ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2491/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2491/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.A.G. a chemat în judecată pe pârâții SC P.L.M.

SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu Mare,

solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea

absolută a Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a AGEA SC P.L.M. SRL.

Prin sentința nr. 3/LC

din 1 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea formulată de

reclamantul M.A.G., în contradictoriu cu pârâții SC P.L.M. SRL și OFICIUL REGISTRULUI

COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Satu-Mare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 30

ianuarie 2006 Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților SC P.L.M. SRL

Sanislău a modificat actul constitutiv al societății în sensul revocării

hotărârii asociaților din 17 mai 2004 și a redobândirii de către asociatul M.D.M.

a proprietății asupra unui număr de 9 părți sociale.

Prin aceeași hotărâre

s-a dispus asupra pierderii calității de asociat de către reclamantul M.A.G.

În mod corespunzător

capitalul social al societății revenea asociaților M.L., care deținea 9 părți

sociale și M.D.M., care deținea 11 părți sociale.

Prima instanță a

constatat că acțiunea conține atât o argumentație care privește nulitatea

hotărârii asociaților, cât și referiri la o pretinsă nulitate a încheierii

judecătorului delegat prin care s-a dispus asupra înscrierii în registrul

comerțului a operațiunilor cuprinse în actul adițional redactat în baza

Hotărârii nr. 1 din 30 ianuarie 2006.

Prima instanță a

apreciat că sub aspectul normelor de procedură, cât și a dreptului material,

Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990, instituie căi de atac distincte pentru

actele societății (hotărâri AGA sau AGEA), respectiv pentru încheierile

pronunțate de judecătorul delegat la O.R.C.

De altfel, în cauză,

reclamantul a exercitat față de încheierea nr. 950 din 17 februarie 2006,

pronunțată de judecătorul delegat în dosar nr. 2845/2006 al O.R.C. Satu Mare,

calea de atac a recursului, recurs care a fost respins prin decizia nr. 307/C/2008-R

a Curții de Apel Oradea, ca tardiv.

Singurul motiv de

nulitate susținut de reclamant care privește Hotărârea nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC P.L.M. SRL este cel întemeiat pe dispozițiile

art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Reclamantul a

apreciat că hotărârea este lovită de nulitate, întrucât, modificându-se actul

constitutiv, era necesar votul tuturor asociaților.

Această prevedere a

Legii nr. 31/1990 [art. 192 alin. (2)] reflectă însă doar o soluție de

principiu, fiind stabilită de lege și situația de excepție, în care actul

constitutiv prevede altfel. Verificând conținutul contractului de societate prima

instanță a reținut că, la art. 11 alin. (2), prin voința asociaților fondatori,

s-a stabilit că hotărârile adunării pot fi luate cu majoritate de voturi,

derogându-se de la regula unanimității.

În acest fel, prima

instanță a apreciat că motivul de nulitate invocat nu este fondat, respingând

acțiunea în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Prima instanță a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece, motivul

de nulitate invocat de pârâtă, cu privire la hotărâre, se încadrează în

categoria motivelor de nulitate absolută și ca urmare, imprescriptibile, sub

aspect procedural. De asemenea, în privința autorității de lucru judecat prima

instanță a reținut că cererea ce face obiectul cauzei, este îndreptată

împotriva hotărârii asociaților, pe când recursul exercitat față de încheierea

judecătorului delegat a avut, în mod evident, un alt obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

M.A.G.

Recursul său, a fost recalificat de către

instanță, ca fiind apel, în ședința din camera de consiliu, de la data de 23

noiembrie 2010.

Intimata SC P.L.M. SRL, prin întâmpinarea formulată, a

solicitat

respingerea apelului formulat, atât pe cale de excepție, dar

și pe fond, cu consecința menținerii drept legale și temeinice a hotărârii

instanței de fond.

În temeiul art. 163 C. proc. civ. a invocat excepția

autorității de lucru judecat si excepția prescripției dreptului material la

acțiune.

Prin decizia nr. 1 din 25 ianuarie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost admis

recursul declarat de reclamant, a fost schimbată sentința apelată, au fost

respinse excepțiile autorității de lucru judecat și respectiv prescripției

dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, a fost admisă acțiunea

reclamantului, și s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006 a

SC P.L.M. SRL

Sanislău.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut

următoarele:

În data de 30 ianuarie 2006, la

societatea intimată, SC P.L.M. SRL Sanislău, a avut loc adunarea generală a

asociaților, hotărându-se modificarea actului constitutiv al societății, în

sensul revocării hotărârii asociaților din data de 17 mai 2004 și redobândirii

de către asociatul M.D.M. a proprietății asupra unui număr de 9 părți sociale,

dispunându-se pierderea calității de asociat de către reclamantul M.A.G.

