în speță fiind respectate prevederile legale incidente. În acest context, susține pârâta, reclamantul a fost convocat prin scrisoare recomandată comunicată la sediul societății, dar și la domiciliul din Italia astfel cum rezultă din AR-ul din data de 10 septembrie 2004, arătând că s-au făcut demersuri suplimentare, comunicându-se convocatorul atât prin publicitate, cât și prin telegramă.

În temeiul dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare și interpretare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Potrivit art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale: “Convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”.

Art. 11.2 din Statutul SC M.G. C.M. SRL Iași prevede: „convocarea adunării asociaților se face cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată acesteia, arătându-se ordinea de zi”. Astfel, în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul Statului referitoare la modalitatea convocării, aceasta se va face conform dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, adică prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru adunare. Este de necontestat că reclamantul M.G. a fost convocat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicată atât la sediul societății, dar și la domiciliul din Italia prin AR, la data 10 septembrie 2004, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de fond.

Este de reținut că termenul legal de 10 zile este un termen minim necesar care să existe între data convocării și data la care are loc adunarea generală, acest termen imperativ curgând de la data expedierii convocării și nu de la data primirii acesteia, cum în mod greșit a reținut instanța de apel. În consecință, Înalta Curte, constată că adunarea generală pentru data de 25 septembrie 2004 (amânată pentru lipsă de cvorum, la 06 octombrie 2004, când s-a adoptat hotărârea contestată) a fost convocată cu respectarea cerințelor impuse de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale raportat la prevederile art. 101 C. proc. civ. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC M.G. C.M. SRL Iași împotriva deciziei nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul formulat de reclamantul M.G. împotriva sentinței nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2010 a Tribunalului Iași, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.G. C.M. SRL Iași împotriva deciziei nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o modifică și respinge apelul formulat de reclamantul M.G. împotriva sentinței nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2010 a Tribunalului Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.