ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2491/2011

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.G. a chemat în judecată pe pârâții SC P.L.M. SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a AGEA SC P.L.M. SRL. Prin sentința nr. 3/LC din 1 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea formulată de reclamantul M.A.G., în contradictoriu cu pârâții SC P.L.M. SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu-Mare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 30 ianuarie 2006 Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților SC P.L.M.

SRL Sanislău a modificat actul constitutiv al societății în sensul revocării hotărârii asociaților din 17 mai 2004 și a redobândirii de către asociatul M.D.M. a proprietății asupra unui număr de 9 părți sociale. Prin aceeași hotărâre s-a dispus asupra pierderii calității de asociat de către reclamantul M.A.G. În mod corespunzător capitalul social al societății revenea asociaților M.L., care deținea 9 părți sociale și M.D.M., care deținea 11 părți sociale.

Prima instanță a constatat că acțiunea conține atât o argumentație care privește nulitatea hotărârii asociaților, cât și referiri la o pretinsă nulitate a încheierii judecătorului delegat prin care s-a dispus asupra înscrierii în registrul comerțului a operațiunilor cuprinse în actul adițional redactat în baza Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006. Prima instanță a apreciat că sub aspectul normelor de procedură, cât și a dreptului material, Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990, instituie căi de atac distincte pentru actele societății (hotărâri AGA sau AGEA), respectiv pentru încheierile pronunțate de judecătorul delegat la O.R.C. De altfel, în cauză, reclamantul a exercitat față de încheierea nr. 950 din 17 februarie 2006, pronunțată de judecătorul delegat în dosar nr. 2845/2006 al O.R.C.

Satu Mare, calea de atac a recursului, recurs care a fost respins prin decizia nr. 307/C/2008-R a Curții de Apel Oradea, ca tardiv. Singurul motiv de nulitate susținut de reclamant care privește Hotărârea nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC P.L.M. SRL este cel întemeiat pe dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Reclamantul a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate, întrucât, modificându-se actul constitutiv, era necesar votul tuturor asociaților. Această prevedere a Legii nr. 31/1990 [art. 192 alin. (2)] reflectă însă doar o soluție de principiu, fiind stabilită de lege și situația de excepție, în care actul constitutiv prevede altfel.

Verificând conținutul contractului de societate prima instanță a reținut că, la art. 11 alin. (2), prin voința asociaților fondatori, s-a stabilit că hotărârile adunării pot fi luate cu majoritate de voturi, derogându-se de la regula unanimității. În acest fel, prima instanță a apreciat că motivul de nulitate invocat nu este fondat, respingând acțiunea în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990. Prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece, motivul de nulitate invocat de pârâtă, cu privire la hotărâre, se încadrează în categoria motivelor de nulitate absolută și ca urmare, imprescriptibile, sub aspect procedural. De asemenea, în privința autorității de lucru judecat prima instanță a reținut că cererea ce face obiectul cauzei, este îndreptată împotriva hotărârii asociaților, pe când recursul exercitat față de încheierea judecătorului delegat a avut, în mod evident, un alt obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.A.G. Recursul său, a fost recalificat de către instanță, ca fiind apel, în ședința din camera de consiliu, de la data de 23 noiembrie 2010. Intimata SC P.L.M. SRL, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului formulat, atât pe cale de excepție, dar și pe fond, cu consecința menținerii drept legale și temeinice a hotărârii instanței de fond. În temeiul art. 163 C. proc. civ. a invocat excepția autorității de lucru judecat si excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin decizia nr. 1 din 25 ianuarie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost schimbată sentința apelată, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și respectiv prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, a fost admisă acțiunea reclamantului, și s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a

SC P.L.M. SRL

Sanislău. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În data de 30 ianuarie 2006, la societatea intimată, SC P.L.M. SRL Sanislău, a avut loc adunarea generală a asociaților, hotărându-se modificarea actului constitutiv al societății, în sensul revocării hotărârii asociaților din data de 17 mai 2004 și redobândirii de către asociatul M.D.M. a proprietății asupra unui număr de 9 părți sociale, dispunându-se pierderea calității de asociat de către reclamantul M.A.G. Această hotărâre a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului, spre înregistrare, de către asociatul M.D.M., ea fiind înregistrată prin încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie 2006 (fila 15). Revocarea hotărârii asociaților societății intimate din data de 17 mai 2004, dispusă prin hotărârea AGEA atacată în cauză, a fost calificată și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, ca fiind o excludere a asociatului M.A.G., reclamantul din prezenta cauză.

