ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 155/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I - Circumstanțele cauzei:

Extraordinară a Acționarilor SC A.T.P. Iași SA a hotărât următoarele: majorarea

capitalului social al societății cu suma de 170.331.451 lei, prin emiterea unui

număr de 68.132.581 de acțiuni noi, cu o valoare de subscriere de 2,5

lei/acțiune; realizarea majorării prin aport în numerar și prin compensarea cu

acțiuni nou emise a cel puțin unei părți din creanțele lichide și exigibile

existente împotriva societății; stabilirea datei de înregistrare în vederea

exercitării de către acționarii societății a dreptului de preferință pentru

subscrierea acțiunilor nou emise; modalitatea și termenul de subscriere de

către acționari a acțiunilor a acțiunilor noi; plata prețului de subscriere

pentru acțiunile subscrise de acționarul majoritar A.M.T.P.H.B.V., în baza

dreptului de preferință să se facă prin compensarea cu acțiunile noi a cel

puțin unei părți din creanțele lichide și exigibile existente împotriva societății

cu o valoare totală de 43.360.000 dolari SUA.

II - Obiectul acțiunii introductive formulată de reclamanta

S.I.F. Moldova și hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași ca primă instanță.

pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ,

reclamanta S.I.F. Moldova SA în calitate de acționar al societății pârâte A.M.T.P.

Iași SA a solicitat în contradictoriu cu aceasta anularea hotărârii A.G.E.A.

din data de 15 iunie 2009 punctele 2-9 invocând încălcarea dispozițiilor art. 224

alin. (2) din Legea nr. 297/2004 a pieții de capital care instituie un

tratament egal pentru toți acționarii, ce dețin acțiuni de aceiași clasă, a

dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societății comerciale care

instituie în situația majorării capitalului social prin emisiune de noi acțiuni

liberate prin compensarea unor creanțe, verificarea caracterului cert, lichid

și exigibil al acestora.

și încălcarea prevederilor art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990

republicat cu referire la conținutul anunțului de convocare și neregularități

cu privire la procura acționarului majoritar dată pentru exercițiul dreptului

său de vot în adunare.

2009, dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, Tribunalul Iași

a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.I.F. Moldova

SA și a anulat Hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009 punctele 2-9 apreciind că majorarea

capitalului social aprobată de A.G.E.A. din 15 iunie 2009 s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum și a prevederilor

art. 224 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și art. 134 alin. (2) și art. 136 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 care instituie pentru societățile comerciale

supuse reglementărilor legii pieței de capital obligația de a asigura un

tratament egal pentru toți acționarii și accesul la informațiile necesare și

suficiente referitoare la problemele supuse dezbaterii.

în sinteză următoarele:

În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin

contractul de privatizare societatea pârâtă a fost creditată de W.S.D.B.V. cu

suma de 35.860.000 dolari SUA și de către A.M.G.A.G. cu suma de 7.500.000 dolari

SUA, cele două creanțe deținute împotriva societății pârâte fiind cumpărate la

data de 6 aprilie 2009 de acționarul majoritar A.M.T.P.H.B.V. în baza a două

contracte de cesiune de creanță notificate societății.

Că, majorarea capitalului social, prin compensarea creanței

deținute de acționarul majoritar, hotărâtă la 15 iunie 2006 de A.G.E.A. este

nelegală deoarece creanțele deținute nu erau exigibile în condițiile în care

împrumutul devenea scadent în termen de 3 zile lucrătoare de la data solicitării

restituirii formulată de creditor, solicitare care în cauză nu s-a manifestat

până la data ținerii adunării.

Totodată tribunalul reține din înscrisurile depuse că

societatea pârâtă nu a respectat obligația de informare și tratament egal a

tuturor acționarilor, ceea ce a fost de natură să producă reclamantei o

vătămare în sensul exercitării dreptului de vot în lipsa unor informații

exacte.

În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate invocate

de reclamanta în legătură cu procura specială nr. 5429/2009 în baza căreia a

votat reprezentantul acționarului majoritar în A.G.E.A. și menționarea în

convocator a problemei majorării capitalului social, prima instanță le

consideră vădit nefondate.

III - Apelul. Decizia nr. 25 pronunțată de instanța

de control judiciar - Curtea de Apel Iași, secția comercială, la data de 22

martie 2010.

societatea pârâtă A.M.T.P. Iași SA invocând, în esență, în cadrul criticilor

formulate, soluționarea greșită a excepției insuficientei timbrări a cererii de

chemare în judecată, caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor supuse conversiei

și respectarea de către societate a accesului acționarilor la informațiile necesare

referitoare la problemele supuse dezbaterii.