Această hotărâre a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului, spre înregistrare, de către asociatul M.D.M., ea fiind

înregistrată prin încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie

2006 (fila 15). Revocarea hotărârii asociaților societății intimate din data de

17 mai 2004, dispusă prin hotărârea AGEA atacată în cauză, a fost calificată și

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, ca fiind o excludere a

asociatului M.A.G., reclamantul din prezenta cauză. Acesta a dobândit calitatea

de asociat al societății intimate, în baza hotărârii adunării generale a

asociaților din data de 17 mai 2004 și a actului adițional cu data certă nr. 1432

din 20 mai 2004, prin preluarea unui număr de 9 părți sociale de la asociatul M.D.M.,

care, în urma cesiunii a rămas cu 2 părți sociale, în societate fiind asociat

și asociatul M.L., cu 9 părți sociale.

Prin hotărârea AGEA nr. 1 din 30

ianuarie 2006, atacată în prezenta cauză, asociații prezenți la adunare,

respectiv M.L. (9 părți sociale) și M.D.M. (2 părți sociale) au decis revocarea

hotărârii prin care a intrat în societate, ca asociat, reclamantul și revenirea

celor 9 părți sociale ale acestuia, în patrimoniul cedentului M.D., care astfel

a ajuns să dețină 11 părți sociale, dispunându-se în același timp și pierderea

calității de asociat, în societate, al reclamantului.

La adunarea generală din 30

ianuarie 2006 nu a participat la ședință și reclamantul, acesta invocând în

fața instanței că nu a fost legal convocat la ținerea ședinței, că hotărârea

trebuia luată cu votul tuturor asociaților și că nu putea fi exclus din

societate decât prin hotărâre judecătorească.

Motivele de nulitate ale

hotărârii AGEA invocate de reclamant, privitoare la legala convocare și

constituire a adunării generale, sunt motive de nulitate absolută și nu

relativă, deoarece dispozițiile legale care reglementează convocarea, ținerea

și desfășurarea adunărilor generale au fost prevăzute în mod imperativ de

legiuitor. Aceste dispoziții nu vizează doar protejarea intereselor asociaților

societății, ci și interesul general al societății respective, iar edictarea lor

urmărește inclusiv protejarea intereselor terților care relaționează cu

societatea respectivă.

Plecând de la rațiunea textelor

de lege care reglementează dispozițiile legale privitoare la convocarea

adunărilor generale, respectiv acela de a încunoștința pe asociați cu privire

la desfășurarea adunării și scopul acesteia, în vederea protejării intereselor

proprii ale asociaților și ale societății, precum și pentru adoptarea unei

decizii în cunoștință de cauză, s-a reținut că o adunare generală neconvocată

conform prevederilor legale și ale actului constitutiv, nu poate avea valoarea

și puterea prevăzută de lege și nici efectele juridice urmărite la adoptarea

ei.

În mod similar, în

cazul în care hotărârea respectivă nu este adoptată în condițiile de cvorum

prevăzute de lege ori actul constitutiv, ea nu poate fi considerată legal

adoptată și producătoare de efecte juridice.

În consecință, în cauză nu poate

fi reținută excepția prescripției dreptului material la acțiune al

reclamantului, invocată de intimată, câtă vreme dreptul său la acțiune este

unul imprescriptibil, motivele de nulitate invocate de acesta fiind de nulitate

absolută, conform prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

republicată.

În cauză nu poate fi primită nici

excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, câtă vreme între

prezenta cauză și cea soluționată prin decizia nr. 307/C/2008 – R a Curții de

Apel Oradea, dată în dosarul nr. 399/35/C/2008 – R, prin care s-a respins, ca

tardiv, recursul declarat împotriva încheierii nr. 950 din 17 iunie 2006 a judecătorului delegat, nu există identitate de obiect. În prezenta cauză obiectul cauzei îl

reprezintă cererea reclamantului de constatare a nulității hotărârii AGEA nr. 1

din 30 ianuarie 2006 luată la societatea intimată, iar în dosarul invocat,

obiectul cererii l-a constituit înregistrarea în registrul comerțului a

Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 ianuarie 2006.