Acesta a dobândit calitatea de asociat al societății intimate, în baza hotărârii adunării generale a asociaților din data de 17 mai 2004 și a actului adițional cu data certă nr. 1432 din 20 mai 2004, prin preluarea unui număr de 9 părți sociale de la asociatul M.D.M., care, în urma cesiunii a rămas cu 2 părți sociale, în societate fiind asociat și asociatul M.L., cu 9 părți sociale. Prin hotărârea AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006, atacată în prezenta cauză, asociații prezenți la adunare, respectiv M.L. (9 părți sociale) și M.D.M. (2 părți sociale) au decis revocarea hotărârii prin care a intrat în societate, ca asociat, reclamantul și revenirea celor 9 părți sociale ale acestuia, în patrimoniul cedentului M.D., care astfel a ajuns să dețină 11 părți sociale, dispunându-se în același timp și pierderea calității de asociat, în societate, al reclamantului.

La adunarea generală din 30 ianuarie 2006 nu a participat la ședință și reclamantul, acesta invocând în fața instanței că nu a fost legal convocat la ținerea ședinței, că hotărârea trebuia luată cu votul tuturor asociaților și că nu putea fi exclus din societate decât prin hotărâre judecătorească. Motivele de nulitate ale hotărârii AGEA invocate de reclamant, privitoare la legala convocare și constituire a adunării generale, sunt motive de nulitate absolută și nu relativă, deoarece dispozițiile legale care reglementează convocarea, ținerea și desfășurarea adunărilor generale au fost prevăzute în mod imperativ de legiuitor. Aceste dispoziții nu vizează doar protejarea intereselor asociaților societății, ci și interesul general al societății respective, iar edictarea lor urmărește inclusiv protejarea intereselor terților care relaționează cu societatea respectivă.

Plecând de la rațiunea textelor de lege care reglementează dispozițiile legale privitoare la convocarea adunărilor generale, respectiv acela de a încunoștința pe asociați cu privire la desfășurarea adunării și scopul acesteia, în vederea protejării intereselor proprii ale asociaților și ale societății, precum și pentru adoptarea unei decizii în cunoștință de cauză, s-a reținut că o adunare generală neconvocată conform prevederilor legale și ale actului constitutiv, nu poate avea valoarea și puterea prevăzută de lege și nici efectele juridice urmărite la adoptarea ei. În mod similar, în cazul în care hotărârea respectivă nu este adoptată în condițiile de cvorum prevăzute de lege ori actul constitutiv, ea nu poate fi considerată legal adoptată și producătoare de efecte juridice.

În consecință, în cauză nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de intimată, câtă vreme dreptul său la acțiune este unul imprescriptibil, motivele de nulitate invocate de acesta fiind de nulitate absolută, conform prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată. În cauză nu poate fi primită nici excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, câtă vreme între prezenta cauză și cea soluționată prin decizia nr. 307/C/2008 – R a Curții de Apel Oradea, dată în dosarul nr. 399/35/C/2008 – R, prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat împotriva încheierii nr. 950 din 17 iunie 2006 a judecătorului delegat, nu există identitate de obiect.

În prezenta cauză obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului de constatare a nulității hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006 luată la societatea intimată, iar în dosarul invocat, obiectul cererii l-a constituit înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006. Dat fiind controlul de legalitate strict formal efectuat de judecătorul delegat cu ocazia înregistrărilor în registrul comerțului, fără posibilitatea de analizare a legalității hotărârilor adoptate de societate, pe fond, nici nu se poate pune problema existenței vreunei autorități de lucru judecat al încheierii prin care se dispune înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, față de acțiunea în constatarea nulității acelei hotărâri, formulată la instanța de judecată competentă.