Prin decizia nr. 25 din data de 22 martie 2010,

Curtea de Apel Iași a respins excepția insuficientei timbrări a apelului

invocată de intimata precum și motivul de apel referitor la insuficienta

timbrare a acțiunii în anulare și pe fond a admis apelul și a schimbat în tot

sentința fondului în sensul respingerii acțiunii în anularea hotărârii A.G.E.A.

din data de 15 iunie 2009, punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 din hotărâre.

Examinând criticile formulate cu privire la

interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 210 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990, incidente operațiunii de majorare a capitalului social, instanța

de control judiciar, constată întemeiate susținerile apelantei, reținând în

acest sens că prin notificarea din data de 3 aprilie 2009 transmisă societății

pârâte, de SC A.T.P. H.B.V. cesionarul creanțelor, acesta a informat pe debitor

despre încheierea celor două contracte de cesiune, având ca obiect creanțele în

valoare de 35.860.000 dolari SUA și 7.500.000 dolari SUA împotriva societății

și și-a exprimat hotărârea de a considera că respectivele creanțe sunt datorate

și plătibile de debitoarea la un termen mai lung decât cel stipulat prin

contract, respectiv la data A.G.E.A. ce avea pe ordinea de zi aprobarea conversiei

celor două creanțe în acțiuni.

Reține instanța de apel, că ulterior acestei

notificări, la data de 7 mai 2009 cesionarul transmite debitoarei o a doua

notificare referitoare la același subiect, prin care își exprimă intenția clară

de conversie a acțiunilor, împrejurări care, în opinia instanței echivalează cu

o cerere de rambursare emisă de creditor în temeiul Anexelor nr. 1 la cele două

contracte de cesiune de creanță încheiate la 6 aprilie 2009, împrumutul

devenind astfel scadent.

Referitor la încălcarea de către societate a

obligației de a asigura un tratament egal pentru toți acționarii precum și

accesul la informațiile necesare, instanța de apel constată din verificarea

înscrisurilor depuse de părți că în cuprinsul anunțului de convocare a A.G.E.A.,

publicat în M.Of., partea a IV-a nr. 2635 din 14 mai 2009, este menționat că

începând cu data de 9 iunie 2009 materialele informative cu privire la

problemele înscrise pe ordinea de zi sunt disponibile la sediul societății din

Iași, zilnic între orele 9-14.

IV - Recursul. Motivele de recurs.

Curții de Apel Iași, reclamanta S.I.F. Moldova SA a declarat recurs la data de

11 mai 2010, în termen legal solicitând modificarea în tot a hotărârii, în

sensul respingerii apelului promovat de pârâtă și menținerii sentinței

fondului.

Recurenta și-a întemeiat în drept criticile formulate

pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. văzând interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită

a legii.

Sub un prim aspect recurenta susține că instanța de

apel în mod greșit, plecând de la cele două notificări, a considerat creanța

acționarului majoritar exigibilă, în condițiile în care notificarea din data de

3 aprilie 2009 este anterioară încheierii celor două contracte de cesiune care

poartă data de 6 aprilie 2009, și prin urmare SC A.T.P.H.B.V. nu putea să-și

aroge calitatea de cesionar.

Cu privire la notificarea din 6 aprilie 2009 transmisă

debitoarei la 7 mai 2009, recurenta arată că aceasta nu reprezintă o cerere de

rambursare a împrumutului conform art.4.1 din contractul de împrumut încheiat

de societate, deoarece în cuprinsul acestei notificări nu se face nicio

mențiune cu privire la rambursare.

Sub un al doilea aspect recurenta invocă aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 134 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și art. 224

alin. (2) din Legea nr. 297/2004 potrivit cu care societatea era obligată să

pună la dispoziția acționarilor toate documentele ce urmau a fi aprobate în AGA

precum și procurile speciale și materialele pentru fiecare punct înscris pe

ordinea de zi.

Potrivit recurentei, deși a solicitat la 10 iunie

2009 documentele referitoare la problemele înscrise pe ordinea de zi, răspunsul

societății pârâte a fost primit la 22 iunie 2009 după ținerea adunării ceea ce

echivalează cu o încălcare a dreptului la informare.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de

recurs, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și

menținerea ca legală a hotărârii instanței de control judiciar.

legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate constată că

prezentul recurs este nefundat pentru considerentele ce urmează:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea pronunțată instanța a

interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul vădit

neîndoielnic al acestuia.