Dat fiind controlul de legalitate

strict formal efectuat de judecătorul delegat cu ocazia înregistrărilor în

registrul comerțului, fără posibilitatea de analizare a legalității hotărârilor

adoptate de societate, pe fond, nici nu se poate pune problema existenței

vreunei autorități de lucru judecat al încheierii prin care se dispune

înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, față de acțiunea în constatarea

nulității acelei hotărâri, formulată la instanța de judecată competentă.

Referitor la fondul cauzei,

instanța de apel a reținut că motivul de nulitate al hotărârii AGEA adoptate,

vizând nelegala convocare a reclamantului la ținerea ședinței, este unul

fondat.

Astfel, potrivit prevederilor

art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, convocarea adunărilor

societăților cu răspundere limitată se va face în forma prevăzută în actul

constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată,

cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea adunării,

arătându-se ordinea de zi.

Deoarece actul constitutiv al

societății intimate nu conține nici o dispoziție în privința modului de

convocare a adunărilor generale, convocarea trebuia efectuată prin scrisoare

recomandată, în termenul prevăzut de art. 195 alin. (3) din lege.

Însă, după cum s-a precizat în

mod expres în fața instanței de apel, pentru ședința adunării generale a

asociaților atacată în cauză, asociații nu au fost convocați prin scrisoare

recomandată, ci prin publicarea convocatorului în presă, respectiv ziarul

„Informația zilei” din data de 6 ianuarie 2006.

Alegând această modalitate de

convocare a asociaților pentru adunarea generală, s-a reținut că aceasta nu a

fost legal convocată, deoarece forma aleasă ca modalitate de convocare nu este

prevăzută, nici în actul constitutiv al societății și nici în prevederile

legale incidente cauzei.

În ceea ce privește ordinea de zi

fixată pentru ședință, ce apare în convocatorul publicat, s-a constatat că este

una generică, specificându-se doar „ modificarea structurii capitalului

social”, fără a exista nici un fel de alte precizări. Dat fiind scopul urmărit

pentru convocarea adunării, ordinea de zi propusă dezbaterii ar fi trebuit să

precizeze, cu claritate, modul și forma în care urmează să se realizeze

modificarea structurii capitalului social, pentru ca asociații societății să

fie pe deplin încunoștințați despre scopul adunării.

Datorită caracterul de societate

de „ familie” al societății intimate și a neînțelegerilor ce au intervenit

între asociații societății precum și a scopului urmărit (înlăturarea

reclamantului din societate), era cu atât mai necesar a se realiza convocarea

și ținerea ședinței cu respectarea prevederilor legale.

În privința încălcării

prevederilor legale imperative prevăzute la art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicată, ce stipulează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea

actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul

în care legea sau actul constitutiv prevede altfel, s-a reținut că motivul de

nulitate invocat de reclamant este nefondat, deoarece actul constitutiv al

societății la art. 11 alin. (2) prevede că, hotărârile se adoptă cu majoritate

de voturi, situație în care se aplică aceste dispoziții și nu regula generală

stipulată in textul de lege invocat.

Pierderea calității de asociat

într-o societate comercială poate avea loc în două modalități, voluntară, în

urma căreia asociatul se retrage și își cesionează părțile sociale deținute în

societate și, cea forțată, prin excluderea sa din societate, modalitate care nu

poate avea loc decât prin intermediul unei hotărâri judecătorești, conform

prevederilor art. 222 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată.

În speță, prin hotărârea AGEA

atacată, cei doi asociați prezenți au dispus practic excluderea celui de-al

treilea asociat, hotărând revocarea hotărârii prin care acesta a devenit

asociat și pierderea calității de asociat și a părților sociale deținute, fără

ca acesta să fie prezent la adunare, fără să fie legal convocat și cu

încălcarea dispozițiilor legale ce stipulează expres că excluderea din

societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească.

În situația existenței unor

neînțelegeri între asociați, ce împiedică buna funcționare a societății și a

inexistenței „

affectio societatis

” ce a dus la asociere, există doar

posibilitatea de a sesiza instanța de judecată cu cererea de excludere a

asociatului culpabil, în cazul în care pe cale amiabilă nu se poate obține

retragerea voluntară a acestuia și cesiunea părților sociale pe care le deține.

În acest caz, nu există posibilitatea legală a-l înlătura din societate doar pe

calea adoptării unei hotărâri a adunării generale, indiferent de motivele ce

determină necesitatea înlăturării asociatului respectiv.

Achitarea, către reclamantul

apelant, de către societate a dividendelor cuvenite până la momentul adoptării

hotărârii de „excludere” a sa din societate, nu are nici o relevanță factuală

în cauză, câtă vreme prin hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale,

i-au fost vătămate reclamantului drepturile

și interesele legitime.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC P.L.M. SRL, aducându-i următoarele critici:

instanța de apel că normele ce reglementează convocarea adunărilor generale

sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea absolută, și nu pe cea

relativă.