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că motivul de nulitate al hotărârii AGEA adoptate, vizând nelegala convocare a reclamantului la ținerea ședinței, este unul fondat. Astfel, potrivit prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea adunărilor societăților cu răspundere limitată se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea adunării, arătându-se ordinea de zi. Deoarece actul constitutiv al societății intimate nu conține nici o dispoziție în privința modului de convocare a adunărilor generale, convocarea trebuia efectuată prin scrisoare recomandată, în termenul prevăzut de art. 195 alin. (3) din lege.

Însă, după cum s-a precizat în mod expres în fața instanței de apel, pentru ședința adunării generale a asociaților atacată în cauză, asociații nu au fost convocați prin scrisoare recomandată, ci prin publicarea convocatorului în presă, respectiv ziarul „Informația zilei” din data de 6 ianuarie 2006. Alegând această modalitate de convocare a asociaților pentru adunarea generală, s-a reținut că aceasta nu a fost legal convocată, deoarece forma aleasă ca modalitate de convocare nu este prevăzută, nici în actul constitutiv al societății și nici în prevederile legale incidente cauzei. În ceea ce privește ordinea de zi fixată pentru ședință, ce apare în convocatorul publicat, s-a constatat că este una generică, specificându-se doar „ modificarea structurii capitalului social”, fără a exista nici un fel de alte precizări.

Dat fiind scopul urmărit pentru convocarea adunării, ordinea de zi propusă dezbaterii ar fi trebuit să precizeze, cu claritate, modul și forma în care urmează să se realizeze modificarea structurii capitalului social, pentru ca asociații societății să fie pe deplin încunoștințați despre scopul adunării. Datorită caracterul de societate de „ familie” al societății intimate și a neînțelegerilor ce au intervenit între asociații societății precum și a scopului urmărit (înlăturarea reclamantului din societate), era cu atât mai necesar a se realiza convocarea și ținerea ședinței cu respectarea prevederilor legale.

În privința încălcării prevederilor legale imperative prevăzute la art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, ce stipulează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel, s-a reținut că motivul de nulitate invocat de reclamant este nefondat, deoarece actul constitutiv al societății la art. 11 alin. (2) prevede că, hotărârile se adoptă cu majoritate de voturi, situație în care se aplică aceste dispoziții și nu regula generală stipulată in textul de lege invocat.

Pierderea calității de asociat într-o societate comercială poate avea loc în două modalități, voluntară, în urma căreia asociatul se retrage și își cesionează părțile sociale deținute în societate și, cea forțată, prin excluderea sa din societate, modalitate care nu poate avea loc decât prin intermediul unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 222 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată. În speță, prin hotărârea AGEA atacată, cei doi asociați prezenți au dispus practic excluderea celui de-al treilea asociat, hotărând revocarea hotărârii prin care acesta a devenit asociat și pierderea calității de asociat și a părților sociale deținute, fără ca acesta să fie prezent la adunare, fără să fie legal convocat și cu încălcarea dispozițiilor legale ce stipulează expres că excluderea din societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească.

În situația existenței unor neînțelegeri între asociați, ce împiedică buna funcționare a societății și a inexistenței „ affectio societatis ” ce a dus la asociere, există doar posibilitatea de a sesiza instanța de judecată cu cererea de excludere a asociatului culpabil, în cazul în care pe cale amiabilă nu se poate obține retragerea voluntară a acestuia și cesiunea părților sociale pe care le deține. În acest caz, nu există posibilitatea legală a-l înlătura din societate doar pe calea adoptării unei hotărâri a adunării generale, indiferent de motivele ce determină necesitatea înlăturării asociatului respectiv. Achitarea, către reclamantul apelant, de către societate a dividendelor cuvenite până la momentul adoptării hotărârii de „excludere” a sa din societate, nu are nici o relevanță factuală în cauză, câtă vreme prin hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale, i-au fost vătămate reclamantului drepturile și interesele legitime.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.L.M. SRL, aducându-i următoarele critici: 1. În mod greșit a reținut instanța de apel că normele ce reglementează convocarea adunărilor generale sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea absolută, și nu pe cea relativă. Prin modul de reglementare a convocării adunărilor generale ale asociaților, în cazul societăților cu răspundere limitată, s-a avut în vedere interesul asociaților societății și nu interesul terților. Recurenta-reclamantă apreciază că nu convocarea AGEA a lezat interesele reclamantului, ci hotărârea adoptată în cadrul AGEA, în sine.