Recurenta pune în discuție din perspectiva acestui

motiv caracterul exigibil al creanțelor preluate prin contractul de cesiune de

către acționarul majoritar SC A.T.P.H.B.V. și care au fost supuse conversiei în

acțiuni prin hotărârea A.G.E.A. din 15 iunie 2009.

Or, potrivit contractelor de împrumut ce au făcut obiectul

cesiunii, creanțele devin exigibile într-un termen de trei zile lucrătoare de

la solicitarea creditorului (art. 4.1 și respectiv art. 3.1).

Prin urmare stabilirea exigibilității creanțelor

aparține exclusiv creditorului, iar prin notificarea transmisă de noul creditor

SC A.T.P.H.B.V. consiliului de administrație al societății debitoare la 4

aprilie 2009, și apoi la 7 mai 2009, acesta își exprimă clar și explicit

intenția ca cele două creanțe preluate să fie considerate exigibile la data

adunării generale extraordinare a acționarilor având ca obiectiv pe ordinea de

zi aprobarea conversiei creanțelor în acțiuni.

Dispozițiile referitoare la majorarea capitalului

social, art. 210 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 prevăd expres că

,,acțiunile noi sunt liberate prin… compensarea unor creanțe lichide și exigibile

asupra societății cu acțiuni ale acesteia”.

Așa fiind, intenția exprimată prin care două

notificări de conversie a creanțelor deținute de creditor asupra societății cu

acțiunile noi emise, reprezintă o manifestare de voință a creditorului,

indubitabilă în sensul stabilirii exigibilității creanțelor la data ținerii

adunării generale, în vederea plății prin compensare cu valoarea creanțelor a

acțiunilor noi emise.

Obiecția recurentei referitoare la notificarea din 4

aprilie 2009, anterioară încheierii contractului de cesiune în formă scrisă din

6 aprilie 2009, este lipsită de orice relevanță juridică deoarece contractul de

cesiune este un contract consensual , valabil încheiat prin acordul de voință

al părților, forma scrisă, în ipoteza din cauză fiind cerută

ad probationem

.

În alte cuvinte, din nicio probă nu rezultă că la

data de 4 aprilie 2009 între cedent și cesionar nu se realizase acordul de

voință asupra cesiunii, ci dimpotrivă, potrivit termenilor utilizați în

cuprinsul celor două contracte scrise, rezultă că data încheierii lor în formă scrisă

6 aprilie 2009 este data finalizării contractelor când cesionarul a primit de

la cedent originalul contractelor care au stat la baza creanței, prin remiterea

titlului contractele de cesiune fiind astfel executate.

Primirea celor două notificări de către societatea

debitoare și convocarea adunării generale extraordinare din 15 iunie 2009 având

ca punct distinct pe ordinea de zi, aprobarea în conformitate cu prevederile

art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a plății prețului de subscriere pentru

acțiunile subscrise de SC A.T.P.H.B.V. prin compensarea cu acțiunile nou emise

a unei părți din creanțele lichide, exigibile împotriva societății debitoare

reprezintă o confirmare a faptului că debitorul a luat cunoștință de

exigibilitatea creanțelor orice altă interpretare asupra înțelesului clar și

explicit al acestor manifestări de voință fiind de domeniul speculațiilor, fără

nici un fundament logic sau juridic.

Și motivul de recurs vizând nerespectarea de către

societatea pârâtă a accesului acționarilor la informațiile necesare și

problemele supuse dezbaterii, se vădește nefondat.

Conform convocatorului publicat în M.Of. partea a IV-a

nr. 2635 din 14 mai 2009 ordine de zi propusă pentru adunarea generală

extraordinară a fost detaliat expusă în zece puncte, cu mențiunea că începând

cu data de 9 iunie 2009 materialele informative sunt disponibile la sediul

societății, acționarii îndreptățiți putând obține, la cerere, copii după aceste

documente, contra cost.

Recurenta nu a făcut dovada că deși a solicitat

eliberarea acestor documente în condițiile prevăzute în convocator, la sediul

societății, cererea i-a fost refuzată.

Solicitarea în scris a unor informații punctuale în

legătură cu operațiunea de majorare de capital, distinct de materialele

informative puse la dispoziție la sediul societății, nu impune un răspuns imediat,

deoarece după art. 117

2

alin. (3), aceste aspecte se clarificau în

cadrul adunării generale, convocată în scopul de a supune discuției și votului

acționarilor toate chestiunile legate de ordinea de zi anunțată.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. MOLDOVA

SA BACĂU împotriva deciziei nr. 25 din 22 martie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie

2011.