Prin modul de

reglementare a convocării adunărilor generale ale asociaților, în cazul

societăților cu răspundere limitată, s-a avut în vedere interesul asociaților

societății și nu interesul terților.

Recurenta-reclamantă

apreciază că nu convocarea AGEA a lezat interesele reclamantului, ci hotărârea adoptată

în cadrul AGEA, în sine.

apel a reținut că modalitatea de adoptare a hotărârii atacate nu contravine

legii, a apreciat totuși că hotărârea este nelegală cu privire la decizia

adoptată, deoarece cei doi asociați prezenți au decis excluderea celui de-al

treilea asociat, cu încălcarea dispozițiilor legale, care stipulează faptul că

excluderea din societate se poate dispune doar prin hotărâre judecătorească.

Recurenta consideră

că și sub acest aspect hotărârea instanței de apel este greșită, apreciind că,

potrivit art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, doar pronunțarea excluderii

se face prin hotărâre judecătorească, însă hotărârea se pronunță numai la

cererea societății sau a unui asociat, or, pentru a se ajunge să se ceară

pronunțarea unei hotărâri este firesc ca, în prealabil, societatea să ia

hotărârea proprie de excludere a asociatului.

Recurenta susține că

nu a hotărât excluderea din calitate de asociat a lui M.A.G., ci doar a hotărât

revocarea hotărârii AGA din 17 mai 2004, excluderea fiind dispusă prin

încheierea judecătorului delegat nr. 950 din 17 februarie 2006.

Se mai apreciază că reclamantul

trebuia să atace hotărârea judecătorului delegat și nu hotărârea AGEA nr. 1 din

30 ianuarie 2006.

La data de 10 iunie

2011, reclamantul-intimat M.A.G. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

1.

Prima critică nu

poate fi reținută.

Normele care

reglementează convocarea, ținerea și desfășurarea adunărilor generale, sunt

norme cu caracter imperativ, prin actele constitutive neputându-se deroga de la

aceste norme, decât dacă acest lucru este prevăzut în mod expres.

Potrivit

dispozițiilor art. 195 alin. (3) din LSC, convocarea adunării se face în forma

prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin

scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru

ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

Cum în actul

constitutiv nu s-a prevăzut o altă modalitatea de convocare, această cerință

legală trebuia respectată de către administratorii societății.

Prin urmare, în mod

legal, instanța de apel a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale

privind convocarea AGEA din 30 ianuarie 2006.

Având în vedere că

normele care reglementează convocarea adunărilor generale, sunt norme

imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârilor

adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative privind convocarea, este legală

și constatarea instanței de apel, în sensul că nu poate fi reținută excepția

prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, dreptul său la

acțiune fiind imprescriptibil.

Mai mult, potrivit

aceluiași text de lege - art. 195 alin. (3) din LSC – în convocator trebuia să

se arate ordinea de zi, însă în convocatorul publicat în ziar s-a specificat

doar că pe ordinea de zi se află „modificarea structurii capitalului social”,

fără să se specifice, clar și precis, în ce constă această modificare.

Prin urmare, și sub

acest aspect convocarea făcută nu respectă condițiile imperative ale legii.

2.

Nici cea de-a doua

critică nu poate fi reținută.

Instanța de apel a

reținut, în mod legal, că pierderea calității de asociat într-o societate

comercială, poate avea loc în două modalități, pe cale voluntară, când

asociații se înțeleg, iar cel ce se retrage își cesionează părțile sociale

deținute, precum și pe calea prevăzută de art. 222 și urm. din LSC, această

cale impunând existența unei hotărâri judecătorești prin care să se pronunțe

excluderea.

Nu se poate reține

susținerea recurentei, în sensul că trebuia să adopte o hotărâre prin care să

ceară această excludere, prin hotărârea adoptată la 30 ianuarie 2006 făcând

acest lucru, deoarece prin hotărârea atacată (respectiv, prin consecințele

acesteia) cei doi asociați au hotărât excluderea, de facto, a reclamantului,

nehotărând promovarea unei acțiuni în justiție pentru excluderea reclamantului din

calitatea de asociat al societății recurente, sau pentru revocarea ori anularea

hotărârii AGA din 17 mai 2004 a SC P.L.M. SRL Sanislău.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC P.L.M. SRL Sanislău împotriva deciziei nr. 1/2011-A/C de

la 25 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2011.