2. Deși instanța de apel a reținut că modalitatea de adoptare a hotărârii atacate nu contravine legii, a apreciat totuși că hotărârea este nelegală cu privire la decizia adoptată, deoarece cei doi asociați prezenți au decis excluderea celui de-al treilea asociat, cu încălcarea dispozițiilor legale, care stipulează faptul că excluderea din societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească. Recurenta consideră că și sub acest aspect hotărârea instanței de apel este greșită, apreciind că, potrivit art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, doar pronunțarea excluderii se face prin hotărâre judecătorească, însă hotărârea se pronunță numai la cererea societății sau a unui asociat, or, pentru a se ajunge să se ceară pronunțarea unei hotărâri este firesc ca, în prealabil, societatea să ia hotărârea proprie de excludere a asociatului.

Recurenta susține că nu a hotărât excluderea din calitate de asociat a lui M.A.G., ci doar a hotărât revocarea hotărârii AGA din 17 mai 2004, excluderea fiind dispusă prin încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie 2006. Se mai apreciază că reclamantul trebuia să atace hotărârea judecătorului delegat și nu hotărârea AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006. La data de 10 iunie 2011, reclamantul-intimat M.A.G. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A solicitat judecarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

1. Prima critică nu poate fi reținută. Normele care reglementează convocarea, ținerea și desfășurarea adunărilor generale, sunt norme cu caracter imperativ, prin actele constitutive neputându-se deroga de la aceste norme, decât dacă acest lucru este prevăzut în mod expres. Potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (3) din LSC, convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Cum în actul constitutiv nu s-a prevăzut o altă modalitatea de convocare, această cerință legală trebuia respectată de către administratorii societății.

Prin urmare, în mod legal, instanța de apel a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale privind convocarea AGEA din 30 ianuarie 2006. Având în vedere că normele care reglementează convocarea adunărilor generale, sunt norme imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârilor adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative privind convocarea, este legală și constatarea instanței de apel, în sensul că nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, dreptul său la acțiune fiind imprescriptibil. Mai mult, potrivit aceluiași text de lege - art. 195 alin. (3) din LSC – în convocator trebuia să se arate ordinea de zi, însă în convocatorul publicat în ziar s-a specificat doar că pe ordinea de zi se află „modificarea structurii capitalului social”, fără să se specifice, clar și precis, în ce constă această modificare.

Prin urmare, și sub acest aspect convocarea făcută nu respectă condițiile imperative ale legii. 2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Instanța de apel a reținut, în mod legal, că pierderea calității de asociat într-o societate comercială, poate avea loc în două modalități, pe cale voluntară, când asociații se înțeleg, iar cel ce se retrage își cesionează părțile sociale deținute, precum și pe calea prevăzută de art. 222 și urm. din LSC, această cale impunând existența unei hotărâri judecătorești prin care să se pronunțe excluderea.

Nu se poate reține susținerea recurentei, în sensul că trebuia să adopte o hotărâre prin care să ceară această excludere, prin hotărârea adoptată la 30 ianuarie 2006 făcând acest lucru, deoarece prin hotărârea atacată (respectiv, prin consecințele acesteia) cei doi asociați au hotărât excluderea, de facto, a reclamantului, nehotărând promovarea unei acțiuni în justiție pentru excluderea reclamantului din calitatea de asociat al societății recurente, sau pentru revocarea ori anularea hotărârii AGA din 17 mai 2004 a SC P.L.M. SRL Sanislău. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.L.M. SRL Sanislău împotriva deciziei nr. 1/2011-A/C de la 25 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.